Fasolea versus quinoa: ce „superfood” găsești la Piața Centrală  

Mulți dintre noi au crescut cu mituri despre mâncare, înrădăcinate în cultura alimentară. Că fasolea-i mâncarea săracilor și înlocuitor searbăd al cărnii, că hrișca-i o garnitură ieftină, iar salata de varză murată – cea mai mare ofensă adusă unui oaspete. Apoi, la noi a ajuns termenul de superaliment (superfood în engleză) și am aflat că semințele de bostan, uscate pe sobă, sau fasolea, la mare cinste în Postul mare, sunt superalimente. 

Unii nutriționiști spun că produsele pe care astăzi le numim superalimente au fost parte din dieta noastră pe tot parcursul evoluției umane. Ar fi eronat să credem că avem nevoie de alimente exotice sau scumpe ca să suplinim nevoile noastre nutritive. De fapt, putem găsi veritabile superfoods în grădina noastră. Alte voci afirmă că superalimentele sunt un termen pretențios, inventat pentru a vinde produse obișnuite la prețuri exorbitante. 

Nutriționista Maria-Victoria Racu, șefa secției „Sănătate nutrițională și a copiilor” la ANSP, spune că nu folosește termenul de superfood în practica profesională. „Nu sunt adepta extremelor, ci a unei diete variate în care avem produse alimentare din diferite categorii.”  

Superfood sau superhype? 

Superalimente sunt considerate, în cultura modernă, produsele alimentare care conțin o listă semnificativă de substanțe nutritive, binevenite organismului. Maria-Victoria Racu spune că de multe ori, termenul de superaliment este învăluit de mituri. „Oricare produs alimentar, oricât de bogat în nutrienți ar fi, trebuie să fie o parte integrantă dintr-un regim alimentar echilibrat și variat pentru a fi numit superfood.”  

Profesorul universitar și nutriționistul american Scott Lear scrie pe blogul său că termenul de superaliment a fost folosit pentru prima dată pentru a descrie bananele. În 1917, United Fruit Company a utilizat cuvântul „superfood” ca un truc de marketing pentru a le promova. Acest lucru nu s-a bazat pe niciun studiu științific, ci mai mult pe versatilitatea bananelor.  

De atunci, multe produse au fost etichetate superalimente. „Având în vedere că industria alimentară globală valorează aproximativ 9 trilioane de dolari în fiecare an, marketingul pentru a crește vânzările unui anumit aliment poate face o diferență uriașă în profit. Până la 40% dintre oameni ar putea fi dispuși să plătească mai mult pentru alimente care oferă un beneficiu pentru sănătate,” scrie expertul. 

În UE lucrurile stau ceva mai bine la acest capitol. În 2007, Comisia Europeană a interzis utilizarea termenului de „superfood” în scop de marketing, dacă nu este însoțit de o certificare care să confirme asta.  

Superfood, în aceeași oală cu „fără gluten” sau „fără lactoză”

Și experta Maria-Victoria Racu e de părere că termenul de superfood e o găselniță de marketing. Catalogarea unor produse drept superalimente este similară cu inscripțiile „fără gluten”, „fără glucoză” sau „fără lactoză” la produsele care, în mod natural, nu au aceste substanțe în compoziție. „Nu avem nicăieri în legislație reglementat un asemenea termen. Astfel, producătorul situează la discreția lui această denumire pe produsele alimentare. Denumirea nu este, însă, confirmată prin analize de laborator sau printr-un profil de nutrienți,” remarcă aceasta.   

Potrivit expertului american, a existat o creștere de trei ori a numărului de alimente și băuturi etichetate ca superalimente în SUA între 2011 și 2015. Și nu pentru că au fost descoperite alimente noi, ci pentru că cele existente au fost incluse în categoria superalimentelor. Aceasta includ cereale precum quinoa sau semințe: de cânepă, dovleac sau de in.  

Există, așadar, produse pline de nutrienți, vitamine, antioxidanți și fibre. Specialiștii în nutriție spun că nu trebuie să le catalogăm drept superalimente, ci pur și simplu ca alimente care aduc beneficii organismului și trebuie să fie parte din rutina noastră alimentară. „Nu ne axăm doar pe fructe sau legume, doar pe carne sau pe cereale. Le incorporăm pe toate în meniul nostru și atunci cu siguranță fiecare dintre aceste produse sunt superfooduri,” spune nutriționista. 

Semințele de răsărită versus caju, varză murată versus kale 

Lista de superalimente, populare printre consumatori și cei care promovează stilul sănătos de viață, nu e una constantă. Merele, bananele, ouăle au fost considerate superalimente la un moment dat, dar au „predat ștafeta” altor produse exotice. Ideea că există o legătură directă dintre raritatea sau exotismul unui produs și valoarea sa nutrițională este greșită.

