Biserica Rusă joacă un rol major în societatea rusească, având o autoritate greu de deturnat și poate fi lejer numită mâna dreaptă a regimului de la Kremlin în promovarea „valorilor tradiționale” și a „Lumii Ruse”. De la invazia teritoriului Ucrainei, Patriarhului Kiril și întregii Patriarhii i-a revenit un rol decisiv în justificarea și sacralizarea războiului.
Cronologia justificării războiului
Terenul pentru justificarea unei potențiale agresiuni se pregătea cu mult înainte ca trupele ruse să invadeze Ucraina. La începutul lunii februarie, Vladimir Legoida, președintele Departamentului Sinodal pentru Relațiile Bisericii cu Societatea a Patriarhiei Moscovei, declara că „Biserica, recunoscând războiul ca fiind rău, nu interzice copiilor săi să ia parte la ostilități atunci când este vorba de a-și proteja aproapele și de a restabili dreptatea. Atunci războiul este mai puțin rău decât un refuz laș de a-și îndeplini datoria față de Patrie”.
Odată ce trupele ruse au invadat Ucraina, fiind evident că a început războiul, reacția Bisericii ruse nu s-a lăsat așteptată. Prima declarație a Patriarhului Kiril, în seara de 24 februarie, a fost foarte succintă. Clericul și-a exprimat „durerea profundă” față de suferința celor care au fost marcați de evenimentele care au loc. De asemnea, Kiril a îndemnat „toate părțile implicate în conflict să facă tot posibilul pentru a evita victimele civile”. Patriarhul nu a uitat să menționeze nici despre istoria comună a poporului rus și ucrainean, declarație care se plia perfect pe retorica Kremlinului din acea perioadă despre popoarele înfrățite. „Facem apel la întreaga Biserică Ortodoxă Rusă să facă o rugăciune profundă și fierbinte pentru restabilirea rapidă a păcii”, îndemna patriarhul.
Câteva zile mai târziu, clericul a continuat retorica despre poporele înfrățite, exprimându-și speranța că actuala situație politică în Ucriana nu va duce la victoria „forțele malefice care au luptat mereu împotriva unității Rusiei și Bisericii Ruse”, iar cele două popoare nu vor fi dezbinate.
Totuși, pe măsură ce războiul înainta, poziția Patriarhiei Ruse devenea tot mai categorică. Astfel, la 3 martie, Patriarhul Kiril a lansat o „rugăciune pentru restabilirea păcii”, care urma să fie citită în toate bisericile care se află sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei. În rugăciune se vorbește despre „duhul iubirii frățești și al păcii”, iar „popoarele străine care doresc ceartă și iau armele împotriva Sfintei Rusii – să fie interzise și să fie răsturnate planurile lor”.
La câteva zile distanță, în discursurile Patriarhului Kiril apare și regiunea separatistă Donbas. În viziunea clericului, înrăutățirea situației se datorează fatului că locuitorii regiuinii Donbas se opun și luptă cu valorile occidentale și în special cu paradele gay.
Mai apoi, la 9 martie, patriarhul a citit o predică în care a vorbit din nou despre un poporul unit și Rusia istorică, de asemenea, exprimându-și indignare față de preoții ucraineni: „Este groaznic că există unele organizații religioase (nici limba nu îndrăznește să le numească religioase) care vorbesc în predicile lor despre necesitatea de a lupta împotriva fraternului popor rus”.
Patriarhul Kiril a evitat să se adreseze direct către armata rusă, dar la 13 martie după o nouă slujbă i-a oferit directorului Gărzii Ruse, generalul Viktor Zolotov, o icoană, exprimându-și speranța că „această imagine va inspira tinerii soldați care depun jurământul și pornesc pe calea apărării Patriei”. Alături de armata rusă militarii Gărzii Naționale participă la războiul din Ucraina.
Cu fiecare discurs al Patriarhului Kiril, granița dintre poporul ucrainean și cel rus par să dispară, până a spune că acestea sunt un singur popor. „Astăzi, două popoare frățești au intrat într-un conflict – dar de fapt unul, poporul rus”. Clericul menționeză că pentru a dezbina poporul rus, „vecinii au impus unei părți a poporului că nu sunt deloc un singur popor”.
Schimbările din retorica Kremlinului s-au oglindit fidel în declarațiile Bisericii Ruse. Astfel, în doar câteva săptămâni, Biserica Rusă a trecut de la speranța că acest conflict se va sfârși rapid, la susținerea nevoalată a agresiunii ruse în Ucraina.
