La Cantemir a fost dată în exploatare o nouă stație de epurare a apelor uzate. Aceasta asigură evacuarea sigură a apelor uzate pentru mai mult de 5.000 de beneficiari direcți, dar și ecosistemul râului Tigheci care curge în regiune. După punerea în funcțiune a stației, apele deja epurate sunt deversate direct în râul Tigheci, afluent al Prutului, până acum acestea fiind deversate după o filtrare mecanică într-o luncă din preajma orașului. Datorită stației, în Tigheci a apărut apă, iar pe malul râului au înverzit copacii plantați nu demult și a apărut mai multă vegetație. Ecologiștii afirmă la rândul lor că, deși noua stație nu poate fi considerată drept o sursă de regenerare a resurselor de apă, faptul că în Tigheci curge apă curată va contribui la reducerea poluării râului Prut.
Ape deversate în luncă
Până în anul curent, în orașul Cantemir funcționa un sistem de canalizare construit încă în perioada sovietică, între anii 1963 și 1965, care a fost extins mai târziu. Era un sistem cu o lungime de aproximativ 10 km, fiind deja într-o stare deplorabilă și în mare parte nefuncțional. Iar stația de tratare a apelor uzate nu funcționa încă de la sfârșitul anilor ‘90.
Până recent, apele uzate erau colectate în 4 decantoare din cele 8 situate pe teritoriul fostei stații de epurare. Ecologiștii atenționau atunci că doar epurarea mecanică nu era suficientă, apele netratate biologic fiind apoi deversate direct în râul Tigheci.
Iuliana Șișianu, șefa Inspecției pentru Protecția Mediului Cantemir, precizează că, de fapt, apele erau deversate nu direct în râul Tigheci, ci într-o luncă din apropierea orașului, aflată între calea ferată și un teren împădurit. Apele ajungeau în luncă „fără gram de tratare sau aerare”. „În luncă mergea un proces de epurare biologică, deoarece zona este împânzită cu stuf, acesta fiind considerat un purificator natural”, explică ea.
Însă, din cauza că apa nu era epurată, în anumite zile în preajma terenului se simțea miros urât, deși în stufăriș puteau fi observate păsări. Experții atenționau că în ultimii ani capacitatea de absorbție a luncii era la limită și exista pericolul ca suprafața acesteia să se extindă și pe terenurile alăturate.
Noua stație construită cu sprijin financiar extern
Între anii 2006 și 2010, primăria orașului Cantemir a beneficiat de sprijinul Agenției Austriece pentru Dezvoltare în construirea sistemului de aprovizionare cu apa. În timpul desfășurării lucrărilor, a fost făcut și un studiu de fezabilitate pentru soluționarea problemei evacuării apelor, în care se menționa că este necesară realizarea unui proiect de sanitație, pentru că nicio parte componentă a stației de epurare a apelor uzate nu era în condiție de a fi reparată.
După mai mulți ani, în iulie 2019, la Cantemir a început construcția noii stații de epurare a apelor reziduale. În cadrul proiectului Dezvoltarea Zonelor Rurale din Republica Moldova a fost construit un nou sistem de canalizare cu o lungime totală de aproximativ 21,2 km și au fost instalate 3 stații moderne de pompare a apelor uzate.
| Proiectul are un buget estimativ de 8,7 milioane euro, dintre care 6 mil. euro este contribuția UE, iar 2,72 mil. euro – co-finanțarea Agenției Austriece pentru Cooperare. |
Iulian Jalbă, șeful stației de la Cantemir, spune că noul obiectiv funcționează în baza standardelor internaționale. „Apele reziduale trec prin mai multe filtre, prin pretratare, prin decantare, prin filtru biologic. Apa se rotește de 8-9 ori prin același circuit închis până a fi deversată în Tigheci”, a explicat el. Mai mult, după ce trece prin acest circuit închis, apa trece din decantorul final spre bazinul de dezinfectare, unde sunt indicatoare care arată debitul, dar și calitatea apelor deversate.
Iulian Jalbă spune că noul obiectiv garantează că apele uzate sunt tratate corespunzător și deversate în siguranță. Prin urmare, va înceta procesul poluare a solului și a apelor subterane, dar și a râului Tigheci, respectiv, al râului Prut în care acesta se revarsă.
Ministerul Mediului a precizat că întreprinderea Apă Canal Cantemir a beneficiat și de un program de instruire a personalului pentru întreținerea adecvată și funcționarea durabilă a stației, precum și de echipament tehnic: un buldoexcavator în valoare de 90.000 euro, piese de schimb și instrumente necesare pentru a asigura funcționarea corespunzătoare a stației de epurare și a rețelelor de canalizare.
Ce spun ecologiștii
Responsabili de mediu din Cantemir spun că, de când nu se mai deversează apele reziduale în luncă, mirosul neplăcut nu se mai simte. În plus, după punerea în funcțiune a stației s-a majorat debitul râului Tigheci. Anul trecut, când a fost secetă în zona Cantemir, Tigheciul practic nu a avut scurgere spre Prut. Dar, de când a fost dată în exploatare stația, apa din Tigheci „curge câte un pic” și nu mai este „un pârâiaș care curge doar primăvară și toamna”, explică specialiștii.
Totuși, Elena Culighin, președinta Centrului Național de Mediu, precizează că nu putem să considerăm o stație de epurare a apelor uzate drept o sursă de regenerare a resurselor de apă. Potrivit ei, apele dintr-un râu se regenerează prin circuitul natural al apei în natură, sunt surse de ape subterane, ape freatice ș.a.
Experta explică și faptul că stația nou construită pur și simplu nu va mai fi o sursă de poluare. „Respectiv, ecosistemul râului Tigheci va avea puteri să funcționeze”, explică Elena Culighin.
Cât privește lunca, unde până nu demult s-au deversat apele uzate ale orașului, specialista spune că în scenariul când nu se face nicio intervenție și nu se vor face măsuri de remediere a situației, aceasta o să revină la o stare mai bună, dar procesul va fi de durată. „Ecosistemele au proprietatea de a se regenera. Dacă o lăsăm de la sine, lunca o să-și revină nu la forma inițială, dar la o stare mai bună. Însă acest proces va fi mai lent”, spune ea. Dacă se va interveni cu proceduri de remediere a situației prin metode naturale, procesul va mai rapid. Asta presupune sădirea de plante care acumulează anumite substanțe chimice și care nu permit ca poluarea să se extindă. „Este vorba de unele specii de plante care să îmbogățească calitatea componentelor de mediu, dar care să nu interfereze cu biodiversitatea locală și să să nu ducă la înlocuirea speciilor autohtone”, a precizat experta.
