Cum e să conduci o școală de limbi străine, cu 70 de oameni în echipă, timp de aproape 8 ani? Fantastic English este probabil cea mai longevivă școală de limbi străine din Chișinău și e cunoscută până și în Iran. Canalul de YouTube „Rita Engleză” al Margaritei Druță, confondatoarea școlii, numără momentan 209 000 de urmăritori.
De unde și cum și-a pornit Margarita afacerea? Cum e să fii antreprenoare în Moldova? Prin ce fuckup-uri a trecut și cum au ajutat-o? Despre asta vom afla în cele ce urmează.
– Cum a apărut ideea de Fantastic English?
Eu lucram la o școală privată din capitală, ca profesoară de engleză. Începusem să lucrez de la 20 de ani, când am revenit din SUA, unde fusesem plecată prin programul Work & Travel. Am lucrat câțiva ani ca profesoară de engleză, am avut foarte mulți studenți. Lucrasem cu 1500 de studenți până în momentul în care am zis că vreau să am școala mea, afacerea mea, în care să coordonez eu lucrurile. Pe atunci, având în vedere că aveam 23 de ani, scopul era să fiu on my own, să nu mi spună cineva ce trebuie să fac, și să încerc să testez această experiență.
Când am pornit școala, aveam ispirația că vreau să am ceva al meu, dar nu știam unde asta o să ajungă. Chiar recent mă uitam la un video în telefon, înregistrat cu o zi înainte de deschiderea școlii, în care eu spălam podeaua primei clase a școlii Fantastic English. Nu înțeleg cum acel copil de 23 de ani, care eram eu în acea perioadă, a formulat acest gând. Adică eu nu aveam în cap școala așa cum este ea acum. Tot asta era doar la nivel de aspirație și vis.
Am deschis școala pe 23 februarie 2015, care nu era o școală în tot sensul cuvântului. Era un oficiu luat în chirie pe str. Cosmonauților, din ultimii mei bani strânși din salarii. Aveam 17 000 de lei în bancă, din care am luat un oficiu în chirie, tehnică, mobilierul l-am cumpărat peste vreo 2 săptămâni – la început lucram pe mesele din garaj de la tata. Nu am investit chiar tot, pentru că, dacă nu mergea, nu puteam risca să rămân pe zero. Tot ce aveam la acel moment era făcut din nimic. M-au ajutat părinții, dar nu prea le dădeam eu voie să mă ajute. De acolo am pornit cu un oficiu, apoi al doilea, al treilea, al patrulea… și Fantastic s-a transformat într-o adevărată școală în aproape 3 ani.
– Ai pornit afacerea singură?
Da, am pornit singură, deși soțul meu mă ajuta cu aspectele care pe mine mă stresau cel mai mult. Pentru că el făcea facultatea de drept, el s-a ocupat de contractul pe care să-l încheiem cu studenții, de bonurile de plată pe care le ofeream pe atunci încă în bază de patentă, chestiuni la FISC și altele. Eu făceam singură cam tot și îi permiteam să se implice doar pe lucruri foarte mici.
Primele 8 luni de la fondarea școlii, absolut toată informația o țineam în capul meu. Deci dacă un student era nevoie să facă plata, eu știam exact cât încă datorează, cum se numește, în ce grupă este, când a venit. Toate aceste detalii le memoram și letreceam emoțional prin mine.
„Normal că acest lucru nu a durat mult, și eu chiar des vorbesc despre situația dată pentru a nu crea iluzia că să deschizi o afacere înseamnă doar bine, floricele, să ai banii tăi și timp liber. Nu, nu e așa, sorry. Scapi de un job ca să nu lucrezi de la 09:00 la 17:00, dar să ajungi să lucrezi 24/7. Abia acum asta înțeleg.”
La 8 luni de la fondarea școlii am început s-o dau în bară cu starea mea generală de spirit. Mă simțeam prost, eram foarte obosită, dar nu dădeam pe față asta. Acum, la vârsta de 31 de ani, înțeleg că ăsta a fost un burnout pe care eu l-am ignorat și în timpul căruia totuși m-am impus să lucrez.
– Cum a început let-got control?
