Îți simți mintea ca pusă „în priză”, iar corpul reacționează de parcă ar fi în pericol. Palpitații, fierbințeală pe interior și senzația că aerul nu mai ajunge în plămâni. Gândurile cu scenarii catastrofice rulează în buclă. Derulezi continuu în social media și mănânci compulsiv, dar fără să simți gust sau plăcere. Ana este masterandă la psihologie și antrenoare de dans și a trecut prin aceste stări încă din adolescență. „Nu știam ce mi se întâmplă. Atunci credeam că e doar stres.” Abia mai târziu a înțeles că ceea ce îi dicta reacțiile era anxietatea.
Tulburările de anxietate se numără printre cele mai frecvente probleme de sănătate mintală la nivel global. Debutul acestora apare, de regulă, înainte de vârsta de 25 de ani.
Sunt tinerii de azi mai afectați de acest fenomen, deși au mai multe resurse și oportunități? Și de ce eticheta de „generație slabă” este irelevantă? Răspunsurile le-am căutat în experiențele împărtășite de trei tineri: Ana, Carina și Petru, dar și în discuțiile cu specialiști.
Pentru a înțelege mai bine la ce ne referim atunci când spunem „anxietate”, este important să facem o distincție clară între acest termen și stresul obișnuit. Sanda Roșca, psihologă cliniciană și psihoterapeută integrativă, explică faptul că anxietatea este o stare care persistă o perioadă mai lungă de timp, adesea luni. Aceasta nu trebuie confundată cu stresul – o reacție temporară, declanșată de o situație solicitantă sau de o perioadă mai încărcată.
„Anxietatea este ca și cum ai purta mereu cu tine o umbrelă în așteptarea ploii. Deși nu ți se întâmplă neapărat ceva rău, trăiești permanent cu anticiparea pericolului. Astfel, nu îți mai trăiești cu adevărat viața.”
Psihologa atrage atenția că termenul este adesea banalizat și folosit impropriu în limbajul cotidian. În realitate, anxietatea se resimte ca o „umbră grea”, o stare de hipervigilență care poate afecta modul în care o persoană trăiește și interpretează realitatea.
„Aceasta este o stare care ne însoțește și ne afectează întreg spectrul de interacțiuni și calitatea vieții. Nu putem spune la tot pasul că „suntem anxioși”. Poți avea o situație neplăcută, care te afectează, dar care va trece. Anxietatea înseamnă multă ruminație, scenarii negative, o așteptare constantă că ceva rău urmează să se întâmple.”
Cele mai frecvente forme de anxietate resimțite de adolescenți și tineri, identificate de Sanda Roșca:
- anxietatea de performanță: teama intensă de a nu duce la bun sfârșit o sarcină, frica de eșec, nerealizare și umilință;
- anxietatea generalizată, legată de activități și responsabilități cotidiene (sănătate, muncă, bani);
- anxietatea socială: teama intensă și irațională de a fi judecat/ă, umilit/ă sau urmărit/ă de alți oameni;
- anxietatea manifestată prin crize de panică.
Cum resimt tinerii anxietatea
Atacurile de panică ale Anei au fost generate de un eveniment traumatic, pe care tânăra l-a putut procesa doar cu ajutorul terapiei.
„Mulți cred că anxietatea înseamnă doar atacuri de panică sau stări vizibile de stres ori frică. În realitate, lucrurile nu sunt întotdeauna atât de evidente. Ne imaginăm un om anxios ca pe cineva foarte speriat și nătâng. Dar de fapt sunt mulți oameni perfect funcționali, organizați, care arată bine și aparent reușesc în tot ceea ce fac, dar care se confruntă, în ascuns, cu probleme de sănătate mintală. Ni se pare că anxietatea ar trebui să se vadă pe dinafară, însă, de cele mai multe ori, ea este resimțită doar de persoana care o trăiește.”
Pentru Carina, o tânără din Chișinău, aflată în proces de reconversie profesională, anxietatea nu a avut forma unor crize intense, ci s-a instalat treptat ca o „stare prelungită”. Lipsa de energie și dificultățile de concentrare i-au afectat capacitatea de a-și îndeplini sarcinile zilnice. În timp, stările au fost însoțite de episoade spontane de greață, dar și de un flux continuu de gânduri care nu îi permit să se relaxeze sau să se „deconecteze” cu adevărat. „Este o oboseală permanentă și senzația că te învârți zilnic în același cerc”, spune ea.
