Amplasat pe malul râului prut, la hotar cu România, orașul Costești din raionul Râșcani este cunoscut în special datorită lacului de acumulare Stânca-Costești, al doilea ca mărime din țară. Costești te întâmpină cu străzi verzi, aer proaspăt și oameni deschiși să vorbească despre bucuriile și problemele din oraș.
Costești este numit deseori „satul de la gura Ciuhurului”, pentru că se află pe malul râului Ciuhur, în apropierea vărsării în Prut. La mijlocul anilor ‘90 Costeștiul a căpătat statutul de oraș, iar în componența sa intră și localitățile Proscureni, Păscăuți, Duruitoarea Veche și Dămășcani. După construirea nodului hidrologic Costești-Stânca, în perioada 1973-1976, vechiul sat s-a scufundat în apele lacului, iar locuitorii din vale au fost strămutați pe costișă, unde au fost construite mai multe blocuri cu cinci și două etaje.
Satul Costești a fost atestat pentru prima dată la 1492. Se presupune că denumirea sa ar veni de la boierul Costea, întemeietorul localității. Conform ultimului recensământ în oraș locuiau 3507 locuitori, însă conform spuselor localnicilor, această cifră se ridică la puțin peste 2000.
Hidrocentrala de la Costești, care a scăpat localnicii de inundațiile frecvente, a fost pusă în funcțiune în 1978, fiind un proiect de colaborare între autoritățile RSSM de atunci și autoritățile române. Lacul de acumulare Costești-Stânca, amplasat la hotarul cu România, are o suprafață de 59 km², fiind unul dintre cele mai mari lacuri de acumulare atât din Republica Moldova, cât și din România. De aici și vine denumirea de „Marea de la Cotești” sau „Marea Nordului”.
Orașul are o casă de cultură, un liceu, un centru de sănătate, o școală de arte, o școală sportivă, un muzeu, o biserică și un azil pentru bătrâni.
Am descoperit Costeștiul timp de două zile, însoțiți de băștinașii lui. Îți propun să-l descoperi și tu în materialul ce urmează.
