Connect with us

Cultură

INTERVIU / După 10 ani în Europa, o pianistă basarabeancă a revenit acasă cu un proiect muzical de senzație

Publicat

pe

Pianista Ecaterina Baranov ne-a dus faima în lume, cucerind mii de francezi pasionaţi de muzica clasică. Dorul de casă o face să revină în Moldova, după zece ani petrecuți în Franța, pentru a lansa un proiect muzical. Alături de o echipă de muzicieni europeni, a înființat proiectul ARC muzical – istoric, care pune în valoare patrimoniul muzical clasic și folcloric din Moldova.

Pianista a înregistrat un discul muzical cu partiturile compozitorilor basarabeni care au emigrat în Germania, Israel, Canada sau SUA. Printre aceștia sunt și Arcadie Luxemburg, David Fedov, Gheorghe Neaga, Vasile Zagorschi, Solomon Lobel, Max Fishmab, Ștefan Neaga, Alexei Stârcea, Gheorghe Mustea și Vladimir Beleaev. Ecaterina a organizat șapte concerte de muzică clasică semnată de compozitori autohtoni. Turul a început în satul Palanca, r. Călărași, și s-a încheiat la Chișinău.

Mai multe detalii despre desfășurarea concertelor din timpul turneului și despre provocările pe care le-au avut artiștii, ne povestește Ecaterina Baranov, autoarea proiectului:

Ecaterina, de cât timp studiați pianul?

– Toată viața am studiat și continui să studiez pianul. Cred că toți care fac muzică s-au gândit la un moment dat să facă și altceva, dar sunt doar niște momente de cumpănă și momentul în care ele trec și găsești alte activități legate de pian, te satisfac și ești mulțumit de ceea ce faci. Să studiez pianul nu a fost un scop, așa a fost soarta mea, așa a vrut Dumnezeu. Am avut o profesoară care a insistat dat să fac pianul profesionist. Atunci, cred că eram prea tânără să aleg conștient ce să fac. Respectiv, am acceptat și asta a fost să fie mereu.

– Ce v-a motivat să te întorci în țară și să înființezi proiectul ARC muzical – istoric?

– Proiectul nostru unește Republica Moldova cu trecutul. Mai mult, în diverse țări este interpretată muzica noastră, doar în acest context poate exista proiectul. Fiind în Moldova, nu am avut această posibilitate, era mult mai dificil. Muzicienii europeni cu plăcere au descoperit ceea ce nu ne interesează pe noi. Astfel, am tradus în franceză versurile, am primit acordul de interpretare din partea compozitorilor care mai sunt în viață și am creat o bibliotecă muzicală online pe un site gratuit.

– CD-ul lansat în cadrul proiectului este întitulat „Lelița Franța joacă sârba moldovenească”. De unde vine această denumire?

– Am vrut inițial să fie un titlu atractiv. Astfel încât am oferit concerte în mediul rural, ne-am gândit că participanților le-ar fi interesant să vină, dacă titlu le va vorbi despre cultura basarabeană și despre patrimoniul nostru cultural.

– În cadrul proiectului ați lansat și un disc muzical cu elemente artizanale. Ce îl face deosebit pe piața muzicală?

– Primul CD ARC muzical-istoric conține piese muzicale compuse de muzicieni autohtoni din toate vremurile. Acestea au fost interpretate de 10 muzicieni de diferite origini, care activează în Franța. Ceea ce facem noi este din pură curiozitate, bunăvoință și străduință, chiar și insistență personală. Pentru ca să publici un disc este nevoie de un mic capital, noi nu am avut nicio finanțare. De aceea am solicitat ajutorul artiștilor plastici Cristina Elinesco, Eugen Gorean, Valeria Barbas, Anda Ciobanu Brașoveanu. Aceștia au realizat picturi unice pe fiecare copertă de CD. Înregistrarea am făcut-o cu un prieten, inginer de sunet și compozitor, în condiții de casă. Astfel, pe 1 august, alături de colegii din Franţa, am lansat cu succes, la Chişinău, primul disc de muzică al compozitorilor cu origini basarabene.

– Cum se vede muzica clasică moldovenească în Franța și ce părere au avut francezii despre satele vizitate în timpul turneului?

– Francezii sunt și vor fi în continuare cu adevărat interesați de proiectul nostru, pentru că le place muzică noastră clasicistă, cu un limbaj mai puțin experimental.

Cât despre sate – au fost șocați, au avut sentimentele complexe când au văzut Republica Moldova. Cu toate acestea, a fost o călătorie bogată în informații și emoții. E adevărat că ei au fost și impresionați, văzând un popor atât de chinuit.

– Care a fost reacția publicului?

