Cele 60 de tone de aur care au îmblânzit apele Prutului. Povestea barajului de la Costești-Stânca

Povestea barajului de la Costesti-Stinca. Tone de aur pe apele Prutului

Cel de-al doilea râu ca mărime din Republica Moldova a fost de-a lungul timpului cunoscut ca un râu cu foarte multe viituri. Potrivit unor documente vechi, râul Prut era cunoscut în antichitate sub numele Pyretus, iar sciții îl numeau Porata, adică apă furtunoasă, de unde se subînțelege că traiul pe malurile acestuia nu era atât de statornic.

Totuși, atunci când se retrăgeau apele, în bălțile formate rămânea destul de mult pește, iar asta atrăgea populația stabilită pe malul râului. Cu scopul de a domoli viiturile, în perioada sovietică, România cheltuie echivalentul a 60 de tone de aur și construiesc complexul hidroelectric de la Costești-Stînca.

Megastructura lui Ceaușescu

Jurnaliștii și istoricii români au pus barajul în categoria „marilor construcții” ale epocii ceaușiste, în rând cu edificarea Casei Poporului (astăzi – Palatul Parlamentului) și Canalul Dunăre-Marea Neagră.

Povestea construcției începe în anul 1952, când între reprezentanții României comuniste și cei ai URSS au avut loc întâlniri pentru a găsi soluții de zăgăzuire a Prutului, care devasta ambele maluri ale râului. „Prutul distrugea tot și pe partea românească, și pe malul deținut atunci de URSS. S-au întâlnit și au hotărât să facă un parteneriat și împreună să construiască un baraj. A fost aleasă zona de la Stânca, fiindcă aici sunt stânci naturale pe ambele maluri, parcă anume lăsate acolo pentru așa ceva. De ele urma să fie «ancorat»  barajul. Doreau să facă cel mai puternic baraj din zonă. Era și nevoie, la ce viitură venea pe Prut“, spunea Mircea Vucovici, directorul barajului.

În cursul de sus, râul are un traseu montan, care la cursul de mijloc devine un râu de șes. Respectiv, pentru a domoli cursul râului s-a luat decizia de a construi barajul. Din puținele zone stâncoase, s-a ales cea din preajma localității Costești – pe malul stâng și Stânca – pe malul drept.

Conform „Acordului între guvernul Republicii Socialiste România și guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind construirea în comun a Nodului hidrotehnic Stânca-Costeşti de pe râul Prut, precum și condițiile de exploatare a acestuia“, publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 1971, costurile finale de construcție a barajului au fost de 61.867.000 de ruble, românii contribuind cu cea mai mare parte. Era o sumă colosală, având în vedere că o rublă transferabilă era aproape echivalentul unui gram de aur pur.

Strămutarea satelor

Pentru că în urma construcției barajului urma să se formeze un rezervor impunător de apă, au fost strămutate integral sau parțial 6 sate de pe partea românească și 11 de pe partea RSSM.

În partea noastră, poate cele mai dramatice evenimente au fost în cazul satului Costești, unde întreaga vatră a satului, cu biserică, cimitir și altele au fost mutate pe pantă. Biserica a fost ulterior demolată, iar clopotnița, cu ce a mai rămas din ea, mutată spre cimitir.

În loc de case, unii locuitori au primit apartament în cele 5 blocuri de 3 etaje și 12 blocuri de câte 2 etaje fiecare.

Starea și utilitatea actuală a barajului

În prezent, barajul se află încă în stare bună, în 2017 fiind consolidat prin intermediul unui proiect european de 9 milioane de euro. „Prin proiectul East Avert s-a modernizat, s-a pus în siguranță deversorul de ape mari al barajului, care a avut de suferit în anul 2008, fiind inundată galeria de comandă pentru stavilele de pe deversor”, a declarat atunci jurnaliștilor directorul barajului Stânca, Mircea Vucovici. Tot atunci a fost consolidat digul pe partea stângă afectat de inundațiile din 2008. Barajul cu o capacitate maximă de 1,4 miliarde de cubi a înregistrat un debit de apă de 1,2 miliarde de cubi.

Barajul digului servește și ca punct de trecere terestru a frontierei de stat dintre România și Republica Moldova.

Un alt rol al digului este de a produce energie electrică. Sunt două grupuri electrogene de câte 16 MW fiecare. Pe lângă energie electrică, apa din rezervor este folosită pentru irigarea unor zone extinse de pe ambele maluri ale râului, dar și ca fermă piscicolă unde se crește pește de consum larg, precum crapul sau somnul.

Peștii

În anul 2014, în urma unei analize ample a faunei din lac efectuată de un grup de cercetători din România și Republica Moldova, au fost identificate 15 specii. Anterior, unele monografii efectuate de Institutul de Zoologie al Academiei de Știință a Moldovei au menționat despre existența a 26 de specii, iar altele – 30 de specii.

La momentul construcției barajului, speciile native pe râul Prut erau cleanul, mreana și somnul. Ulterior, odată cu formarea lacului, au mai fost introduse specii de pești, precum sângerul (fitofagul) și novacul – ambele specii de carp cu potențial economic mare.

În 2015, cele mai populare specii depistate în cadrul studiului erau oblețul (33,75% din pești și 13,69 din biomasă), bibanul european (27% din pești și 12,93% din biomasă) și șalăul (11,08% din pești și 9,7% din biomasă). Cele trei specii constituie aproximativ 72,75% din numărul speciilor capturate în acel studiu.

Potențialul turistic al zonei

Pandemia de COVID-19 a impus noi reguli, moldovenii fiind nevoiți să găsească locuri de odihnă în țară. Astfel, a crescut popularitatea zonei de odihnă din preajma lacului Costești-Stânca, care oferea atât plajă și condiții pentru scăldat, cât și trasee turistice pe dealurile ți stâncile din preajmă. Totuși, marea problemă a regiunii este lipsa totală a infrastructurii pentru turism. Sunt și excepții, cum ar fi baza turistică „La Grota”, care oferă atât servicii de cazare în căsuțe, cât și spațiu pentru amplasarea corturilor.

Citește și: Turist în Moldova: Duruitoarea Veche, Rîșcani

Totuși, există și alte inițiative de dezvoltare în zonă, însă acestea au fost învăluite de scandal. În martie 2021, conducerea raionului Rîșcani a intenționat să introducă pe sub masă în ordinea de zi o propunere de amenajare a unei zone de agrement în localitatea Dumeni, însă principala persoană împuternicită de a semna așa contracte era președintele socialist al raionului.

Scrie despre politică într-un mod unic în Moldova - neserios, serios! Nu-i prea scapă nimic din actualitate și știe să o explice pe limba tuturor.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.