Mai ales în perioada electorală, citind știrile, ai senzația că diaspora e o comunitate omogenă, care votează la fel și își dorește aceleași lucruri. Însă, de când scriu rubrica despre diasporă, am început să înțeleg tot mai mult diferențele dintre moldovenii care au emigrat, dar și care sunt problemele mai mult sau mai puțin comune cu care aceștia s-au confruntat.
Lista de mai jos nu prezintă un top, ci o încercare de a sintetiza ceea ce mi-au spus oamenii cu care am vorbit despre lucrurile pe ar fi vrut să le știe înainte de a pleca din țară.
1. Dacă nu ai acte, nu exiști
Despre asta mi-au povestit persoanele care au emigrat la începutul anilor 2000. Ajunse în Italia sau Spania, acestea și-au dat seama ce însemna de fapt să te afli ilegal într-o țară: să te ascunzi de poliție, pentru că altfel riști să fii deportat; să nu poți închiria o locuință; să nu te poți angaja legal la muncă, depinzând astfel de alți moldoveni și sperând că au intenții bune.
2. Ce înseamnă traficul de persoane și cum poate fi evitat
Potrivit statisticilor oficiale, 1.496 de persoane au fost identificate ca victime ale traficului în Republica Moldova în perioada 2015-2019. Ministerul Afacerilor Externe vine cu mai multe recomandări pentru evitarea situațiilor de risc.
Citește și: „Șase zile de robie”
3. Nu ai cum să recuperezi timpul pe care nu l-ai petrecut cu copiii
Mulți părinți care au mers la muncă și și-au lăsat copiii acasă regretă cel mai mult anume perioada pe care nu au petrecut-o împreună. „Am mers peste hotare ca să le dau lor un viitor mai bun și n-aș spune că regret, așa erau timpurile… Dar îmi pare rău că ei și acum sunt departe de mine”, povestește o femeie stabilită în Italia, copiii căreia locuiesc în Marea Britanie.
4. Mâncarea nu are gust ca acasă. Niciodată
Majoritatea celor cu care am vorbit s-au plâns de roșiile de cauciuc, de cele două-trei soiuri de mere cu același gust, de legumele și fructele care par a fi din plastic. Iar cele organice sunt foarte scumpe. Și nici bucatele nu ies bune, oricât de tare nu te-ai ține de rețeta mamei.
„Parcă fac totul pas cu pas, cum spune mama, dar tot nu iese gustul ca la ea. Poate și pentru că ingredientele sunt diferite”, îmi povestește o prietenă din Germania despre cum gătește zeama.
Când vin acasă în vacanță, încerc să petrec cât mai mult timp la bucătărie cu mama sau cu mătușile mele. Încerc să le aflu trucurile de gătit, iar pe lângă asta, mă bucur că acum, ele nu prea își cenzurează discuțiile pentru că sunt și eu acolo. Mai ales când respectăm tradiția și bem un pahar de vin ca să iasă bine sarmalele.
5. E mult mai ușor dacă știi limba țării în care te muți
Multor persoane le-ar fi plăcut să învețe limba țării gazdă dinainte să se mute. Asta le-ar fi facilitat integrarea și le-ar fi economisit din timp. Totodată, mulți nu anticipau că o să ajungă să trăiască anume în Suedia sau Danemarca, de exemplu.
Cunoașterea limbii este importantă și pentru a putea obține echivalarea studiilor din Moldova.
6. Sistemul de învățământ e diferit, iar copiii învață altfel decât știm noi că „trebuie”
Unii părinți apreciază aceste diferențe. Cineva din Londra mi-a spus că educația e mai practică în Anglia, iar orele de educație sexuală sunt apreciate de părinții migranți din Danemarca. În Italia nu se învață materii separate – la școală se predă dintr-o perspectivă multidisciplinară asupra mai multor fenomene.
Totodată, sunt și părinți nemulțumiți de sistemul educațional al țării gazdă. O femeie stabilită în Canada îmi spune că copiii ei „aparțin sistemului, diferit complet de-al nostru”.
Mulți părinți se bucură că copiii lor cresc învățând mai multe limbi, însă sunt și cei care suferă că copiii refuză să mai vorbească limba română.
7. E greu să-ți faci prieteni apropiați
Mai ales după 30 de ani. Am auzit mai multe variante ale acestei idei, inclusiv prejudecăți legate de cultura țării gazdă. Pentru unii, e greu să-și facă prieteni pentru că muncesc mult, mai petrec și câteva ore pe drum, astfel rămân cu puțin timp pentru socializare. Pentru alții, e greu când conștientizează cât de mult poate să limiteze o relație faptul că au crescut în culturi diferite, că sunt puține referințe comune și, mai ales, umor diferit.
Totuși, mai mulți moldoveni mi-au povestit că și-au găsit oameni cu interese comune, de multe ori tot în comunitățile de imigranți.
8. Nicăieri nu e roz
„Mă gândeam că o să ajung acolo și o să fiu profesor” sau „Nici aici nu e ușor, când ai un copil cu nevoi diferite”. „Credeam că o să lucrez doi ani și o să mă întorc cu bani și-o să-mi fac casă” sau „Vedeam imagini de la Pride și îmi imaginam că dacă ești LGBTQ+ lumea te așteaptă cu brațele deschise și curg joburile pentru tine”.
Cam toți cei cu care am discutat au avut așteptări nerealiste de la plecarea în vest. Mulți s-au lovit de condiții grele de muncă, de multe ore plătite prost, de dificultăți în echivalarea diplomelor de studii, ceea ce îi împiedica să se angajeze la un loc de muncă mai bun.
9. Relațiile de cuplu pot arăta diferit față de ce am văzut acasă
„Eu n-am auzit părinții să-și spună vreodată «te iubesc». Cred că i-am văzut să se sărute o dată, când erau nași la o nuntă și invitații strigau amar la nași”, povestește o tânără care locuiește în Spania.
Cel puțin generația mea, cea care a crescut în anii ‘90, am avut multe exemple negative de relație în jurul nostru. Sărăcia a afectat relațiile de cuplu, apoi și migrația. Mulți dintre noi descoperim moduri noi de fi într-o relație, poate fără să ne așteptăm neapărat la căsătorie sau copii.
De asemenea, mulți moldoveni din diasporă experimentează cu relațiile la distanță sau relații cu persoane din alte țări, iar acestea rareori merg „ca pe unt”.
10. De fapt, probabil vei tot face „naveta” între Moldova și țara gazdă
„Ești acolo și ți-e dor de casă. Vii acasă și înțelegi că nu prea ai cum să te întreții”. Am auzit ideea asta, formulată într-o formă sau alta, de la multă lume. Evident, sunt și cei care s-au integrat în țara gazdă și vin în Moldova câteva zile pe an. Dar sunt și cei care își păstrează toate zilele de concediu ca să revină în Moldova, care vor să-și petreacă neapărat sărbătorile alături de părinți.
„E greu. Copiii nu sunt așa atașați de Moldova, ei vor în vacanță la mare sau să se joace cu prietenii de aici… Încă nu știu cum să mă împart între dorul de părinți și ce vor copiii”, povestește o femeie stabilită în Irlanda.