Am angajat primul profesor cam la 9 luni de la fondarea școlii. Soțul meu a început să preia aspectele logistice, a creat o bază de date, un sistem de CRM, ca datele studenților să nu fie doar la mine în cap, dar să fie bine organizate. La o lună după angajarea primului profesor și a preluării proceselor logistice de soțul meu am început să mă simt și mai prost, am ajuns și la urgențe, am stat o săptămână sub picurători. Atunci începuse deja o depresie agresivă, despre care am aflat abia peste 1 an că a fost o depresie. Eu așa am supraviețuit aproape 1 an. Mi se ridică un nod în gât când mă uit la pozele mele de atunci. Nu aveam viață în mine. A fost greu pentru că eu nu înțelegeam ce se întâmplă cu mine, dar încercam să-i dau de capăt, deși mă simțeam tot mai prost.
Abia când școala făcuse 2 ani, am început să sap mai adânc, să merg la psiholog, să aflu că am depresie și asta trebuie tratat.
A fost greu, dar în același timp, în acele 8 luni de la început, eu am dat tonul și startul afacerii. Am setat standarde că lecțiile pot fi așa, și nu altfel, am început să-mi apăr opinia, să concediez oameni cu care nu rezonam. Aceste criterii, plus prezența celuilalt cofondator care are aceleași valori ca și mine, ne-a asigurat acest fundament care să funcționeze pe viitor.
Am avut marele noroc să am oamenii potriviți lângă mine, care m-au susținut și efectiv au crescut afacerea, nu doar au menținut-o.
– Dacă te-am întoarce în trecut, ai fi schimbat acei primii 2 ani?
Nu. Dacă nu aș fi primit acea palmă peste față, nu aș fi ajuns unde sunt azi. Dar eu nu cred că afacerea, ca să fie un succes, trebuie să însemne suferință. Însă nu am niciun regret, pentru că ceea ce mi s-a întâmplat tot eu am provocat, am trecut-o prin mine, pentru că nu eram pregătită și exageram unele lucruri.
– Cum a apărut cofondatorul?
A apărut în momentul în care am înțeles că nu sunt făcută să le pot face pe toate. Ajunsesem în momentul în care spălam pereții după ce se făcea curat în sală, pentru că nu îmi plăcea rezultatul curățeniei. Atunci m-am prins la gândul că eu nu fac ceea ce trebuie: Eu am talentul de a explica lucruruile clar, pot să transmit informații așa cum puțini o fac, și ar fi păcat să irosesc energia în acele 24 de ore pe care le am pentru curățenie. Trebuie să decid cui dedic acea atenție și energie limitată a mea. Atunci am înțeles că ar trebui să învăț să deleg sau să las unele lucruri să le facă și alții. Anume în acel moment a apărut și Constantin, soțul meu, anume în calitate de cofondator. El a început să organizeze procesele în școală, așa a apărut al doilea, al treilea, iar apoi și al patrulea profesor. A început să crească școala și satisfacția clienților. Totul a mers treptat, pas cu pas, delegam și vedeam că pot să am încredere. Dacă delegam prea mult, mă întorceam cu un pas înapoi și stabileam standarde și proceduri cu checklist. Au fost foarte multe iterații prin acest feedback pe care l-am primit de la realitate, în baza căruia eu am construit sistemul meu de valori și muncă sustenabilă.
– Câți ani ai predat?
Eu și acum predau, doar că în altă formă. Eu încerc să sistematizez procesul de învățare și să transmit asta la sute de mii de oameni. Asta e motivația mea, asta mă mișcă din loc și îmi dă sentimentul de importanță. De asta am și fondat școala, de fapt. Pentru că am înțeles că mie îmi place să văd cum oamenii fac un level up vieții lor datorită unui microskill, pentru că limba engleză este un microskill. Eu pot să predau engleza unui singur student – ok, fine, dar pot să le predau și la zece. Iar dacă pot să organizez un grup de profesori să o facă și mai bine decât mine cu ale lor 10 studenți, de ce nu? Așa a apărut apoi și „Rita Engleza” online – pentru ca engleza să fie accesibilă online, gratuit, pentru oamenii care nu-și permit să cumpere un curs de 150 de euro.
