Începând cu 1 octombrie 2020, în Italia a intrat în vigoare noul acord colectiv pentru muncă casnică. Conform schimbării legislative, toate persoanele care oferă muncă domestică menajeră sau de îngrijire devin asistente și asistenți de familie. Astfel, în contractele de muncă, persoanele respective nu mai figurează ca badante, babysitter sau colf (ajutor domestic), ci ca asistente de familie. Noul contract presupune majorări salariale, contribuții sociale mai mari, zile libere garantate sau plătite suplimentar.
Deși noile schimbări sunt o veste foarte bună pentru persoanele angajate legal, deci în primul rând pentru persoanele din Moldova cu permis de ședere sau cele care dețin și cetățenie românească, situația este diferită pentru multe dintre moldovencele care lucrează în continuare la negru. Am vorbit cu mai multe îngrijitoare din Moldova ca să aflăm dacă au aflat de noul tip contract de muncă și dacă le afectează în vreun fel schimbările legislative în îmbunătățirea condițiilor de muncă.
În cartea sa, Moldovenii în Italia. Globalizarea, efectele Migratiei si asocierea diasporală, Tatiana Nogailîc, președinta asociației AssoMoldave, vorbește despre faptul că moldovenii nu-și cunosc drepturile și că, astfel, sunt mai vulnerabili. Acest lucru e valabil în special pentru munca la negru.
În special, de când a început pandemia, multe îngrijitoare își pierd locul de muncă, chiar dacă au muncit mai mulți ani într-o familie și aveau o relație apropiată cu angajatorii. În momentul în care pleacă în concediu în Moldova, îngrijitoarele își găsesc înlocuitoare – alte femei din Moldova care să le țină locul câteva săptămâni sau luni. Și pentru că multe dintre înlocuitoare sunt într-o situație materială dificilă, sunt dispuse să facă mai multă muncă neplătită, doar ca să lucreze. Astfel, îngrijitoarele își fac concurență reciproc și de multe ori angajatorul alege o persoană pe care poate s-o exploateze.
„Acum multe persoane lucrează la negru și asta o să fie o presiune pe economia Republici Moldova în viitor. Persoanele respective o să se întoarcă acasă la pensie, iar copiii lor sunt stabiliți în alte țări… Femeile astea sunt o generație de sacrificiu. Sociologii italieni le numesc «sclavi moderni în trecere»”, spune Tatiana.
„… pînă nu ajung mai bătrână decât cei pe care trebuie să-i îngrijesc”
Elena* face parte din muncitorii circulari – muncitorii care vin în Italia pentru 3 luni, cât au voie cu pașaportul moldovenesc, și lucrează la negru. A venit prima dată în Italia acum 3 ani, după ce s-a pensionat. Apelează la serviciile unei agenții din Chișinău, care îi găsește loc de muncă. Agenția oferă și transport – autocarul o duce din Chișinău până la poarta casei unde urmează să lucreze și o ia de acolo peste 3 luni.
Elena nu a învățat aproape deloc italiană – nu are cu cine să comunice acolo, bătrânii pe care i-a îngrijit până acum erau în stare destul de gravă și vorbeau puțin. Pe lângă munca de îngrijire a bătrânilor, ea îndeplinește și multă muncă casnică – face curat, gătește, face cumpărăturile. Nu a îndrăznit niciodată să vorbească cu familia angajatoare despre asta – nu vrea să riște să-și piardă locul de muncă.
Am întrebat-o cum rezistă și mi-a spus că acasă muncește cel puțin la fel de mult – are gospodărie cu grădină și animale, lucrează câteva ore la un magazin din sat, face toate muncile casnice, își îngrijește socrii bolnavi.
A ales să plece pentru ca să-și poată ajuta copiii care, deși sunt maturi și căsătoriți, au locuri de muncă prost plătite. Ea merge în Italia pentru ca ei să nu fie nevoiți să emigreze și să poată sta lângă copiii lor. Nu știe nimic despre drepturile angajaților din Italia, nu vrea „să facă probleme”.
Elena spune că ea e obișnuită cu greutățile și o să mai lucreze câțiva ani, „până nu ajung mai bătrână decât cei pe care trebuie să-i îngrijesc”.
Să le ceri să te trateze cu respect
Svetlana Ceban spune că i se pare important să te raportezi la contractele oficiale, chiar dacă lucrezi la negru, și să ceri angajatorului să te trateze cu respect. A avut o situație dificilă vara trecută, când s-a înțeles să locuiască cu familia bătrânului de care urma să îngrijească. Când a ajuns în micul sătuc de munte, după mai multe ore pe drum, angajatoarea a anunțat-o că poate sta acolo de luni până sâmbătă, iar duminica o are liberă și nu are ce căuta în casă. Doar datorită insistențelor Svetlanei cu privire la condițiile agreate anterior, angajatoarea a cedat.
Astfel de cazuri se întâmplă foarte des, unii angajatori profitând de faptul că îngrijitoarele lucrează ilegal. Dar Svetlana spune că și în cazul acesta poți să refuzi să faci mai mult decât munca pentru care ești plătită. „Dacă nu te impui în fața lor, dacă nu le ceri să te trateze cu respect, ei o să încerce să profite cât de mult pot de pe urma ta”.
Însă multe femei, mai ales cele care lucrează de peste 10-15 ani în Italia, nu sunt de acord cu atitudinea ei. Totuși, ea continuă să încurajeze și pe alte îngrijitoare să lupte pentru a fi tratate cu respect.
Câteva refuzuri în loc de câțiva ani de exploatare
Și Nadejda* are aceeași atitudine. Lucrează în Italia de 15 ani și, deși a ajuns acolo ilegal, spune că a cerut de la început să fie respectată. „Eu am trecut prin Uniunea Sovietică, am lucrat în Israel, am avut afaceri în Chișinău, știu că o să mă descurc”, spune ea.
Dacă la primele locuri de muncă putea să și gătească și să facă curat, după câteva luni a cerut să fie plătită în plus pentru munca asta. Angajatorul a acceptat pentru că mama lui – persoana pe care o îngrijea Nadejda – se atașase de ea și nu voia să schimbe din nou îngrijitoarea.
Nadejda spune că înțelegea că n-o să-i fie ușor dacă se impune în fața angajatorului – a pierdut câteva posibilități de angajare din cauza asta – dar „nici dacă-i las să mă calce în picioare și să mă transforme în sluga lor tot nu mi-e bine”. Ea preferă să petreacă mai mult timp căutând un loc de muncă decât să lucreze mai mulți ani într-un loc unde e exploatată. „Am văzut în ce hal ajung femeile noastre și eu tot timpul le spun: «voi vă sacrificați să faceți bani pentru copii, dar credeți că ei vor să ajungeți în halul ăsta? O să se mai bucure de voi când o să-i vedeți?»”
Tatiana Nogailîc povestește că multe femei care muncesc în Italia au acolo rude, cumătre, prietene, consătene – rețeaua socială de acasă s-a mutat odată cu ele. Se susțin unele pe celelalte prin intermediul grupurilor de pe rețelele sociale și a asociațiilor de moldoveni. Învață să fie solidare și să se descurce în lipsa unui cadru legal care să le protejeze.
*nume modificate la cererea intervievatelor.
