Orășelul Glodeni e situat la peste 170 de kilometri de Chișinău, departe de ambuteiaje și aglomerația orașelor mari. Aici timpul pare că se scurge mai încet, iar oamenii își rezolvă problemele agale.
Orașul bucură ochii cu drumuri bune și trotuare pavate, multă verdeață și terenuri multicolore din curțile blocurilor. Cu un aer nostalgic, oamenii de aici spun că regretă mult închiderea fabricilor din localitate. Ei spun că au rămas puțini locuitori, pentru că o bună parte din foștii angajați au plecat peste hotare în căutarea unei vieți mai bune. „Dacă vor fi locuri de muncă și salarii bune, să știți că lumea o să revină”, se arată convinși ei.
„Un «hlebzavod» a fost și gata, l-au stricat!”
Spre deosebire de alte centre raionale, orașul Glodeni are în centrul localității o parcare amenajată, unde șoferii își lăsa mașinile. Chiar acolo îl întâlnim pe Stepan, un șofer de taxi. E trecut de prima tinerețe, dar încă robust și viguros. Are cinci copii și toți sunt plecați peste hotare. „Lumea nu prea se bucură în Glodeni, pentru că nu are de lucru”, spune el. Cu necaz în voce, Stepan adaugă că fabricile care cândva lucrau acum staționează, iar mii de foști angajați au plecat peste hotare. „Un «hlebzavod» (n.r. o fabrică de pâine) a fost și gata, l-au stricat! Cocea o bucățică de pâine și mâncam de acolo. Unde-i?”, se întreabă retoric, convins că locurile de muncă ar readuce oamenii în oraș.
„Îmi place orașul: s-au făcut drumurile, trotuarele, totul este verde”
În fața unui magazin, mai multe femei vând flori. Printre ele este și Galina, care spune că observă mai multe schimbări spre bine în jur: „s-au făcut drumurile, trotuarele, totul este verde”.
Totuși, spune că autoritățile ar fi bine să pună în circulație și un autobuz urban. „Ca cei care trăiesc în zona fostei fabrici de zahăr, să nu mai dea câte 30 de lei pentru taxi”, explică ea. Apoi se grăbește să vorbească și despre lipsa locurilor de muncă sau a salariilor mult prea mici. „Mie pentru trai mi-ar ajunge și 10 mii de lei”, spune visătoare Galina.
„Un salariu de 20 de mii ar fi suficient pentru minimul necesar”
Pe Serghei l-am găsit în fața unui magazin de tehnică agricolă. El spune că orașul Glodeni s-a schimbat: s-au construit drumuri, în curți este curat, s-a făcut parcul. „Orașului însă îi lipsesc oamenii. Mulți au plecat peste hotare. În anii 90 erau foarte mulți tineri. Când mergeam la școală erau patru clase câte 30 de elevi, iar acum cu mare greu se adună două clase cu 20 de elevi. Dar uitați-vă și voi în centru – nu sunt oameni. Unde-s? Toți sunt plecați”, povestește Serghei.
Îl iscodesc și pe el cât ar fi un salariu decent pentru orașul Glodeni. Serghei îmi răspunde că „20 de mii ar fi suficient pentru minimul necesar”.
Înainte de a ne lua rămas bun, Serghei ne recomandă să ne întoarcem spre centru, pentru că în susul străzii nu vom găsi oameni.
„Orașul se dezvoltă și sper că peste 10 ani va fi și mai dezvoltat”
Îi urmăm sfatul, dar la un moment dat o luăm la vale. Observăm că în curțile blocurilor de locuit sunt terenuri de joacă multicolore. De asemenea, aici activează un centru multifuncțional modern, spre care se îndreaptă oamenii. Pe una dintre străzi, o întâlnim pe Irina. Tânăra spune că a absolvit recent facultatea și „din întâmplare” și-a găsit de lucru în Glodeni. Ea lucrează în calitate de psiholog la centrul de refugiați. „Nu sunt locuri de muncă pentru tineri. Doar în calitate de vânzător”, constată ea.
Cu toate acestea ea spune că orașul se dezvoltă și că peste 10 ani speră că acesta va deveni unul dezvoltat „așa cum este Bălți”.
„Eu iubesc Glodeni”
Pentru că majoritatea interlocutorilor povestesc despre fostele fabrici din oraș, întrebăm calea spre Fabrica de Zahăr, care potrivit lor, a fost una dintre primele fabrici construite în Moldova. În drum trecem pe lângă casa de cultură, o clădire modernă. Urmează parcul orașului, cu renumita inscripție cu litere albe „Eu iubesc Glodeni”.
La fosta Fabrică de Zahăr, dăm de o poartă albastră închisă. Orice încercare de a pătrunde pe teritoriul ei este zădărnicită de mai mulți câini care latră. După ce admirăm de departe turnurile de pe teritoriul fabricii o luăm pe un drum lateral în speranța că vom cerceta o altă parte a orașului. Nimerim într-un cartier cu case la sol. Deși cu drum bun și trotuare pavate, această parte seamănă cu un sat.
„Este totul deosebit aici: și oamenii și viața”
Pe una din străzi observăm două tinere care tocmai scoteau niște lucruri din portbagajul unei mașini. O întrebăm pe una dintre ele cum i se pare orașul Glodeni. „Este totul deosebit aici: și oamenii și viața”, îmi spune Ana, mamă a doi copii. Ea spune că locuitorilor orașului le lipsește un apeduct și un sistem de canalizare modern. Tânăra explică că orașul a fost alimentat de fosta fabrică de zahăr, dar după privatizarea acesteia, livrarea apei este asigurată de o firmă. „Foarte multă lume se chinuie cu această problemă. Apa este foarte scumpă”, spune ea. O întreb dacă crede că peste 10 ani, problema va fi soluționată? „Sper că mult mai degrabă”, spune Ana.
