Bărbații merg mai rar la medic decât femeile. O demonstrează experiența personală – cu toții avem un frate, tată sau partener care preferă să sufere decât să ceară ajutor – dar și studiile. Câteva cercetări din SUA arată că între 55 și 65% dintre bărbați nu merg la controale regulate la doctor. Deși în Moldova nu avem astfel de studii, putem arunca o privire la consecința directă a lipsei îngrijirilor medicale, speranța de viață la bărbați e de 65 ani, în timp ce la femei de 73.
Am vorbit în acest articol cu trei bărbați despre sănătatea lor reproductivă și am încercat să aflu care sunt factorii culturali, sociali și psihologici care îi țin pe bărbați departe de ușa doctorilor.
Prima vizită la urolog Alexandru o ține minte vag. Avea șase ani, iar în urma unei probleme semnalate de părinți a fost consultat de un medic și a trecut printr-o intervenție de circumcizie. Operația a decurs fără complicații, însă amintirea oamenilor celor câteva zile petrecute în spital de unul singur și-a lăsat amprenta.
Mai târziu evitase spitalele și vizitele la medic pe cât de mult posibil, însă n-avea cum să scape de examenul medical la catedra militară. Era 2019, iar Alexandru avea 20 de ani.
„O experiență umilitoare, pe care nimeni nu ar vrea să o repete”
„După ce ne-a fost măsurată înălțimea, greutatea și tensiunea am mers să dăm analiză de urină, iar apoi ne-au dus pe toți într-o cameră de conferințe. Un medic cu mustață și voce autoritară ne-a poruncit: dați pantalonii jos! Eram 40 de tineri într-o sală, toți goi, iar doctorul se plimba prin cameră privindu-ne, apoi a mai strigat la noi încă o dată: întoarceți-vă, aplecați-vă și trageți bucile în părți. A mai făcut un cerc în jurul nostru, apoi ne-am ridicat pantalonii și ne uitam unii la alții fără să înțelegem ce tocmai s-a întâmplat. Unii râdeau, alții erau șocați, alții erau roșii pe obraji de rușine”, povestește Alexandru.
Tânărul spune că experiența l-a lăsat cu un sentiment de dezamăgire față de sistemul medical, care nu a reușit să le asigure o minimă intimitate și un comportament respectuos din partea medicilor. „Nu am înțeles nici până astăzi de ce nu ne-au examinat individual, mulți dintre tineri erau la prima lor interacțiune cu sistemul medical. Cu un asemenea start, nu știu câți dintre ei vor dori să revină cu bucurie în cabinetele doctorilor, chiar dacă au probleme medicale. Am fost puși să semnăm că am fost văzuți de opt medici, deși ne-au văzut doar trei, și am plecat acasă. În dreptul numelui meu era scris «vedere perfectă», deși și eu și alți studenți din sală aveam ochelari”, adaugă Alexandru. Aceasta a fost și ultima lui interacțiune cu un urolog.
„Toți se tem sau le e rușine de examenul la prostată, dar e mai bine cu cancer?”
Maxim a ajuns la urolog în copilărie, când a început a avea dureri în zona testiculelor. Părinții l-au dus la doctor, iar acesta i-a anunțat că e vorba de o torsiune de testicul, atunci când acesta se rotește în jurul propriului ax și poate fi blocat aportul de sânge. În unele cazuri afecțiunea trece de la sine, în altele însă e nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a preveni modificările ireversibile ale țesutului.
Maxim spune că, deși avea doar nouă ani, l-au marcat mult cuvintele doctorului care a mulțumit părinților că l-au adus la timp și în acest fel a putut fi evitată operația. „Am înțeles atunci cât de importantă e sănătatea reproductivă masculină și de ce e necesar să mergi la medic chiar și atunci când nu te doare nimic”, spune Maxim.
În ultimii ani Maxim a consultat și alți doctori urologi și spune că i-a luat ceva timp până a găsit un doctor empatic, dispus să-i răspundă la toate întrebările și care nu s-a grăbit să-l trimită la proceduri scumpe, inutile sau invazive. Tânărul îmi povestește că a devenit fără intenție promotul educației sexuale în rândul prietenilor săi. „Sunt pionierul în gașca noastră, merg la verificări și îi îndemn și pe prietenii mei să o facă. Mulți au frica de examenul de prostată, dar cred că e mai mult cultural, e legat mai mult de stigmă decât de frica fizică. Le zic tot timpul că mai bine să-și depășească frica decât să descopere prea târziu că au cancer”, adaugă zâmbind Maxim.
„Nimeni, niciodată nu mi-a zis de ce trebuie să merg la un urolog”
Sergiu a apelat pentru prima dată la un urolog recent, la recomandarea sexologului pe care îl consulta. La 30 de ani a aflat că penisul său are o anomalie la decalotare (descoperirea vârfului penisului de prepuț. Vârsta medie la care are loc decalotarea naturală a penisului este 10-11 ani, iar la aproximativ 2% dintre bărbați nu reușește decalotarea naturală, fiind nevoie de o intervenție).
Tânărul spune că nimeni, niciodată, nici acasă, nici la școală nu i-a comunicat de ce băieții trebuie să meargă la urolog sau ce presupune sănătatea reproductivă a bărbaților. „Nu aveam frică sau rușine față de doctori, pur și simplu nu știam că trebuie să merg la o vizită de verificare”, spune Sergiu. Odată ce doctorul i-a confirmat problema, l-a programat pentru o operație de circumcizie.