– Diferită. Dar s-a simțit că le-a plăcut muzica noastră. Eu cred că în fiecare sat trebuie de organizat minim câte un concert în fiecare lună. Numai așa lucrurile se vor schimba spre bine și nu vom uita istoria poporului nostru. Merită să luptăm pentru cei cărora le pasă mai puțin de muzica clasică, de patrimoniul țării. Concertele fiind diferit organizate, am reușit să ajungem la sufletul oamenilor, interpretând melodiile noastre basarabene. Nu putem schimba nimic în Moldova atâta timp cât nu le oferim alte posibilități și opțiuni diferite. Trebuie să luptăm, pentru că doar așa se va schimba mentalitatea oamenilor de la noi.

– Vă amintiți o istorie interesantă din timpul turneului?

– O amintire amuzantă, dar și tristă s-a întâmplat într-un sat, când nu puteam să găsesc un pian. Mi-au spus că este într-o școală de muzică, dar într-un sat vecin. Atunci, am trimis câțiva dintre muzicienii noștri să verifice dacă putem găsi un pian. Când am ajuns acolo, am găsit mai multe piane, dar defectate. Unul era fără o pedală internă, altul era prost acordat. A fost foarte stresant, dar la un moment dat, a venit organizatorul și am găsit un pian bun. A fost dificultăți foarte mari, dar programul fiind stabilit am trecut cu bine peste toate momentele de stres și grijă pentru concert și oameni.

– Ce urmează pentru ARC muzica – istoric, după acest turneu?

– Acest turneu a fost cu adevărat dificil, dar sigur avem în plan și alte proiecte pe care le vom realiza în viitor.

– Care credeți că este viitorul muzicii clasice, mai ales că în secolul XXI, tinerii aleg aparențele, ci nu calitatea?

– Cred că cei care vor consuma doar muzica bună vor exista întotdeauna, la fel și cei cărora nu le pasă de ea. Da, este foarte dificil pentru cei care fac muzică clasică, deoarece din punct de vedere financiar este la fel greu. Dar dacă iubești ceea ce faci, oricum vei continua.

– Vă mulțumesc pentru interviu!

Interviul a fost realizat de Daniela Juratu, stagiară Moldova.org

Citește mai departe

Cultură

Curiozități și ciudățenii din cultura și tradiția fotografică din secolul XIX

Publicat

pe

De către

Odată cu apariția dagherotipiei și a fotografiei în sec. XIX, au apărut și niște obiceiuri – pe atunci mai mult decât acceptate, dar care azi par cel puțin ciudate. Vorbim despre faptul că, acum câteva secole, fotografierea oamenilor decedați era o practică obișnuită.

La început, serviciile fotografilor erau scumpe și mulți dintre cei cu venituri mai modeste nu-și permiteau o fotografie pe parcursul vieții. Însă atunci când cineva din familie se stingea din viață, foloseau acest prilej pentru a face o fotografie în amintirea celui decedat. Totodată, alături de răposat se fotografiau toți, ca să nu mai cheltuie banii pentru alte fotografii.

Aceste fotografii reprezentau niște suvenire sentimentale în amintirea răposatului. Cele mai populare fotografii erau cele ale copiilor decedați și ale nou-născuților, deoarece rata mortalității infantile în vremurile epocii victoriene era destul de înaltă (n.red.: epoca domniei reginei Victoria ale Marii Britanii, 1837-1901). Aceste imagini erau uneori singura amintire pentru membrii familiei. Unde mai pui că era destul de greu să ții copiii vii în fața dagherotipului, care făcea fotografia destul de încet

Enlarge

0_e6089_646ba88b_L
dagherotip cu copii

Apogeul popularității fotografierii defuncților a fost atins la sfârșitul secolului XIX, apoi interesul s-a diminuat, fiind înlocuit cu popularitatea fotografiilor instante. Cu toate acestea, și în secolul XX se putea întâlni această tradiție. Fotografia post-mortem arăta fața răposatului în prim-plan sau corpul în întregime, uneori apărea și în sicriu. De obicei însă, răposatul era fotografiat în așa fel, încât să se creeze iluzia unui somn adânc sau în poza nestingherită a unui om viu.

Enlarge

0_6db0e_30f53ee9_L
Poză de familie alături de răposat

Copiii erau așezați în cărucior, pe scăunele sau pe canapea, înconjurați de jucăriile preferate. O altă tradiție era să se fotografieze toată familia sau rudele apropiate. Aceste fotografii erau făcute atât în casa celui decedat, cât și în atelierul fotografului.
În pozele mai târzii, cei decedați erau deseori fotografiați în sicrie, având alături toată familia, rudele și prietenii care participau la înmormântare. Tradiția de a face asemenea poze se mai păstrează și astăzi în unele țări din Europa de Est și în țările catolice ale Americii Latine.

Pentru fixarea persoanelor decedate, în atelierele de fotografie erau diferite stative și accesorii.

