nu-i place, încercăm altceva”
Ne-am propus să aflăm ce activități extracurriculare peferă cel mai mult părinții și copiii astăzi și care sunt costurile lor. Mai mult, am stat de vorbă cu o psihologă pentru a înțelege unde e limita dintre dezvoltare armonioasă și suprasolicitare.
La cei 10 ani ai săi, Bogdan:
- practică judo;
- studiază limba engleză;
- urmează cursuri de programare;
A început aceste activități încă înainte de a merge la școală și le continuă cu consecvență până în prezent. Pe perioada verii, pentru al doilea an consecutiv, participă și la cursuri de înot.
„Nu prea vrea să meargă la înot, dar aici ajungem la diferite compromisuri. În perioada vacanței stă mai mult la computer și are nevoie de mișcare”, spune mama băiatului.
Bogdan nu a fost foarte atras nici de fotbal. În această privință, însă, părinții nu au insistat. Astfel, copilul își alege activitățile în funcție de propriile interese, iar părinții pot inerveni doar acolo unde beneficiile nu sunt tocmai negociabile. Stela observă mai multă rezistență din partea copilului anume la activitățile sportive.
„Nu există rețete perfecte, pentru că și copiii de multe ori vor să renunțe și cumva te simți vinovat că ar trebui să îi dai drept de alegere. Pe de altă parte, dacă suntem foarte permisivi, ei renunță la lucrurile unde trebuie să depună efort. Și asta tot e rău. Așa că trebuie să alegem o cale de mijloc.”
Stela observă beneficiile acestor activități și le consideră esențiale ca cei mici să își poată descoperi talente și dezvolta abilități. Pentru că a început să participe de timpuriu la activități extrașcolare, Bogdan se integrează rapid în colectiv și relaționează cu ușurință cu cei din jur. Această calitate îl ajută să nu resimtă frică sau stres atunci când se alătură unor grupuri noi.
Specialista pune un mare accent și pe diferențele de vârstă:
- De la 3 la 5 ani este recomandată o activitate extrașcolară într-o singură zi, dozată;
- De la 5 la 7 ani sunt recomandate două activități, câte una pe zi, dar două zile în săptămână;
- De la 7 ani în sus pot rămâne câte două activități, dar să crească frecvența vizitelor, a câte trei-patru ori pe săptămână.
„Și la 10-12 ani deja copilul poate mai volitiv, mai conștient, mai asumat, prin motivația intrinsecă, să aleagă activitățile. Și atunci poate avea această durată de focusare pe sarcină mai îndelungată, dacă-i place, dacă e pasionat.”
„Orice activitate extrașcolară nu trebuie să încurce la dezvoltarea fizică armonioasă a copilului”, semnalează totodată Anna Comendant.
- de două ori pe săptămână frecventează dansurile;
- o dată pe săptămână merge la lecții de aritmetică mentală și pictură;
- trei ore din ziua de sâmbătă sunt dedicate unui curs creativ unde creează obiecte handmade.
„În sectorul în care locuim sunt multe licee cu diferite profiluri, iar în următorii doi ani urmează să mergem la școală, de aceea încercăm să vedem ce îi place, ce direcție să aleagă”, spune Constanța Alexa, mama fetei.
Părinții îi observă afinitățile și o încurajează să experimenteze diverse activități.
„Îi place, rămânem; nu-i place, încercăm altceva.” Mai mult, Gloria a prins drag de activitățile pe care le frecventează și le spune adesea părinților că și-ar mai dori și altele. Înotul se numără printre acestea, însă timpul și resursele financiare disponibile nu le permit, deocamdată, să îi extindă programul.
„Singura zi pe care nu o lăsăm pentru activități este ziua de vineri, pentru că o păstrăm pentru zi de televizor și dulciuri după grădiniță. Ca o mică tradiție”, adaugă Constanța.
„Îi place foarte mult să citim și seara; dedicăm câte o oră sau două lecturii. Citim, ascultăm, ne povestim.”
Psihologa Anna Comendant afirmă că este binevenit ca părintele și copilul să aibă timp dedicat pentru interacțiune și socializare între ei. „Să existe cel puțin 15 minute de contact, de iubire, de grijă și de susținere reciprocă.”
Mai mult, pentru că numărul mare de activități riscă să creeze supraoboseala, psihologa sugerează părinților să ofere copilului răgaz și pentru activități lejere, fie în confortul casei, fie în aer liber prin jocuri cu cei de vârsta lui: „copilul trebuie să aibă un pic de timp în zi în care să respire cum vrea el”.