În Ziua Paștelui, 24 aprilie, care a coincis cu marcarea a două luni de la începutul invaziei în Ucraina, Patriarhul a evitat să vorbească despre război. În adresarea sa, clericul a menționat despre importanța ajutorării celor care „au suferit din cauza ciocnirilor militare”. Asta în timp ce, în ajunul Paștelui, în urma bombardamentelor rusești în Odesa au decedat 8 persoane.
Diviziune pe interior
În cadrul Bisericii Ruse, ierarhia și subordonarea este strictă, în consecință o bună parte dintre preoții ruși preferă să nu-și exprime pozițiile care intră în contradicție cu poziția Patriarhiei. În caz contrar, aceștia pot fi înlăturați de la slujbă sau își pot pierde bisericile.
Unii dintre slujitorii au susținut pe deplin retorica „războiului sacru”, cum ar fi protopopul Andrei Tkaciov, originar din Lviv, și care are un canal de Youtube cu peste 1 milion de abonați.
În același timp, zeci de preoți au semnat o scrisoare deschisă antirăzboi. „Noi, preoții și diaconii Bisericii Ortodoxe Ruse, fiecare în nume propriu, facem apel la oricine de care depinde încetarea războiului fratricid din Ucraina, cu un apel la împăcare și la încetarea imediată a focului”, se menționează în scrisoarea care a fost semnată de aproximativ 300 de slujitori ai bisericii.
Filiala rusă BBC scrie că pe 12 martie, ieromonahul Ioan, duhovnicul Bisericii Moscovei „Cosma și Damian” din Șubin, a rostit cea mai scurtă predică din istoria bisericii, de doar 40 de secunde: „Ioan Înaintemergătorul este un sfânt și un profet care a plătit cu viața lui pentru că a spus adevărul. Este foarte trist dacă ne este atât de frică să spunem adevărul că suntem gata să dăm totul, dacă nu cumva să ne asumăm riscuri. Amin.”
Se pare că Biserica Rusă nu este foarte indulgentă față de slujitori care își exprimă opiniile anti-război. Serghei Titkov, preot din regiunea Reazan, a fost eliberat din funcție, motivul fiind postările sale pe rețeaua VKontakte. Formal, însuși protopopul a cerut să fie eliberat din funcție din cauza stării de sănătate.Totuși, cu o zi înainte, a primit mai multe scrisori semnate de mitropolitul de Reazan și Mihailovsc, Mark, în care i se cereau explicații scrise despre postările cu caracter politic pe rețelele de socializare.
Un alt preot din regiunea Kostroma, Ioan Burdin, a fost amendat pentru „discreditarea forțelor armate ruse”. La începutul războiului, preotul a lansat un apel anti-război pe site-ul parohiei sale, iar mai apoi a citit o predică împotriva războiului. Burdin a fost amendat cu 35 de mii de ruble, sumă care a fost colectată chiar în a doua zi.
„Marea schismă” a Bisericii Ruse
Retorica pro-Kremlin, respectiv pro-război, a Bisericii Ruse a stârnit o reacție inevitabilă a bisericilor din Ucraina. În prezent, la fel ca în Republica Moldova, în țara vecină există două comunități ortodoxe mari: Biserica Ortodoxă Ucraineană a Patriarhiei Moscovei și Biserica Ortodoxă Autocefală a Ucrainei. Potrivit datelor Biserica Ucraineană supusă Patriarhiei de la Moscova număra circa 12 mii de parohii, iar Biserica Autocefală, circa 7 mii.
Biserica Ortodoxă Ucraineană are autonomie în cadrul Bisericii Ruse, fiind condusă de Mitropolitul Onufrie. În primele zile de la invazie, Mitropolitul a adresat un mesaj anti-război. El s-a adresat conducerii Rusiei, comparând invazia cu „păcatul lui Cain”, și îndemnând la negocieri. De asemenea, Mitropolitul și-a exprimat susținerea pentru armata ucraineană.
Acest pas a dat undă verde eparhiilor din Ucraina. Astfel, mai mult de jumătate dintre ele au încetat să-l mai pomenească pe Patriarhul Kiril în rugăciuni, aceasta fiind una dintre cele mai grave forme de nesupunere. La început, conducerea Bisericii Ruse a încercat să reacționeze, spunând că nesupunerea eparhiilor ucrainești, din motivul disensiunilor politice, este egală cu o schismă. Dar, atunci când protestul clericilor a luat amploare, Patriarhia a încetat să reacționeze.
