Conflictul transnistrean nu este un conflict intern, iar ideea federalizării este una periculoasă pentru Republica Moldova. Această poziție a susținut-o expertul Oazu Nantoi în SUA, unde a participat la o conferință și s-a întâlnit cu mai mulți angajați ai Departamentului de Stat și al Senatului american.
Putem zice că a crescut interesul pentru Republica Moldova la Washington?
Nu. Noi suntem acei care în mod normal trebuie să fim cointeresați ca la Washington să existe un interes constant în raport cu Republica Moldova.
Am participat la o conferință și la un ciclu de întrevederi care au fost organizate de către Fundația Moldova cu sprijinul Fundației Societății Deschise. Aceste întrevederi și această conferință a demonstrat că trebuie să fim prezenți în Statele Unite, trebuie să întreținem un dialog permanent cu factorii de decizie și, de dorit, spectrul să fie larg și nivelul înalt pentru ca Statele Unite să fie informate despre problemele Republicii Moldova și pentru ca să găsească motive sau noi să găsim motive să fie mai interesați. Consider că asemenea comunicări trebuie permanentizate și doar așa putem spera ca interesul SUA față de Republica Moldova va deveni unul mai concret.
Au fost voci în timpul conferinței pro-federalizare. De ce credeți că federalizarea ar pune în pericol Republica Moldova?
Voci au fost diferite. Profesorul Christopher Borgen a făcut o prezentare foarte interesantă. El nu a vorbit despre Republica Moldova, ci despre mai multe modele care există pe globul pământesc și care în situații concrete ajută la rezolvarea unor probleme, armonizarea relațiilor dintre centru și periferie, dacă nu periferie – entitățile care există în interiorul statului. În cazul Republicii Moldova există o istorie lungă, să nu uităm că Guvernele de la Chișinău nu prea au excelat cu modele credibile de soluționare a conflictului. Noi am avut parte fie de nepăsare totală, fie de incompetență exprimată în documente de genul memorandumului Kozak, idei năstrușnice de federație asimetrică etc.
Doi participanți la această întrunire au vorbit despre posibilitatea aplicării modelului federativ. Este vorba de domnul Hill care a fost mai mulți ani în fruntea misiunii OSCE și de Pamela Smith care a fost ambasadoare în Republica Moldova în 2002, când pentru prima dată a fost aruncată în joc ideea federalizării. Dacă ne referim la alți doi participanți, este vorba despre analistul Vladimir Socor și despre mine, noi am demonstrat cu argumente că federalizarea deloc nu înseamnă soluționarea conflictului. Conflictul este între Republica Moldova și Federația Rusă și nu este un conflict intern, între Evgheni Șevciuk de la Tiraspol și sora lui care locuiește la Chișinău. Prin urmare, dacă conflictul este cu Federația Rusă, nu e clar de ce federalizarea ar trebui să fie soluția.
Noi știm că Federația Rusă utilizează regimul anticonstituțional din stânga Nistrului pentru a controla din punct de vedere geopolitic întreaga Republică Moldova. Federația Rusă promovează ideea federalizării, dar nu în versiune germană, și nici în versiune rusească, dar în versiunea memorandumului Kozak, care înseamnă că sub pretextul federalizării se crează un pseudostat paralizat din interior, nefuncțional, și manipulat din exterior. Dar aceasta nu are nimic cu soluționarea conflictului în urma căreia Republica Moldova va deveni un stat independent, cu Aperspectivă europeană sigură.
Ați avut și mai multe întâlniri la Departamentul de Stat, Senat…
Ne-am întâlnit cu acei care pregătesc deciziile. Discuțiile au fost foarte concrete, incusiv am fost plăcut surprins când am fost întrebați la Departamentul de Stat: prin ce poate America să vă ajute?. Domnul Socor a fost acel care a atras atenția că în cadrul summitului Uniunea Europeană-Rusia din 3-4 iunie de la Ekaterinburg președintele Consiliului European, Herman van Rompuy, a atras atenția la necesitatea urgentării soluționării conflictului din raioanele de est ale Republicii Moldova, deoarece acest conflict poate și trebuie să fie soluționat.
Domnul Socor a lansat ideea că ar fi bine ca Statele Unite să susțină această poziție exprimată de Uniunea Europeană pentru ca să existe un duet între SUA și UE. Repet, uitându-ne la ceea ce s-a întâmplat la Chișinău pe parcursul ultimilor trei ani, cu degradarea de la Pădurea Domnească, e naiv să aștepți ca Statele Unite ale Americii se vor angaja plenar pentru a rezolva problemele noastre, atâta timp cât noi demonstrăm un comportament absolut neadecvat.
SUA face la moment parte din formatul 5+2. Cât de eficient este acest format în 2013?
Formatul pentalateral al formatului de negocieri a fost conceput de Federația Rusă și impus prin semnarea memorandumului din 8 mai 1997, care a fost contrasemnat și de Petru Lucinschi, președintele Republicii Moldova de pe atunci. Federația Rusă a impus, iar Republica Moldova a acceptat. Formatul de negocieri în viziunea Federației Ruse este un mecanism care nu va permite soluționarea conflictului atâta timp cât marionetele rusești de la Tiraspol vor executa docil indicațiile primite de la Kremlin. Aici trebuie să menționăm că în 2002 la Bratislava acest format a fost legalizat, iar în urma consultărilor de la Odesa din 2005, Uniunea Europeană și SUA au primit statut de observatori, fără drept de vot sau de a semna vreun document. Aceste instrumente nu pot fi eficiente și nici nu vor fi. Alta este că Republica Moldova este nevoită să accepte să participe la acest format din simplul motiv că UE și SUA nu doresc demontarea lui. Pentru UE și SUA este important ca acest format să nu permită asemenea „expromturi”, cum şi-a permis Vladimir Voronin în 2003, când la spatele propriului popor şi al UE şi al SUA a încercat să semneze memorandumul Kozak.
Consider că de la acest format nu trebuie să ne aşteptăm la nimic pozitiv, însă, fără ca să-l demontăm, trebuie să căutăm căi alternative. Aceste căi există, însă trebuie să existe şi voinţă politică, mobilizare şi competenţele necesare aici, la Chişinău.
