De mai bine de două decenii administraţia separatistă din stânga Nistrului a comis numeroase încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului. Arestări arbitrare, tortură în închisori, lipsa unor judecăţi corecte şi libere, cenzură, îngrădirea libertăţii de exprimare şi a presei, hărţuire, intimidare şi multe alte încălcări, sunt frecvente în viaţa de zi cu zi din Transnistria.
Majoritatea locuitorilor regiunii separatiste, a căror drepturi le sunt încălcate, nu ştiu unde să-şi caute dreptatea.
Moldova este semnatară a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului din septembrie 1997. Convenţia se aplică şi regiunii transnistrene, deoarece aceasta este parte componentă a teritoriului Republicii Moldova recunoscut internaţional.
„Indivizii care consideră că drepturile le-au fost încălcate au dreptul să trimită cereri către Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg,” a declarat pentru Moldova.ORG, Philip Leach, Profesor Universitar la catedra Drepturile Omului din cadrul Universităţii Middlesex din Marea Britanie.
Potrivit expertului, problematica asigurării drepturilor omului în regiuni separatiste este una complexă.
„Sub incidenţa Convenţiei, se consideră că jurisdicţia este de regulă exercitată prin intermediul teritoriului unui stat”, a explicat Leach, care este şi directorul Centrului European de Advocacy în domeniul Drepturilor Omului, instituţie ce reprezintă persoane la procesele prezentate la Curtea Europeană.
„Prezumţia de jurisdicţie se poate limita în situaţii excepţionale, în special unde statul este împiedicat să-şi exercite autoritatea asupra unor părţi din teritoriu (care poate fi rezultatul controlului exercitat de un regim separatist sau o ocupaţie militară de către trupele unui alt stat care controlează teritoriul)”, a explicat Profesorul Leach.
Potrivit acestuia, dacă poate fi dovedit faptul că un alt stat controlează o anumită regiune, atunci statul respectiv va fi considerat responsabil pentru eventualele încălcări ale drepturilor omului.
Expertul face referire la cazul „Ilaşcu vs. Moldova şi Rusia” din 2004 când patru petiţionari s-au plâns de faptul că au fost reţinuţi ilegal de către autorităţile transnistrene.
„După o analiză extensivă în teritoriu, Curtea Europeană a ajuns la concluzia că guvernul Rusiei poate fi făcut responsabil din cauza sprijinului militar, economic, financiar şi economic acordat regimului separatist. Aceasta a însemnat că regimul a fost sub autoritatea sau, cel puţin, sub influenţă semnificativă a Federaţiei Ruse”, a comentat expertul.
Cu toate acestea, chiar dacă guvernul nu exercită control total asupra teritoriului său, acesta are totuşi responsabilitatea de a angaja toate mijloacele necesare de care dispune – legale şi diplomatice – pentru a asigura respectarea drepturilor omului.
Făcând referire la cazul “Ilaşcu”, Curtea Europeană a hotărât că şi Moldova a fost responsabilă de încălcările Convenţiei, deoarece autorităţile de la Chişinău nu au depus eforturile necesare pentru a asigura eliberarea din detenţie a lui Ilaşcu în 2001.
„Judecând asupra deciziilor precedente, este clar faptul că reclamaţiile cu privire la presupusele încălcări ale drepturilor omului din regiunea Transnistreană pot fi trimise la Curtea Europeană. Precedentul juridic confirmă, de asemenea, că atât Rusia cât şi Moldova pot fi considerate responsabile pentru orice încălcare a Convenţiei, în dependenţă de dovezile colectate pentru fiecare caz”, a concluzionat Philip Leach.
