De Constantin Tănase
Miercuri a fost zi de mare spectacol în Parlamentul R. Moldova. Senzaţia de circ şi de absurd devenise şi mai acută după ce fracţiunile de opoziţie au părăsit sala înainte de începerea votării. Era clar că comuniştii nu aveau „votul de aur” sau mai corect spus „votul trădării”.
Procedura însă e procedură şi cei 60 de deputaţi comunişti au purces la „alegerea” preşedintelui republicii. Impresia că asişti la o reprezentare de circ părea o realitate vie după ce au fost anunţate rezultatele „alegerilor”: 60 de voturi pentru Z. Greceanâi, 0 voturi pentru „contracandidatul” S. Groppa. Niciunul din cei 15 deputaţi care au înaintat candidatura lui Groppa nu au votat pentru el – numai comuniştii pot umili un om în halul acesta, lucru pe care, de altfel, Groppa şi l-a asumat pe deplin.
Presa comentează cu plăcere evenimentul, fireşte, comentariile vor continua, un lucru însă cred că trebuie constatat cu toată certitudinea: data de 20 mai 2009 poate fi considerată ziua de naştere a adevăratei Opoziţii din R. Moldova.
Din această zi comuniştii vor avea de furcă cu o altă opoziţie decât acea cu care se obişnuiseră după 4 aprilie 2005, iar electoratul va avea posibilitatea să se convingă cât de jalnică a fost „opoziţia constructivă” a lui Roşca şi care a fost adevăratul rol al acestuia în aceşti ani. Dar tot din această zi şi Opoziţia va avea de-a face cu o Putere şi mai intolerantă, şi mai agresivă. După afrontul ce i-a fost făcut, îmbătrânitul dictator va deveni şi mai necruţător cu oponenţii săi; obişnuit timp de opt ani de zile ca să nu crâcnească nimeni în faţa lui, acum, când a devenit spicher şi nu mai are de-a face cu cinovnici fricoşi şi obedienţi, ci cu deputaţi tineri, „fără complexe”, orice replică din partea acestora este interpretată de Voronin ca un afront, o insultă publică. Aceasta va face şi mai insuportabilă nu numai viaţa Opoziţiei, dar şi a ziariştilor din presa liberă, în general, a tuturor celor care nu-i agreează pe comunişti.
Dacă evenimentele vor evolua după scenariul Opoziţiei şi se va ajunge la alegeri anticipate, criza politică nu se va consuma fiindcă nu este exclus ca actuala situaţie să se repete. Vom avea de-a face cu un blocaj instituţional care va cere şi de la Putere, şi de la Opoziţie o regândire din temelii a strategiilor lor politice. Aşezarea la masa tratativelor va fi inevitabilă, numai că şi agenda negocierilor va fi alta. Până atunci însă Opoziţia trebuie să demonstreze în continuare că are nervi tari, căci presiuni vor fi nu numai din interior, dar şi din exterior, pentru că comuniştii vor încerca să obţină „votul de aur” cu ajutorul americanilor şi al europenilor, care vor presa Opoziţia. Ca şi în 2005, Occidentul doreşte să-şi asigure aici o „zonă de stabilitate” prin sacrificarea intereselor fundamentale ale moldovenilor…
Având un sprijin puternic în interior, din partea electoratului, Opoziţia trebuie să se asigure şi de sprijinul din exterior – îndeosebi al României şi UE – dar nu prin cedări unilaterale, ci prin a le convinge pe acestea s-o sprijine moral, logistic, financiar ş.a.m.d. Astăzi, Opoziţia şi presa independentă de la Chişinău au nevoie nu de declaraţii îndrăzneţe, fără acoperire, ci de o implicare curajoasă din partea României şi a Europei. Într-un cuvânt, de ziua ei de naştere Opoziţia din R. Moldova este în drept să aştepte de la americani şi europeni nu numai sfaturi utile şi felicitări fierbinţi, ci şi cadouri concrete, de dorit cât mai scumpe.