Mezinul a început să facă fotbal recent. Mai mult, fiind încă la grădiniță, are și acolo diverse activități de dezvoltare. Fiul mai mare, Codrin, a practicat handball, dar din cauza unei fracturi a fost nevoit să pună pe pauză activitatea. Timp de un an a făcut și ore suplimentare de limbă engleză, iar în cadrul școlii are lecții incluse de pictură și dans. A avut tentative la șah, robotică și IT, însă pe parcurs a renunțat la cele care nu îi plac. Codrin mai este pasionat de lectură, motiv pentru care îi plăcea să participe la diverse concursuri. Vara preferă să se distreze la taberele de copii.
Pe lângă aceste activități, Petru pune mare accent pe activitățile de familie
„Plimbări în parc, pescuit, vizionăm spectacole, mai facem și jocuri intelectuale - orice ca să îi scot mai mult din zona telefonului și să creăm amintiri frumoase.”
„Unele activități te ajută să te liniștești și să-ți găsești echilibrul, altele sunt pentru performanță”, adaugă experta.
- studiază instrumente muzicale: ea pianul, iar el trompeta.
- practică dansul: Liviu face de șase ani dansuri naționale și alte stiluri, în timp ce Vlada practică dans modern de aproximativ doi ani.
- Liviu a făcut fotbal acum câțiva ani, însă ulterior a ales karate.
- Vlada, în schimb, continuă să facă gimnastică, activitate pe care a început-o în clasa I.
„Primii ani a fost mai greu, ca și copiii, când sunt puși la muncă nu prea doresc, dar ei s-au obișnuit cu acest ritm și uneori le ajunge timp și să se mai tachineze între ei.” 😁
Psihologa Anna Comendant susține că, într-adevăr, activitățile extracurriculare au avatanje importante. „În primul rând, încurajează socializarea, ajută la dezvoltarea personală și la formarea încrederii în sine a copilului. Dezvoltă abilități noi și cunoștințe în domenii care nu sunt întotdeauna vizibile sau valorificate în cadrul școlii, stimulează cognitiv și ajută la dezvoltarea neuronală.”
Potrivit specialistei, alte trei aspecte care se dezvoltă prin astfel de activități sunt disciplina, reziliența și voința.
„La școală are mai multe activități, ca tâmplăria, șahul, dar nu le frecventează consecvent, pentru că fotbalul îi consumă mult timp. Pe alocuri erau cinci zile pe săptămână, acum sunt trei și mai are un pic de aer să respire.”
Părinții consideră că aceste discuții îi ajută pe copii să conștientizeze de sine stătător valoarea activităților pe care le practică.
Psihologa Anna Comendant atrage atenția că, cel puțin până în jurul vârstei de 10 ani, menținerea unui copil într-o activitate pe termen lung este influențată mai mult de motivația și implicarea părinților, întrucât abia atunci copiii încep să își dezvolte mai puternic motivația intrinsecă. Din acest motiv, spune specialista, părinții ar trebui să își clarifice obiectivele atunci când își înscriu copiii la activități extracurriculare: urmăresc performanța sau dezvoltarea unor noi abilități și interese.
Potrivit acesteia, succesul într-un anumit domeniu presupune o susținere constantă din partea părinților, care trebuie să ofere încurajare și motivație pe termen lung, fiind în același timp conștienți de eforturile și sacrificiile pe care aleg să le facă.
Sora mai mică, Ema, are 6 ani și curând pleacă la școală. Ea face înot, ca fratele mai mare, însă este o fire mai artistică și una dintre activități este canto. Înregistrează piese, participă la evenimente și apare în propriile videoclipuri. Anastasia recunoaște că activitatea de canto este o dorință a sa, pe care n-a ajuns s-o realizeze când era mică.
„O să vedem cât o să mai vrea, dar eu nu tind să fie de performanță. Atât timp cât face asta benevol și nu este impusă, este fain.”
Al treilea copil al familiei este micuțul Luca, care urmează să fac un an. Deși nu și-a format încă preferințele, părinții l-au înscris deja la înot, iar pentru o dezvoltare armonioasă are în program și ore de kinetoterapie.
Psihologa Anna Comendant menționează că succesul unei activități extracurriculare nu depinde doar de alegerea acesteia, ci și de modul în care părinții o susțin și o valorizează. Astfel se explică de ce copiii care primesc admirație și susținere au tendința să continue să se implice cu mai multă motivație. În schimb cei care nu simt un interes real din partea părinților, pot manifesta o anumită lipsă de implicare sau delăsare, ca modalitate de a semnala nevoia de atenție și sprijin.
Mai mult decât atât, specialista consideră că, atunci când este posibil, părinții ar trebui să participe și ei la diverse activități și să își dezvolte propriile pasiuni. În acest fel, nu doar îi susțin pe copii, ci le oferă și un exemplu personal de curiozitate, perseverență și dezvoltare continuă.
Editat de: Diana Preașcă