Considerând declarațiile Patriarhiei Ruse inadmisibile, la începutul lunii aprilie, peste 300 de clerici din Ucraina au adresat o scrisoare deschisă Tribunalului Bisericesc Internațional, cerând condamnarea patriarhului rus. „Kiril predică doctrina Lumii Ruse, care nu corespunde învățăturii ortodoxe și ar trebui condamnată ca erezie”, se menționează în scrisoare.
Alături de bisericile ucrainene, zeci de biserici din întreaga lume, supuse Patriarhiei de la Moscova, au condamnat războiul. La mijlocul lunii martie, preoții parohiei „Sfântul Nicolae din Mira” din Amsterdam au declarat că nu pot să-și continuie activitatea ca parte a Patriarhiei de la Moscovei și că biserica trece în subordinea Patriarhiei Ecumenice.
Totuși, multe dintre eparhiile critice față de declarațiile Patriarhului Kiril nu s-au grăbit să treacă în altă jurisdicție.
Mitropolitul Innokenti al Lituaniei a declarat că Biserica condamnă ferm războiul Rusiei împotriva Ucrainei. „Patriarhul Kirill și cu mine avem opinii politice și percepții diferite. Declarațiile sale politice despre războiul din Ucraina sunt opinia lui personală”, a spus Mitropolitul, adăugând că Biserica din Lituania va tinde spre o și mai mare independență.
În același timp, unele dintre parohii chiar dacă au condamnat războiul, au evitat să-l critice deschis pe Patriarhul Kiril. Într-unul dintre articolele, New York Times scrie că unul dintre motive ar putea fi susținerea din partea Fundației pentru Sprijinirea Culturii și Patrimoniului Creștin. Fundația este finanțată de corporația de rusă stat pentru energie nucleară Rosatom. Aceasta susține proiectele bisericești în state din întreaga lume, printre care Bulgaria, Georgia, Polonia, Serbia și Statele Unite.
Cum Patriarhia de la Moscova ajută refugiații
Chiar dacă Patriarhia de la Moscova a susținut războiul și s-a alăturat politicii Kremlinului, ea a vorbit activ despre necesitatea de a ajuta pe cei care suferă din cauza războiului. La început se vorbea despre locuitorii regiunii Donbas, dar pe măsură ce războiul înainta, Patriarhia a încetat să pună accentul pe regiunea de proveniență a refugiaților.
Astfel, Patriarhia a anunțat că Departamentul Sinodal de Caritate a Bisericii lucrează în regiunile rusești unde au sosit refugiați, oferind „sprijin spiritual” și ajutor umanitar. Biserica Rusă declară că a găzduit refugiații în 47 de instituții bisericești din Rusia, Germania și Ucraina, iar 52 de eparhii ale Bisericii oferă asistență pe teritoriul Rusiei. Informațiile despre ajutorul acordat refugiaților sunt actualizate aproape zilnic pe site-ul oficial al Bisericii, fără însă a se vorbi de ce persoanele au fost nevoite să se plece din Ucraina și cum au ajuns în Rusia.
Pe 24 februarie, jurnaliștii de la portalul ucrainean „Slidstvo.info” au aflat că ucrainenii deportați forțat în Rusia sunt plasați în mănăstirile și adăposturile Bisericii Ruse. Această informaţie a fost obținută din corespondenţa dintre Ministerul Situaţiilor de Urgență și Biserica Ortodoxă Rusă, predată redacţiei de grupul de hackeri Anonymous şi proiectul DDoSecrets. Într-o scrisoare interceptată din 30 martie, Ministerul Situațiilor de Urgență a raportat că peste 490 de mii de persoane au ajuns în Rusia, dintre care 100 de mii erau copii. Aceste cifre corespund cu cele prezentate de avocata poporului din Ucraina, Ludmila Denisova, privind persoanele evacuate forțat pe teritoriul Rusiei.
Potrivit jurnaliștilor de la „Slidstvo.info”, eparhiile ruse sunt responsabile de repartizarea refugiaților, de asemenea, oferă hrană și duc „discuții spirituale”.
Patriarhia de la Moscova a venit cu o reacție la informațiile descoperite de jurnaliștii ucraineni. Patriarhia a continuat să declare că se implică activ în repartizarea și ajutorul refugiaților. Totuși nu a comentat acuzațiile că refugiații ucraineni ar fi aduși forțat și nu pot părăsi Rusia.
