În ultimii ani, apicultura din Republica Moldova s-a dezvoltat inclusiv datorită unui Program național de dezvoltare a sectorului. Însă, mai este mult până când atât fermierii, cât și oamenii vor înțelege rolul esențial al albinelor în tot ce vedem în jurul nostru. „Până atunci, apicultorul din Moldova beneficiază doar de 5% din munca sa și a albinelor”, susține Mihai Bozianu din satul Mingir, raionul Hâncești.
Prima familie
La intrare în satul Mingir, în partea stângă a drumului național, printre copaci se observă o căsuță albă cu geamul în forma unui fagure. Stupii colorați stau aliniați ca niște soldăței de jucărie. Zumzetul albinelor creează un fundal sonor, combinat cu vocea lui Mihai: „Unde ești, frumoaso? Unde ești, prințeso?”, dezmiardă bărbatul regina, în timp ce o caută prin stup.
Mihai Bozianu a avut primele sale două familii de albini la vârsta de 11 ani. De fapt, spune el, prima familie a avut-o la 10 ani, când prietenii i-au spus că lângă iazul din apropiere o familie de albini și-a făcut un fagure în scorbura unui copac. „Am luat cu mine o căldare, o față de pernă și câteva crengi, cu care am reușit să aduc fagurele acasă. L-am pus în stupul bunicului și în fiecare zi, după școală, fugeam la stup să văd ce mai face și familia mea. Mi se părea că sunt ca niște pui. Dacă le dai de mâncare și apă, cresc văzând cu ochii”, povestește bărbatul despre familia de albini pe care a pierdut-o în timpul iernii. „Nu le-am dat cantitatea necesară de miere”, explică el.
Peste câteva luni, mama i-a cumpărat alte două familii de albine, iar Mihai petrecea ore în șir în biblioteca școlii. „Citeam tot ce găseam despre albini. Făceam totul ca să nu îmi mai moară albinele și am reușit”, povestește el.
Acum, Mihai are peste 2000 de familii, crește regine pentru comercializare, dar are și o mică fabrică de producere a stupilor. Iar întreaga afacere poartă numele de „Ecostup”.
Stupină în locul unei gunoiști
Albinăritul în familia Bozianu are o istorie lungă. Bunicul era un mare apicultor, iar tatăl lui Mihai participa la lucrările de îngrijire în fiecare vacanță de vară. De aceea, a început să asocieze albinele cu multă muncă și timp furat, în care nu putea să se joacă cu prietenii. „De aceea, și-a zis că nu va fi niciodată apicultor, dar am apărut eu – fascinat de aceste insecte atât de mici, dar care ne ajută să ne bucurăm de biodiversitatea, verdeața din jur, mâncarea pe care o punem pe masă, și nu a putut sta deoparte”, râde Mihai.
Lipsurile și nevoia de a aduna niște bani pentru mica sa afacere de atunci l-au făcut pe Mihai și pe soția lui să plece pentru doi ani în Florida, SUA. Acolo au văzut că apicultura poate fi mult mai simplă și eficientă. A revenit acasă cu noi idei, pe care le-a implementat.
Apicultura a fost cea care i-a adus întreaga familie acasă, mai întâi surorile, apoi și părinții, ca toți să îngrijească de albine. „Iar rolul nostru este să dezvoltăm acest sector, să-l ducem la un alt nivel și să nu mai lăsăm acest domeniu să îmbătrânească”, susține Mihai Bozianu.
Privește stupina în care mișună viață, ca într-un megalopolis la ora de vârf, și-și amintește cum a pornit totul. „Cândva aici era o gunoiște neautorizată la intrare în sat, unde localnicii obișnuiau să lase tot ce nu le trebuie. Eu însă am văzut un potențial aici. Am cumpărat acest teritoriu. L-am curățat. Am plantat peste 30 de mii de arbori și am readus la viață această zonă. Iar acum, când privesc în jur, îmi dau seama cât de multe putem face și schimba spre bine, doar trebuie puțin mai multă implicare”, adaugă Mihai, în timp ce găsește regina în stup, care nu stă nicio clipă locului și depune la fiecare 35 de secunde câte un nou ou.
Elaborarea acestei publicații a fost posibilă datorită ajutorului poporului american oferit prin intermediul Agenției SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID). Opiniile exprimate aparțin autorilor și nu reflectă în mod necesar poziția USAID sau a Guvernului SUA.
