Ce efecte pot avea ecranele asupra copiilor de până la 4 ani. De vorbă cu specialiști și părinți

Un studiu recent din Japonia, realizat pe un eșantion de peste 7000 de copii de până la 4 ani, a arătat că expunerea exagerată a copiilor la ecrane poate duce la întârzieri în dezvoltare și dificultăți de comunicare. Cu toate astea, telefoanele mobile sunt folosite tot mai des de părinți. Nu avem astfel de date în Moldova, dar un studiu recent din Turcia arată că 75% din copii au acces la ecrane.

„Nu voia să mănânce și îi puneam desene animate” 

Irina, mămica lui Artiom de aproape trei ani, spune că a început să-i dea telefonul mobil băiatului său cam pe la un an. „Nu voia să mănânce și îi puneam filme cu desene animate. De obicei, îi puneam filmulețe unde erau melodii. Copilul se uita la telefon și mânca tot ce era în farfurie”, spune ea. Ulterior, Irina a început să-i dea gadgetul „puțin mai des”, mai ales când trebuia să facă treburile casnice. „Aveam de făcut curat, spălat și gătit. Știam că aceasta îmi va croi timpul necesar pentru a le reuși pe toate”, explică ea. 

Irina spune că știe despre dependența gadgeturilor la copii, dar nu crede că se va ajunge la o astfel de situație în cazul ei. Ea spune că dozează timpul petrecut la telefon, dar și că iase cu copilul pe terenul de joacă în fiecare zi. „Am exclus din start filmulețele cu scene violente. Le pun pe cele unde binele întotdeauna domină răul”, adaugă ea.  

 Irina recunoaște că telefonul este „o armă” mai ales în situațiile excepționale – când trebuie de mers în autobuzul plin de oameni sau de stat în rând la policlinică.   

 Impact negativ în mai multe domenii  

Un studiu recent realizat de cercetători de la Universitatea Sendai (Japonia) recomandă limitarea timpului în fața ecranelor în primul an de viață a copilului. Cercetarea a fost realizată pe un eșantion de 7097 de bebeluși și mamele lor. În cadrul acesteia a fost examinată asocierea dintre timpul petrecut pe ecran la copiii cu vârsta de 1 an și întârzierile de dezvoltare în cinci domenii (comunicare, motricitate grosieră, motricitate fină, rezolvare de probleme și abilități personale și sociale) la vârsta de 2 și 4 ani. 

Studiul a constatat că expunerea excesivă la ecran poate avea un impact negativ asupra tuturor celor cinci domenii de dezvoltare la copii de vârsta 2-4 ani. Cei mai scăzuți indicatori au fost însă la capitolul abilităților de comunicare și de rezolvarea problemelor specifice vârste. 

De asemenea, cercetătorii japonezi au constatat că mamele copiilor care petrec mult timp la ecran sunt tinere, la prima naștere, au venituri mai mici, un nivel mai scăzut de educație maternă și depresie postpartum. 

Copiii mici nu învață de la ecrane
 

Rezultatele experților niponi vin să confirme cercetările anterioare care asociau timpul petrecut de copiii mici în fața ecranelor cu dezvoltarea lor ulterioară. În 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recomandat copiilor sub un an să evite televizorul, jocurile video, telefoanele mobile și tabletele. Pentru copiii cu vârsta cuprinsă între doi și cinci ani, experții OMS recomandă ca timpul petrecut în fața gadgeturilor să fie limitat la cel mult o oră pe zi. 

Patricia Kuhl este una din cele mai importante cercetătoare a creierului uman din lume. Aceata a declarat într-un raport UNICEF, după ce a cercetat peste 4.000 de bebeluși în fiecare an, că copiii sub un an nu învață de la gadgeturi. „Chiar dacă le arăți copiilor videoclipuri captivante, diferența de învățare va fi uriașă. Veți obține o instruire minunată de la o persoană vie și nici o instruire de la un gadget”, a menționat cercetătoarea. 

„Ar fi ideal ca până la vârsta de 3 ani copiii să nu știe de gadgeturi”  

 Același lucru îl susține și medica pediatră Tatiana Alsaliem. „Chiar dacă pare că bebelușul urmărește culorile, sunetele care se redau și mișcările, el nu înțelege nimic absolut acolo și el nu învață nimic.” 

 Din observațiile ei, una din cele mai evidente consecințe a utilizării de către copiii mici a gadgeturilor și, în special, a telefoanelor, este întârzierea în vorbire. „De multe ori mămicile vin cu plângere: copilul nu vorbește. Parcă se simt bine, interacționează cât de cât, dar este mai nervos, nu vorbește ceea ce ar trebui să vorbească la vârsta respectivă. Și când le întreb: deseori folosiți telefonul? Ele răspund: da, iată când nu vrea să mănânce  sau când avem nevoie de timp, le dăm telefonul. Și atunci noi înțelegem că acesta este motivul”, povestește medica. Tatiana Alsaliem spune că de obicei aceste mămici merg cu copiii la neurolog după aceasta. 