Asta mă motivează: că eu fac și lucruri online, și gratis, și prin școală, prin Fantastic English, și în programele Rita Engleza, și ajung la un număr mare de oameni și toți fac un level up în viață: poate îi ajută să-și crească salariul sau pur și simplu să primească plăcere că înțeleg ce vorbesc actorii unui film în engleză sau ce se cântă într-un cântec.
Mi-e dor, desigur, de procesul de predare, uneori îi invidiez pe profesorii mei pentru că ei predau și eu – nu, dar în acele momente fac un pas înapoi, îmi amintesc că energia mea emoțională e limitată și dacă o voi investi-o în predare, nu voi putea forma mai mulți profesori și nu voi putea ajuta sute de oameni să facă level up.
– Tu și confondatorul Fantastic English aveți niște reguli scrise, care să delimiteze clar ce poate face unul și ce poate face celălalt?
Acum, da. Noi suntem cofondatori și coproprietari pentru că de la bun început am înțeles talentele unul altuia: eu, de exemplu, sunt bună pe produs și marketing, nu sunt bună în management și logistică. Nu sunt bună în stres. Respectiv, eu mă ocup de ceea unde pot aduce o valoare maximă. El este bun pe management și sisteme. Mie mi se pare super-crucial ca noi, fiecare, să definim care e super-powerul nostru. Și eu mai cred că cel mai bun marketing e produsul. Dacă ai un produs bun, poți să atragi sute de oameni, dacă produsul e aiurea, clienții asta văd și pleacă. În același timp, dacă tu nu ai un sistem bine pus la punct, de recrutare, manageriere, procese clare, care bine funcționează, degeaba ai marketing. De aceea, noi am combinat aceste lucruri și lucrăm la ele în paralel. Când observăm că e prea mare cererea și avem mulți studenți, punem pe pauză marketingul ca să nu suprasolicităm profesorii, și invers. Le compensăm într-un mod sănătos.
– Tu ești directoare?
Nu, eu sunt doar cofondatoare și sunt fericită cu asta. Constantin este Director Executiv și coordonator al mai multor departamente, pentru că noi am încercat să replicăm cumva structura departamentelor din SUA: CEO, COO, Director de marketing, vânzări, financiar, IT, Legal. El coordonează financiarul și legal-ul, el coordonează cam 70% din procese, iar eu mă implic doar pe marketing, ba mai mult, sunt doar marketing advisor. Noi avem Director de marketing care își face rolul lui, pe „Rita Engleza” sunt product owner, în Fantastic English, când am delegat standarele pe care vreau să le văd la mine în școală, revin doar ca advisor, nimic mai mult.
– Unde vrei să ajungă școala Fantastic English peste un an?
Noi ne-am definit scopul în 5 ani. Într-un an ne dorim să dublăm vânzările, iar în 5 vrem să fim maturi pe educație online și să ajungem prima soluție care vine în capul oamenilor atunci când este vorba de cursuri de limbă engleză. Eu cred că noi deja facem asta, dar văd șanse de extindere majoră în România. Cu siguranță avem lucruri de îmbunătățit.
Până în momentul de față, avem 20 000 de absolvenți ai școlii. Dar în școală, la plus-minus fiecare 2 luni, se schimbă studenții. Noi în permanență formăm grupe. Acum, în școală, avem 1300 de studenți care învață cam 2 luni, iar peste 2 luni vin alții 1300 sau mai mulți, în funcție de sezon. În jur de 50% sunt aceiași studenți, cei care își continuă studiile. În medie, studenții fac cel puțin 2 cursuri la noi. Nu ne focusăm pe căutarea studenților noi, ci mai degrabă pe menținerea celor care deja au venit. Pentru că scopul nostru este ca ei să învețe fie să vorbească fluent engleza, fie să ajungă la un anumit nivel. Nu mă interesează să iau banii de pe student, ci să-l ajut să învețe engleza.
Dacă ești femeie cu o idee de business sau ai deja o afacere la început de drum și ai nevoie de îndrumare, intră în Ellevator. Women Accelerator – programul de accelerare a afacerilor conduse de femei și tineri din Moldova și Ucraina.
Înscrierile sunt deschise până pe 6 aprilie pe următorul link, iar participarea este gratuită: https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLScAHrD_men_s37-posqKpZn2AsRfkJDDVq07aIaSEfTPy1-Jw/viewform
*Interviul integral, în format video, îl poți urmări pe YouTube.