Citește și: SexEd pentru adulți. Bărbații tot pot face cancer mamar (și alte afecțiuni de care pot suferi doar ei)
„Nu se discută sincer și deschis despre vulnerabilitățile bărbaților”
Stilul de viață, viciile, dar și lipsa culturii medicale în rândul bărbaților fac ca aceștia să aibă o durată a vieții mai scurtă decât femeile. Conform Biroului de Statistică, bărbați moldoveni trăiesc în medie cu opt ani mai puțin decât femeile.
Mai multe studii relevă că bărbații au o rată mai mică de vizite la medic decât femeile în toate categoriile de vârstă, în special cea cuprinsă între 18 și 44 de ani. Un studiu realizat de Cleveland Clinic arată că 77% din bărbați ar prefera să facă orice treabă casnică, cum ar fi curățarea băii sau tunderea gazonului decât să meargă la doctor.
Psihologul Sergiu Toma spune că în spațiul public există foarte puțin interes pentru a discuta deschis și sincer despre vulnerabilitățile bărbaților, efectele pe care le are presiunea istorică a rolurilor pe care aceștia trebuie să le joace – de a fi disponibil și de a se sacrifica în detrimentul nevoilor lor. „Presiunea de a fi stoic și de a te descurca pe cont propriu, presiunea socială de a fi performant, inclusiv sexual. Astfel bărbații nu se simt în siguranță să ceară ajutor pentru că vine în contradicție cu ceea ce ei cred că îi face atrăgători”, explică acesta.
Sergiu Toma mai spune că există puține modele de educare cunoscute în spațiul public care să trezească interesul bărbaților. „Nu vedem bărbați interesați de instruire, cursuri, deoarece presiunea socială spune că ei trebuie să fie la muncă, să câștige bani indiferent de orice, să își întrețină familia, dar nu să se preocupe de problemele lor de sănătate”.
Psihoterapeutul spune că, pe lângă politicile și strategiile pe care ar trebui să le implementeze statul ca să încurajeze bărbații să acorde o atenție mai mare sănătății lor și să beneficieze de servicii medicale preventive, și familia are un rol important.
– Membrii familiei ar trebuie să îi aprecieze verbal direct și sincer în momentele când acesta are grijă de sine și acceptă să meargă la o investigație medicală. „Ce bine că mi-ai spus despre simptomele pe care le aveai, e curajos din partea ta” sau „Mă bucur că te odihnești, mă face să cred că ții la tine și asta e foarte important”.
– Să îi întrebe direct și sincer: Cum te simți astăzi? Cum te-ai descurcat la muncă? Crezi că te pot ajuta cu ceva? Există ceva ce vrei să faci sau să-mi spui, dar te jenezi? Se recomandă atât femeilor, cât și bărbaților să facă consultații profilactice la ginecolog/urolog, eu vreau să-mi fac o programare, poți veni cu mine săptămâna viitoare? Ai vrea să te programez și pe tine sau vrei să o faci singur?
Pacienții sunt aduși la doctor de soțiile lor
Marcel Balagura este profesor la Universitatea de Stat de Medicină, activează într-o clinică privată și este autorul mai multor studii și articole științifice care vizează sănătatea bărbaților. Acesta susține că bărbații ar trebui să fie examinați de doctorul urolog de două ori pe an începând cu vârsta de 37 de ani, preferabil și mai devreme, însă realitățile din țara noastră sunt altele.
„Pacienții se adresează mult prea târziu la doctor și deseori prea târziu pentru a fi salvați. Am foarte multe cazuri, dacă nu majoritatea, când pacienții sunt aduși de soțiile lor la ușa doctorului. Chiar și în timpul consultației, unii bărbați tac, iar soția e nevoită să povestească simptomele soțului său. Cei mai mulți pacienți vin cu adenom de prostată, iar soțiile îmi comunică de câte zile soțul său are dureri, de câte zile nu s-a urinat”, spune Marcel Balagura.
Doctorul crede că fenomenul poate fi explicat prin toleranța mai mică la durere a bărbaților, frica lor de a părea vulnerabili, incapacitatea de a-și comunica nevoile și problemele, dar și încrederea scăzută în sistemul medical.
„Sistemul nostru medical are multe probleme și din cauza asta mulți bărbați zic deschis că ar prefera să trăiască mai puțin, dar să evite interacțiunea umilitoare cu acesta. Am mulți pacienți care ajung la mine după ce au fost la alți doctori care i-au tratat urât, le-au refuzat asistența medicală de urgență sau, pur și simplu, au fost incompetenți. Întâlnesc foarte multe cazuri când pacienților le este aplicat cateterul vezical în mod greșit, iar aceștia îndură chinuri groaznice zile la rând”, explică urologul.
Acesta susține că e nevoie de mai multe campanii de informare în toate spitalele din spital despre importanța prevenției pentru evitarea adenomului de prostată și a cancerului. „E necesar să se realizeze studii care să arate în cifre în care zone ale țării sunt mai mulți bărbați cu aceste maladii, iar acolo să fie trimiși doctori competenți care să consulte acești bărbați și să le explice care sunt următorii pași pentru a se trata”, spune Marcel Balagura.
Bolile urologice pot fi întâlnite și la copii, iar părinții trebuie să consulte un doctor în caz de cistită, care e o inflamație a vezicii urinare, fimoza, îngustarea prepuțului penisului care necesită o intervenție chirurgicală de circumcizie, balanita – inflamația glandului penisului.
Adulții și copiii trebuie să consulte un urolog în caz de dureri la urinare, senzații frecvente de plenitudine a vezicii urinare, eliminări în timpul urinării, dureri la nivelul abdominal inferior.