Specialista mai spune că a observat că micuții care stau mult în fața gadgeturilor devin mai nervoși, mai irascibili, au un somn neregulat – mămicile se plâng că nu vor să doarmă la amiază. „Ei nu socializează la terenul de joacă, se duc și nu știu cum să comunice cu ceilalți copii. Adică ei sunt mai puțin sociabili. Aceasta am observat din plângerile mămicilor”, adaugă ea.  

O altă consecință sunt problemele cu vederea, care pot apărea chiar și până la vârsta școlară. Se pot observa copii cu sindromul „ochiului uscat” – ochii sunt roșii și copiii mereu îi scarpină. Potrivit medicei, la unii deja vederea poate să scadă până la vârsta școlară din cauza asta. „Mai avem și copii care sunt deprinși să mănânce la televizor sau în fața gadgeturilor, iar din cauza aceasta la mulți dintre dânșii apare obezitatea”, adaugă ea. 

Tatiana Alsaliem subliniază că timpul îndelungat în fața gadgeturilor afectează sistemul nervos, văzul, comportamentul dar sistemul endocrin al copiilor.  

„Ar fi ideal ca până la vârsta de 3 ani copiii să nu știe de gadgeturi. Copilul să știe că asta e un lucru al părinților pe care el nu are voie să pună mâna. După mine ar fi recomandabil ca după 3 ani copiilor să li se ofere gadgeturile, dar așa, cu o limită, de doar jumătate de oră, maxim o oră pe zi. Și nu doar ca să se joace sau să privească un desen interactiv, cu cuvinte cu un limbaj clar. Dar și pentru comunicarea cu cei dragi, care sunt plecați peste hotare.” 

 Totuși, la părinții care le dau telefonul copiilor de peste un an, medica recomandă să nu le permită acestora să pună mâna pe telefon.  

 „Deci, chiar dacă unul din părinți stă pe Viber sau prin Skype și discută cu rudele de peste hotare, atunci îi putem oferi copilului convorbirea prin gadget, doar că nu-i permitem să atingă telefonul. Aceasta pentru că imediat cum pun mâna pe telefon copiii deprind imediat practica și ei devin foarte nervoși dacă nu îi dai dispozitivul pe urmă”, zice medica Alsaliem.  

Tatiana Alsaliem mai spune că foarte mult timp petrecut în fața unui ecran, fie telefon sau computer, ar putea avea și un risc mai mare de „autism virtual”. Acești copii au simptome etichetate drept „autism” anume atunci când sunt în fața ecranelor. Când însă părinții îndepărtează aceste ecrane, simptomele copilului dispar.  

„Noi în familie nu i-am dat o valoare telefonului sau televizorului” 

Adriana este mamă a doi copii, Ciprian de 5 ani și Iustina de 2 ani. Ea spune că telefonul și alte gadgeturi nu fac parte acum din viața cotidiană a copiilor. „La început, când era Ciprian micuț, nu voia să mănânce. Ca să-l încurajez îi arătam telefonul și el mânca. Dar asta nu a durat mult timp și a fost o soluție temporară. Când am văzut că el fără telefon nu voia să mănânce, ne-a pus în gardă. Și au mai fost câteva momente de isterie din cauza telefonului și atunci eu și soțul ne-am uitat unul la altul și am zis că vedem pe propria piele ce înseamnă telefonul. Cu toate că a fost un termen destul de restrâns”, povestește Adriana. 

Mămica spune că după aceasta a citit și a văzut mai multe reportaje despre efectele gadgeturilor și a decis să-i implice pe copii în jocuri specifice vârste. „Când avea un an și ceva toate sertarele erau deschise. Știu că alți părinți încleie sertarele, eu îi dădeam voie. Doar că luam toate obiectele mărunte și cele periculoase. Toate hainele erau scoase”, spune zâmbind ea.  

Apoi, Adriana a început să implice copiii în tot ce făcea ea, cum ar fi gătitul sau spălatul veselei. „Da, dădea apă pe jos, da, nu spăla vesela bine, dar noi îl încurajam. «Mulțumim, Ciprian ce gest frumos ai făcut»”, spune ea. 

Adriana spune că un rol important în evitarea acestei dependențe îl au părinții. Dacă părinții nu sunt dependenți de tehnică și nu sunt concentrați asupra ecranelor, atunci nici copiii nu vor vedea gadgeturile ca o necesitate. „Noi în familie nu i-am dat o valoare telefonului sau televizorului. La noi nu a fost așa: uite dacă tu faci asta, o să primești telefonul. Telefonul este ca să vorbesc”, spune ea.   

Totodată, Adriana mai spune că în familia lor copii nu percep telefonul ca un obiect interzis.„Pentru că această interdicție ar putea trezi interesul față de acest obiect. Căutăm să menținem un echilibru în acest sens”, spune Adriana.  

Totuși, acum folosesc uneori telefonul la un drum mai lung, când merg la bunici, de exemplu. Atunci pe difuzor sunt incluse cântece pentru copii sau povești. Adriana spune că le va cumpăra telefon cu butoane copiilor, atunci când vor merge la școală.  

Recomandările OMS referitoare la gadgeturi:

Pentru copiii de până la 1 an: 

Pentru copiii cu vârsta de 1-2 ani: 

Pentru copiii de 3-4 ani: