16 mai e o dată controversată în istoria neamului nostru. Controversată din punct de vedere istoric și mai controversată din punct de vedere politic. Cert este că din punct de vedere istoric la 16 mai 1812 s-a semnat pacea de la Bucruești între Imperiul Otoman și cel Țarist. Istoria ne spune că în urma războiului ruso-turc din 1806-1812 imperiul ţarist a ieşit învingător şi a emis pretenţii asupra celor două principate româneşti: Moldova şi Ţara Românească. Ţinta războiului a fost obţinerea controlului asupra celor două principate şi asupra bogăţiilor acestora. Totuşi, sub presiunea lui Napoleon şi a pregătirilor pentru începerea războiului împotriva Rusiei, aceasta din urmă şi-a restrans pretenţiile mai întâi asupra Moldovei, apoi doar asupra părţii de est a acesteia.
Ulterior, în istoriografia rusească a fost introdus termenul Basarabia asupra teritoriului anexat.
De la începutul anului curecnt la Chișinău au avut loc mai multe manifestații de comemorare și sensibilizare în ceea ce privește Unirea republicii Moldova cu Patria Mamă, România. S-a creat un Consiliu al Unirii, au avut loc marșuri, la 27 martie ( dată la care în anul 1918 pe fondul prăbuşirii imperiului ţarist sub presiunea revoluţiei bolşevice, Sfatul Ţării, în frunte cu Ion Inculeţ, a votat Unirea pentru eternitate cu România. ) și mai apoi la 13 mai. Nu putem trece cu vederea faptul că în Republica Moldova există două tipuri de unioniști, primul tip sunt radicalii (aici intra organizații ca Noua Dreaptă, Partidul Național Liberal, unele organizații de veterani ai conflictului armat de la Nistru, scriitori s.a.), și unii mai moderați, care se declară români spun că vorbesc limba română dar nu pun ultimatumuri și participă mai mult la acținui comemorative.
De cealaltă parte a baricadei se află cei care se autointitulează stataliști. Aceştia afirmă că Republica Moldova trebuie să rămână un stat integru şi leagă numele lui de numele lui Ștefan cel Mare și Sfânt, de parcă de la el își are obârșia această țară. Nu este greu de înțeles de ce se face trimitere la acest domnitor, deoarece în timpul domniei sale acest pământ și-a atins unul dintre momentele sale de glorie, din punct de vedere politic, teritorial și militar.
Revenind însă la unionismul manifestat în spaţiul dintre Prut şi Nistru, acesta lasă impresia unei slăbiciuni naționale. În primul rând, organizarea evenimentelor. Fiecare parte încearcă să tragă dividende. PNL, consiliul Unirii, Mișcarea Național Creștină au organizat marșul, duminică 13 mai. Un marș aproape similar a fost organizat și de Tineretul Liberal, unde a participat și Ministrul Tineretului și Sportului, Ion Ciobanu, nu se știe în calitate de ministru sau de lider al Organizației de Tineret a partidului care l-a propus în această funcție. Constatarea vine de la sine, racul și broasca au pornit pe drumul unirii.
Recent, în cadrul unui interviu, consacratul poet Dumitru Matcovschi spunea că este complet decepționat pentru că românismul şi unionismul a fost prefăcut în cârdăşii de interese. Este greu de crezut că cei care la 26 aprilie 1988 au participat la prima ședință a Cenaclului literar-muzical și socio-politic ,, Alexei Mateevici” s-au gândit că s-ar putea ajunge aici.
Urmărind istoria recentă a țării noastre vedem că tentative sau discuții despre unire nici nu au existat. Primul președinte al republicii Moldova, Mircea Snegur în cartea sa ,,Labirintul Destinului” volumul 2 spune că în nicio discuție cu fostul lider de la București, Ion Iliescu, nu a atins problema unirii.
Unirea cu România a fost mai mult o dorință, un vis, o speranță dacă doriți a intelectualității de la Chișinău, atunci când începea renașterea națională.
Între timp, în spațiul pruto-nistrean ,,Unirea” și „despărțirea” aduc voturi, bani, influență. Cei de o parte și de alta a baricadei se împroașcă cu declarații unele mai acide, altele mai catifelate. Voturile înseamnă influență, care ulterior se traduce în bani și alte beneficii.
Indiferent de schemele geopolitice ale marilor puteri, indiferent de ce spune sau crede populația, taberele beligerante se dau în spectacol zi de zi, seară de seară pe la toate posturile de radio și televiziune. Guvernanților se pare că le convine actuala stare de lucruri deoarece aceste dispute sustrag atenția populației de la problemele reale pe care le are omul de rând, prețuri mari, nivel de trai mizer, și nici un viitor.
Ion Druță spunea: “Viitorul nu deschide ușa celor ce vin fără trecut”. Din păcate, trecutul a fost crud cu noi, cu acest pământ, iar istoria, după cum știm, dă dreptate învingătorilor.
De Constntin Uzdriş
Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorului și nu reflectă în mod necesar poziția portalului Moldova.ORG