Petru, freelancer și student la jurnalism, ne-a destăinuit că cea mai intensă criză de anxietate a lui a însemnat o izolare aproape totală față de lumea din jur: „M-am închis foarte mult în mine. Nu mai aveam chef să ies, să vorbesc cu cineva. Eram iritat și frustrat de tot ce se întâmpla în jurul meu și, mai ales, de faptul că nu puteam controla asta.”
Anxietatea i-a afectat inclusiv capacitatea de a funcționa și i-a adus tulburări severe de somn: „Dormeam ziua și stăteam treaz toată noaptea, însă fără a face ceva cu sens. Nu puteam și nu voiam să fac nimic. Eram într-un blocaj sever.”
Examenele, declanșatoare
Pentru mulți tineri, anxietatea își face simțită prezența încă din anii de școală, în special în contexte de evaluare a performanțelor. Examenele, testele dificile sau presiunea rezultatelor devin factori declanșatori ai unor stări intense de neliniște, însă care pot fi adesea confundate cu stresul obișnuit.
Ana spune că abia în clasa a XII-a a conștientizat ce înseamnă anxietatea. „Abia la universitate am înțeles că, de fapt, m-am confruntat cu anxietatea de la vârste mai mici, mai ales atunci când aveam teste mai complicate sau examene de absolvire. Cred că această experiență este una comună pentru mulți tineri de vârsta mea.”
Olga Dicusară, asistentă universitară în cadrul Universității de Stat din Moldova, confirmă că mediul educațional poate deveni un spațiu propice apariției anxietății la tineri, mai ales în cadrul examenelor sau prezentărilor publice.
Un anumit nivel de stres poate fi funcțional, acesta mobilizează resursele cognitive și motivaționale ale studentului. Totuși, problema intervine când intensitatea acestuia depășește pragul optim. Atunci apare anxietatea, care, spre deosebire de stres, afectează concentrarea, memoria și capacitatea de autoreglare. „În astfel de cazuri, performanța poate scădea chiar și atunci când nivelul de competență este ridicat”, spune Olga Dicusară.
Deși anxietatea se poate manifesta la nivel comportamental prin blocaje, ezitări, evitare sau dificultăți de exprimare în fața unui public, aceste semne nu sunt întotdeauna ușor de observat. Tocmai de aceea, spune Olga Dicusară, rolul cadrului didactic este esențial.
„Dincolo de transmiterea conținuturilor, profesorul modelează climatul psihologic al învățării, iar un mediu bazat pe siguranță emoțională, feedback constructiv și claritate în evaluare poate reduce semnificativ presiunea resimțită de elevi și studenți.”
Multitaskingul și presiunea profesională
Pentru Carina, adevăratele episoade de anxietate au apărut după finalizarea studiilor, odată ce a început să lucreze. Presiunea de a face „ceva cu sens”, dar care să-i aducă și stabilitate, nevoia de validare profesională, precum și experiențele din medii de lucru toxice i-au amplificat stările de neliniște.
În cazul ei, anxietatea a fost alimentată și de dorința constantă de autodepășire: „de a face mai mult, mai bine și mai repede, uneori dincolo de propriile limite”. Multitaskingul, suprasolicitarea și acumularea mai multor responsabilități în același timp au devenit factori declanșatori pentru Carina.
Aceleași griji i-au provocat anxietate lui Petru: „Mi-am pus singur idealuri prea înalte, văzându-le la alții. Încă lucrez cu această credință înrădăcinată că la X ani trebuie să ai bifate Z lucruri.”
Psihologa Sanda Roșca confirmă că întrebarea „Ce fac cu viața mea?” este una dintre cele mai frecvente neliniști întâlnite în rândul tinerilor. Potrivit ei, asta se întâmplă fiindcă, în general, ei „sunt expuși într-un mediu cu multă critică, cu foarte multă analiză și comparare a comportamentelor celorlalți.”
Standardele din social media
Un alt factor care amplifică anxietatea la tineri este presiunea rezultată din lumea virtuală. Imaginile cu vieți aparent perfecte, succes financiar rapid și realizări afișate fără context creează așteptări nerealiste și un sentiment persistent de insuficiență.
„În online, lucrurile nu sunt transparente: vezi doar vieți perfecte, mașini, apartamente… De multe ori am ajuns să mă compar cu alții, să mă întreb despre ce ar trebui să fac mai mult, cât trebuie să muncesc ca să-mi permit, la un moment dat, ceva al meu”, ne-a împărtășit Ana.
