Rușinea spaniolă sau de ce ne este rușine pentru alții?

Ți-a fost vreodată rușine pentru altcineva? Pentru un membru al familiei, persoană cunoscută sau una publică? Ai avut cazuri când, fiind martor la vreun eveniment, privind un reportaj sau o emisiune TV, să-ți fie într-atât de rușine, încât să vrei să-ți întorci privirea?

La începutul anilor 2000, în Dicționarul Urban (dicționar online multilingvist pentru cuvinte și fraze de argou) a apărut termenul „spanish shame”, care s-ar traduce în limba română ca „rușinea spaniolă”. Această expresie definește sentimentul de jenă pentru o altă persoană. Treptat, expresia a fost preluată și adaptată în alte limbi, în franceză a apărut „honte espagnol”, în rusă „испанский стыд”. În limba română, termenul de „rușine spaniolă” încă nu este folosit, dar asta nu înseamnă că moldovenii nu au parte de astfel de emoții.

Dar de unde vine noțiunea de „rușine spaniolă”? Desigur, sentimentul de rușine pentru o altă persoană nu ține de arealul geografic: oamenii simt această emoție nu numai în Spania, ci în toate colțurile lumii. Cea mai simplă și populară teorie spune pentru această stare nu a existat o definiție oficială mult timp, iar spaniolii au fost primii care au definit acest sentiment, au exprimat acest tip de emoții în cuvinte. „Verguenza ajena” („rușine pentru altul”) este o expresie foarte populară în Spania, dar, întrucât pronunția originală a sintagmei este destul de dificilă, cercetătorii din Europa l-au definit ca „rușinea spaniolă”.

Când (probabil) ai simțit rușinea spaniolă ?

  • Inaugurarea blocului sanitar la gimnaziul din Hiliuți, Rîșcani. 

  • Pe atunci președintele Igor Dodon a postat o poză cu președintele francez Emmanuel Macron în trecerea spre veceu. 
Foto: elenarobu.md
  • Momentul când deputata Marina Tauber a folosit un parasolar ca să se protejeze de mercurul din organismul lui Andrei Năstase.
Foto captură video Parlament.md
  • Deputata Alla Pilipețcaia și „Fericiun Crecit!”
Foto: zdg.md

Ce înseamnă „rușinea spaniolă” și cum funcționează?

Spre deosebire de sensul obișnuit al cuvântului „rușine”, când o persoană se simte jenată pentru propriile acțiuni, „rușinea spaniolă” apare la o persoană care nu a comis aceste acțiuni. De exemplu, vezi un cunoscut beat pe stradă, care face gesturi indecente sau ești undeva peste hotare și observi cum cineva care vorbește română ronțăie semințe de floarea-soarelui și aruncă cojile pe jos. Sau urmărești filmul Bridget Jones, unde eroina principală se pomenește în situații jenante, încât îți vine să închizi ochii și să zici „numai nu asta”. În toate aceste cazuri, unii din noi pot să simtă „rușinea spaniolă”. Psihologii explică aceste emoții prin faptul că ne punem pe noi înșine într-o situație incomodă și trecem prin experiența altcuiva care nu are nicio legătură cu noi. 

În 2011, un grup de oameni de știință din Germania și Anglia, condus de Soren Krach, a decis să afle ce se întâmplă cu o persoană atunci când simte „rușinea spaniolă”. La experiment au participat 480 de femei și 139 de bărbați, cărora le-au fost prezentate imagini cu situații incomode din viața altor oameni. Fiind chestionați, toți au spus că simt rușine când îi privesc pe ceilalți aflându-se în situații incomode. Ulterior, cercetătorii au recrutat dintre participanți 32 de persoane, care au fost supuse scanării RMN și s-a dovedit că la toți a crescut activitatea în zonele creierului responsabile de emoțiile asociate cu durerea. 

Astfel, oamenii de știință au arătat că zonele implicate în senzația empatică a durerii fizice sunt implicate și în procesele de compasiune pentru durerea socială a altora. În plus, cercetătorii au descoperit că intensitatea sentimentelor de jenă sau rușine depindea de dezvoltarea nivelului de empatie. Adică, abilitatea de a empatiza permite unei persoane să proiecteze asupra sa emoțiile altuia și să simtă rușine.

E un fel de proiecție

Încă din copilărie, avem niște modele de comportament despre care știm că sunt cele „normale” – ce este bine, ce este rău și ce este acceptat sau ce nu este permis în societate. Și atunci când noi vedem pe altcineva că face anumite lucruri care nu sunt normale, noi simțim acest disconfort emoțional, noi percepem că încălcăm anumite norme. „E un fel de formă de proiecție, proiectezi emoțiile altcuiva în raport cu tine”, explică psihologa Ana Niculăeș. 

De ce în aceeași situație unii simt „rușinea spaniolă”, iar alții nu? Asta depinde și de valorile și normele care au fost transmise de părinți, mentori, profesori și care au fost internalizate în mod diferit de fiecare. Potrivit Anei Niculăeș, anume din această cauză unii pot simți „rușinea spaniolă” atunci văd un politician sau persoană publică. „În percepția acestora, sunt anumite așteptări cum trebuie să fie un anumit politician sau această persoană publică și el nu corespunde normelor pe care le aveți”, spune Ana Niculaeș.

 

Am absolvit facultatea de litere, dar lucrez în jurnalism din '98. O perioadă îndelungată am fost știristă profilată pe teme economice și sociale. Din 2014 lucrez la Moldova.org, unde am descoperit toată paleta de culori ale presei online. Îmi place să scriu materiale explicative și analitice. Politica editorială a redacției mi-a permis să-mi lărgesc viziunile asupra mai multor aspecte ale vieții.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.