O confirmă și nutriționista Maria-Victoria Racu. „Cu siguranță, pot fi considerate ceea ce numim superalimente toate fructele noastre, în special de sezon. Ardeiul roșu are cea mai mare cantitate de vitamina C din toate produsele alimentare pe care le găsim în general. Aici pot să menționez măceșul, coacăzele, orice tipuri de pomușoare de sezon. Produsele din carne de casă, de la animale crescute în aer curat, pe un teren unde pot să alerge, ouăle găinilor care au alergat prin curte și au acumulat vitamina D, omega 3, sunt superalimente. Chiar și tradiționala mămăligă care, combinată cu o sursă de proteină cum e carnea sau lactatele, este o sursă de fibre.” 

100 de grame de ardei roșu conțin aproximativ

127.7 mg de vitamina C sau 158% din doza zilnică recomandată.

Nutriționista a numit câteva produse pline de nutrienți, accesibile în zona noastră geografică: 

• Semințele de floarea soarelui – surse de acizi grași și poli-nesaturați. 
• Semințele de dovleac – din toate produsele vegetale, au cea mai mare cantitate de proteină vegetală la 100 de grame de produs.
• Hrișca, mazărea, năutul, lintea – surse prețioase de proteină. În post sau într-o dietă vegană ele oferă toți aminoacizii necesari organismului.
• Fasolea – o altă sursă valoroasă de proteină vegetală.
• Produsele fermentate (iaurt, chefir, kombucha) și cele murate (varză murată) – obținute prin procesul de fermentare de bacteriile acido-lactice, care rămân în produs, fortifică flora intestinală. 

Cel mai important este ca produsele proaspete să fie recoltate în perioada coacerii. Alimentele pe care le consumăm trebuie să parcurgă un drum cât mai mic de pe câmp sau de la fermă până la masa noastră, menționează aceasta. 

Produse care „ard grăsimi” și alte alimente fantastice 

Probabil, ții minte desenul animat „Popeye Marinarul”, unde personajul principal mănâncă foarte mult spanac ca să aibă mușchi mari. Sau arhicunoscutul mit că morcovul ar face vederea mai bună, creat de propagandă britanică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.  

Pe lângă superalimente, industria alimentară contemporană vinde și alte mituri despre mâncare. Unul din ele e legat de „produsele care ard grăsimi”, un alt termen care nu corespunde realității. Nu există alimente care vor arde în mod miraculos grăsimile din organism. Există, însă, produse care livrează mai puține calorii decât altele: verdețurile, legumele, alimentele bogate în apă, unele tipuri de fructe. „Dacă punem mai mult accent pe ele în alimentația noastră și combinăm o asemenea dietă cu efort fizic regulat, obținem un minus de calorii. Nu mâncăm dimineața grapefruit, iar la amiază tort, crezând că acel fruct va arde caloriile consumate în timpul zilei,” afirmă experta. 

Nutriționista a numit câteva alimente ale căror proprietăți sunt considerate în mod exagerat miraculoase. „Fructele de goji, de exemplu. Ele conțin o cantitate sporită de vitamina C, dar nu se compară cu măceșul autohton. Sau scorțișoara, despre care se zice că arde grăsimea de pe abdomen, ne scapă de toate bolile și este antiinflamatoare. Ghimbirul – la fel. Aceste produse sunt bune, dar consumate echilibrat.” 

La prima vedere, nu-i nimic rău în a convinge lumea să mănânce mai multe fructe și legume. Dar miturile despre alimente evoluează și ele. Astăzi, superalimente sunt considerate unele produse ambalate și procesate, batoane cu suplimente, amestecuri de băuturi, prafuri proteice. De regulă, aceste produse sunt foarte scumpe și promovate de influenceri cu audiențe mari. Unele mărci comerciale ajung să plătească despăgubiri consumatorilor pentru afirmații false, pierzând procesele de judecată. Sentimentul că ești privilegiat atunci când ai acces la un produs exclusiv, care promite efecte miraculoase, poate fi extrem de tentant pentru consumatori.  

Farfuria sănătoasă 

Pentru un regim alimentar armonios și nutritiv nu trebuie să cheltuim bani grei pe superalimente exclusiviste. Pe lângă faptul că putem găsi cu ușurință alimente de proveniență locală cu o valoarea nutritivă sporită, în nutriție există conceptul de „farfuria sănătoasă”. Jumătate din această farfurie e alcătuită din verdețuri și legume proaspete. Tot aici se includ porțiile de fructe, care pot fi consumate împreună cu masa. Un sfert din farfurie este alcătuit din proteină de calitate, de origine animală sau vegetală. Celălalt sfert este format din cereale integrale – tot aici includem cartofii sau pastele. Alături de această farfurie se găsește un pahar cu apă, nu cola, suc sau compot, băuturile dulci fiind o sursă de calorii goale.  

„Pe lângă această farfurie, eu zic că trebuie să avem fructe și legume din toate cele 7 culori ale curcubeului. O dietă echilibrată nu este cea în care se fac extreme. Produsele procesate sau fast-food-ul se pot găsi foarte, foarte rar în meniu sub forma unei porții foarte mici. Dar, în mod ideal, ar trebui să fie excluse,” conchide experta.