Sanda Roșca explică acest lucru prin faptul că mediul online poate amplifica vulnerabilitățile deja existente în realitate. Identitățile atent construite pe rețelele sociale și discrepanța dintre aparență și realitate ar genera comparații constante și sentimentul de „a nu fi suficient/ă”.
Potrivit psihologei, „competiția cu versiuni virtuale idealizate ale altora poate alimenta anxietatea, mai ales atunci când tinerii ajung să-și măsoare propria valoare prin filtrele succesului afișat public”.
Anxietatea ca reacție la crize
Starea geopolitică și economică a ultimilor ani a devenit, la rândul ei, o sursă de anxietate pentru tineri. Pandemia, invazia rusă în Ucraina și expunerea constantă la știri negative ar fi erodat sentimentul de siguranță și încrederea în scenarii pozitive de viitor.
„Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina a fost, de asemenea, o sursă zilnică de anxietate pentru mine. Aveam coșmaruri, visam rachete și bombardamente, îmi era frică și nu puteam să stau liniștită, mai ales în primele luni. Au apărut și gânduri catastrofice, scenarii negative care, în mintea mea, păreau foarte reale. De aceea, nu m-a surprins nici episodul recent atunci când toată Moldova a rămas fără electricitate, ăsta era deja unul dintre scenariile pe care mi le proiectasem încă de la începutul războiului”, a spus Ana.
Potrivit OMS, sănătatea mintală s-a înrăutățit la nivel mondial după pandemia de COVID-19. Datele compilate de OCDE pentru raportul „Health at a glance” arată că numărul tinerilor cu simptome de anxietate și de depresie a crescut de peste două ori în Europa, în comparație cu perioada anterioară pandemiei.
De ce nu comparăm problemele
„Generația tânără este prea sensibilă și își inventează probleme pe loc gol.” Carina a primit această replică de la maturi și vârstnici din anturajul ei, atunci când vorbea despre anxietatea sa. Psihologa Sanda Roșca subliniază că invalidarea trăirilor prin compararea contextelor istorice diferite este irelevantă, iar mesaje de tipul „nouă ne-a fost mai greu” sau comparațiile între generații pot invalida experiența celui care are curajul să vorbească despre suferința sa.
„Copiii și tinerii de astăzi nu resimt bucuria de la unele lucruri pe care le simțeau părinții sau buneii lor, pentru că contextul istoric este foarte diferit. În fond, anxietatea se trăiește la fel în toate timpurile (cu palpitații, tremurat, tulburări de somn, în relații), dar este percepută diferit. De exemplu, generațiile anterioare aveau dezvoltate multe strategii de coping, care să-i ajute să treacă mai ușor prin situațiile de stres, de anxietate, pe când generațiile actuale, chiar copii, nu au astfel de strategii dezvoltate, pentru că realitățile exterioare nu le-au impus asta”, spune Sanda Roșca.
Cum gestionăm anxietatea
Întrebată ce pot face tinerii atunci când simt că anxietatea le afectează calitatea vieții, psihologa Sanda Roșca ne-a răspuns că nu există o rețetă universal valabilă. Există însă strategii sănătoase care pot reduce intensitatea stărilor: practicarea hobby-urilor, activități sportive, mișcarea, plimbările în aer liber și interacțiunile umane plăcute – toate pot contribui la reglarea emoțională. Vestea bună, spune ea, este că oamenii pot învăța să facă față situațiilor care le declanșează anxietatea, să înlocuiască gândurile neproductive cu unele constructive și să-și dezvolte propriile mecanisme de adaptare.
În Republica Moldova încă nu există o cercetare care să explice fenomenul anxietății la tineri. Cu toate acestea, din rândul problemelor de sănătate mintală, cea mai răspândită în țara noastră rămâne a fi anxietatea, cu o prevalență de 25,5%. De asemenea, 19,8% dintre respondenți suferă de depresie, iar 16,1% de singurătate, starea de bine mentală având un scor general de 68,8 din 100.
Autorii studiului subliniază că rezultatele par să contrazică concluziile referitoare la nivelul general scăzut al satisfacției față de viață în Republica Moldova. Totuși, acestea pot reflecta și o reticență a moldovenilor de a vorbi despre problemele de sănătate mintală, întrucât stigmatizarea persoanelor cu afecțiuni mintale este relativ răspândită în Republica Moldova.