Citește mai departe

Cultură

Revista presei străine / Kenya a legalizat filmele despre LGBT, în Iran au fost omorâți 24 civili, iar Theresa May pune ultimatumuri

Publicat

pe

De către

1.

Un judecător kenyan a suspendat temporar (pe perioada unei săptămâni) interdicția din statul său privind producția filmelor ce „promovează relațiile homosexuale”. Acest lucru s-a întâmplat în favoarea unui film care descrie o relație dintre două lesbiene. Astfel, judecătorul a făcut pelicula eligibilă pentru a fi înscrisă în competiția pentru premiile Oscar pentru producții străine, bucurând producătorii de film, dar mascând în acest fel cenzura din Kenya, transmite Reuters.

Filmul este întitulat „Rafiki” (din Swahili- „Prietene”) și descrie relația dintre două tinere femei, care locuiesc în același cartier din Nairobi. Timp de o săptămână, filmul va putea fi vizionat doar de maturii doritori.

Fragment din filmul „Rafiki” (sursa foto: Reuters)

2.

Cel puțin 24 persoane au fost ucise și peste 50 de persoane sunt rănite după ce bărbați înarmați neidentificați au deschis astăzi focul în timpul unei parade militare din orașul iranian Ahvaz, transmite AFP. Autoritățile iraniene transmit că una dintre victime a fost un jurnalist, iar altele opt au fost militari.

Cei patru atacatori au declanșat actul de terorism, la ora 9 locală, în cadrul unei parade militare organizate pentru a comemora ănceputul conflictului devastator dintre Iran și Irak din perioada 1980-1988.

(sursa foto: AFP)

3.

Theresa May a avertizat că negocierile cu referire la Brexit se află într-un impas și că nu va exista niciun progres înainte ca UE să-și trateze serios propunerile. Ea a acuzat liderii UE că au arătat Regatului Unit o lipsă de respect după ce i-ar fi respins planul fără vreo alternativă sau explicație.

Dacă 29 martie 2019, ziua când a fost stabilită ieșire Regatului Unit din UE, este tot mai aproape, la ce vor duce aceste tentative eșuate de a ajunge la o înțelegere și ce se mai poate întâmpla în procesul Brexit, se întreabă BBC.

Citește mai departe

Cultură

Reuniunea Teatrelor Naționale revine la Chișinău

Publicat

pe

De către

Cea de-a IV-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale se va desfășura în perioada 19 – 30 septembrie, la Chișinău. Programul evenimentului cuprinde 31 de spectacole ale teatrelor din Chișinău, Bălți, București, Cahul, Cluj-Napoca, Craiova, Iași, Târgu Mureș, Timișoara, Sibiu, inclusiv 11 spectacole radiofonice și un spectacol-concert.

Cea de-a IV-a ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale se va deschide pe 19 septembrie cu spectacolul ,,Carnavalul” de Ion Luca Caragiale, în regia lui Alexa Visarion, jucat de actorii Teatrul Național „Mihai Eminescu”, și se va încheia pe 30 septembrie cu același spectacol, doar că în regia lui Silviu Purcărete, rolurile fiind interpretate de actorii Teatrului Național ,,Radu Stanca” din Sibiu.

De asemenea, la această ediție vor fi montate spectacolele: ,,Scrisoarea” – Teatrul Național ,,I. L. Caragiale” din București; ,,Gaițele” și ,,Cealaltă țară” – Teatrul Național ,,Marin Sorescu”, Craiova; ,,Steaua fără nume” – Teatrul Național Târgul-Mureș; ,,Tzara arde și Dada se piaptănă” – Teatrul Național Cluj-Napoca; ,,Despărțitorul” – Teatrul Muzical-Dramatic ,,B.P. Hașdeu” din Cahul; ,,O noapte furtunoasă” – Teatrul Național ,,Vasile Alecsandri” din Bălți etc.

Secretarul de stat al Ministerului Educației, Culturii și Cercetării Andrei Chistol a mulțumit partenerilor pentru contribuția lor la organizarea acestui eveniment de mare amploare. Totodată, oficialul a îndemnat publicul să participe la Reuniunea Teatrelor Naționale – un adevărat regal teatral.

,,Ne bucură faptul că acest proiect excepțional a devenit o tradiție, pe care publicului din Republica Moldova îl apreciază din ce în ce mai mult, pentru că reuneşte pe aceeași scenă cei mai buni actori și regizori de pe ambele maluri ale Prutului”, a subliniat secretarul de stat.

Evenimentul este organizat de către Teatrul Național „Mihai Eminescu” cu sprijinul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova; Ministerului Culturii și Identității Naționale al României; Institutului Cultural Român, și a filialei acestuia la Chișinău.

Programul Reuniunii Teatrelor Naționale poate fi vizionat AICI.

Prima ediție a Reuniunii Teatrelor Naționale a avut loc în 2014.

Foto: TNME.md

Citește mai departe
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com