Societatea civilă din regiunea transnistreană, chiar dacă e mai puțin consolidată și activă și uneori mai controlată politic decât cea din dreapta Nistrului, are și oameni dedicați care prin efortul lor încearcă să schimbe în bine viața oamenilor din comunitate.
Galina Burlaca, președintele Fondului caritabil ”Inima” de la Bender, lucrează cu copii și tineri, și, spre deosebire de alte ONG-uri din regiunea transnistreană, Fondul pe care îl conduce continuă să desfășoare activități chiar și când nu are proiecte. Și asta, pentru că de multe ori e nevoie nu atât de bani, cât de dăruire personală pentru a continua să-ți ajuți semenii, spune Galina Burlaca.
”Pentru mine, activitatea în societatea civilă este strâns legată de noțiunea de patriotism, de muncă în folosul oamenilor din comunitate. Nu-mi pot imagina că aș putea trăi viața altfel. Pentru că doar în felul acesta omul se poate simți împlinit. Iar dacă trăiești numai pentru tine, ce rost are să activezi în societatea civilă?”
Fondul caritabil ”Inima” a fost creat de Galina Burlaca acum doi ani, pentru a continua ideile lansate încă în anul 2006, în cadrul unui alt proiect – ”Planeta copiilor”. Pornit atunci, Clubul Tânărului Jurnalist este și în prezent copilul său de suflet, și reunește tineri din ultimii ani de liceu.
”Este o posibilitate de le dezvolta tinerilor deprinderea de a-și spune punctul de vedere, de a-și promova și argumenta propria poziție. Pentru a-i obișnui pe copii nu doar să scrie convingător, dar să și discute am deschis și un Club de dezbateri, unde îi inițiem în arta de a convinge și de a argumenta”.
Galina Burlaca este profesor de limbă și literatură rusă într-o școală din Bender. Ea spune că în societate există o percepție eronată asupra a ceea ce înseamnă activitatea în cadrul societății civile.
”Oamenii au impresia că este o muncă ușoară, unde cineva te asigură cu fonduri și cu o mulțime de posibilități. Da, desigur, posibilități există, dar numai în măsura în care depui efortul pentru a le găsi, la fel ca și banii pentru proiecte. Eu cred că orice om are posibilitatea de a face mai bună propria viață și viața colectivității”.
Cea mai grea, dar și mai necesară, parte a acestei activități, spune Galina Burlaca, este legată de lucrul cu copii de la orfelinatul din Parcani.
”Am lucrat zeci de ani cu copii defavorizați. După ce lucrezi, măcar un pic, cu ei vei trăi până la sfârșitul vieții cu nevoia și cu gândul de a-i ajuta măcar cu ceva. Mergem des la copiii de la orfelinatul din Parcani, unde organizăm jocuri și instruiri. Rolul de traineri le revine tot copiilor – cursanților noștri, copiilor din Bender din clasele a 9-a – a 11-a, care au fost instruiți anterior de noi. Organizăm instruiri sub formă de joacă pe leadership, lucrul în echipă, educarea toleranței”.
Copiii orfani, spune Galina Burlaca, sunt diferiți de semenii lor care cresc alături de părinți. Sunt mai închiși, intră greu în contact cu alți oameni. Dar atunci când văd în fața lor copii de aceeași vârstă, se deschid mai ușor, găsesc limbă comună, intră mai repede în joc.
Galina Burlaca spune că îi îndeamnă mereu pe tinerii săi discipoli să-și facă studii bune și să revină apoi pentru a schimba lucrurile în bine acasă.
”Acum se vorbește mult despre patriotism. Eu cred că patriotismul și dragostea de țară înseamnă să depui efort permanent pentru a îmbunătăți propria viață și viața celor apropiați și a comunității din care faci parte, și să faci asta aici, pe loc, unde trăiești. Așa înțeleg eu lucrurile și așa le spun și copiilor cu care lucrez. Aici, acasă, există oportunități, există posibilitatea de a găsi de lucru și de a te afirma”.
Am întrebat-o pe Galina Burlaca ce sugestie ar avea pentru donatorii străini care vor să ajute Transnistria. În ce domenii ar trebui să fie orientată asistența externă?
”Oamenilor trebuie să li se dea undița și nu peștele. Tocmai de aceea și lucrez atât de mult cu copiii orfani, care s-au obișnuit, figurativ vorbind, numai să mănânce peștele și nu au ținut niciodată în mâini o undiță.
Pe de altă parte, și organizațiile neguvernamentale trebuie să învețe să lucreze chiar și atunci când nu au proiecte și finanțări. Pentru că sunt activități care se pot face și fără bani. De exemplu, noi acum nu avem proiecte, dar activitățile noastre continuă. Este nevoie de dăruire și suflet.
Pentru donatori sugestia mea este să vină mai puțin cu asistență umanitară și să pună accent pe susținerea instituțională a ONG-urilor, pe proiecte de instruire, traininguri, seminare, educare și posibilitate de dezvoltare personală continuă. Plus proiecte ecologice și, neapărat, lucrul cu copiii orfani, în special după ce aceștia ies din orfelinate.
Galina Burlaca spune că între oamenii și organizațiile neguvernamentale de pe cele două maluri ale Nistrului există o comunicare foarte strânsă. ”Mergem cu plăcere la traininguri, seminare organizate în comun cu colegii din Republica Moldova – folosim orice ocazie pentru a acumula cunoștințe și experiență nouă. În plus, nu pot să nu merg încolo, pentru că am o mulțime de rude și prieteni prin toată Moldova. Pentru mine nu se pune problema apropierii celor două maluri ale Nistrului – eu comunic liber și cu plăcere cu oamenii de pe celălalt mal”, mai spune Galina Burlaca, directorul Fondului caritabil ”Inima” din Bender.
de Lina Grâu
Materialul a fost realizat în cadrul programului “Asistență tehnică pentru Biroul de Reintegrare al Republicii Moldova”, finanțat de Uniunea Europeană. Conținutul acestei publicații este responsabilitatea exclusivă a ECORYS UK, iar opiniile exprimate nu reflectă în mod necesar punctul de vedere al Uniunii Europene.
