„Dragă M., am crescut cu părinți peste hotare, iar acum mă simt mereu singură și tristă”

Dragă M.,

Istoria mea este una comună, probabil, în special printre tinerii ai căror părinți sunt plecați la muncă peste hotare. Eu am crescut încă de la vârsta de 2 ani fără mama și tata, ambii fiind plecați la munci grele. Acasă rămăsesem cu fratele mai mare și cu femei străine care au avut grijă de mine până la vârsta de 16 ani, după care am rămas singură acasă.

De când mă țin minte, părinții mereu aveau conflicte, nu i-am văzut niciodată fericiți împreună. Mereu era problema banilor, problema de a ridica o casă și de a crește doi copii. Plecarea la muncă în țări diferite a și dus la divorț atunci când aveam 9 ani.

La școală eram mai des singură, aveam puțini prieteni, și nu din cauza că așa îmi doream eu, ci din motivul că „ceream prea multă atenție și grijă, pe care nu o aveam acasă”. Serile și drumul spre casă erau deseori însoțite de lacrimi, iar de două ori am și avut gânduri de suicid, dar nu am făcut nimic din frică și din dragoste față de familie.

Deseori m-am deschis prietenilor și în special părinților cu speranța de a rezolva problema. Dar aceste încercări aduceau schimbări de scurtă durată. Conflictul dintre părinți, în special din cauza problemei întreținerii mele, mă făceau să mă simt o povară pentru ei. Nu am problema banilor, trăiesc în condiții bune, dar asta mă presează și mai mult. Deseori aud: „nu ai de ce sa te plângi, uite cum trăiesc alți copii, iar tu zici de depresie”.

Acum, la vârsta de 21 ani, mă confrunt zilnic cu problema lipsei de motivație, tristețe, singurătate. Mereu mă simt vinovată că nu pot atinge așteptările pe care le au părinții față de mine. Fratele meu are o carieră de succes, în timp ce eu mă gândesc că nu voi face față vieții de adult de una singură.

Trăiesc cea mai apăsătoare singurătate atunci când sunt în grupuri de oameni. Acasă este locul în care mă simt adeseori mai în siguranță decât afară, în societate. Sărbătorile au un gust amar, deoarece le-am petrecut mai des singură. Zilele par monotone, în care se repetă același ciclu continuu, din care nu pot scăpa.

Îmi doresc să fiu iubită și să pot iubi, să simt grija celui de aproape, să am încredere în mine și să fiu fericită. Des mă gândeam să apelez la ajutorul unui specialist, însă mi-era frică să nu fiu înțeleasă ulterior de cei dragi și de părinți. Însă această rubrică mi-a dat curaj să vă scriu. Iar pentru asta vă mulțumesc. Sper ca prin această inițiativă mai mulți tineri care trec prin aceeași situație să aibă încrederea de a se adresa după ajutor.

Întrebarea ce mă frământă ar fi cum aș putea face față acestor stări și să pot evolua în acea persoană de care să nu-mi fie rușine?

RĂSPUNS: 

Noi, oamenii, tindem să fim fericiți, să fim iubiți și să iubim. Este firesc, și fiecare om este unic prin felul său de a fi, cu punctele forte și slabe. Imaginează-ți că toți am avea aceeași înălțime, culoare a părului, aceleași preferințe, calități. Cum ar fi? Plictisitor, nu-i așa? Diferențele ne fac să fim mai interesanți și umani.

Evenimentele negative din copilărie au o influență majoră asupra vieții noastre de adult, dar asta nu înseamnă că rămânem prizonierii propriului trecut. Vindecarea ne aparține. Timpul în sine nu vindecă nimic. Este nevoie să facem ceva cu comportamentele noastre, cu modul de gândire, relaționare, conectare cu propria persoană.

Știu că îți este greu să începi să faci ceva concret în această privință. Aștepți o motivație care pare să nu mai apară. Te gândești să faci diferite lucruri, dar niciunul dintre ele nu pare a fi suficient de atrăgător. Crezi că nu poți face nimic, că nu vei reuși și nici nu merită să încerci. Așa gândește mintea depresivă, interpretând lucrurile într-un mod negativ, care diferă de realitate. Ce poți face?

• Fă-ți un jurnal în care să ții evidența activităților tale. În drept cu fiecare, vei prezice și înregistra gradul de plăcere și eficiență înainte și după activitate. Astfel, vei vedea care din ele te fac să te simți mai bine – pe astea să le faci cât mai des!
• Analizează ce făceai înainte, când erai mai puțin deprimată. Notează câteva idei sănătoase care pot deveni elemente din „rețeta” ta pentru o viață mai plăcută.

Exemplu. Mergeam la sport, îmi aranjam părul, ieșeam cu prietenii, priveam o comedie etc.  

• Planifică fiecare zi, săptămână. Asta îți poate oferi un sentiment de control și stabilitate, dar și să scapi de gânduri negative. Se poate întâmpla să nu îndeplinești toate cele planificate – este firesc, deoarece există și factori externi, dar contează planificarea și încercarea de a face ceva.

• Oferă-ți recompense după implicare în activități!  Creierul uman învață prin asociere și, legând efortul de recompensă, se va implica mult mai ușor ulterior. Experimentează!

Exemplu: O ciocolată, ascultarea unei piese preferate, o apreciere etc. 

Gestionarea emoțiilor

Fiecare emoție își are rostul în viața noastră emoțională, inclusiv tristețea. Ea ne ajută să gestionăm pierderea de orice formă. Însă, fiind deprimată, cel mai des simți și nu te mai poți bucura de lucrurile din jur. Ba mai mult, poți trăi sentimentul de neajutorare și te retragi în propria cochilie. Cum poți gestiona această emoție?

• Recunoaște, validează și acceptă propriile emoții. Este important să exprimi ceea ce simți, însă nu întotdeauna poți avea alături persoana potrivită cu care să discuți, dar te ai pe tine și poți face asta oricând. Tu ești mai mult decât tristețea!

Exemplu: Ceea ce simt acum este tristețe și singurătate. Emoțiile și sentimentele mele contează, sunt ale mele. Aș vrea să discut cu cineva, dar acum sunt singură, uneori poate fi și așa. Multor oameni le este greu să facă față tristeții și singurătății, și asta e firesc. Nimeni nu se simte fericit tot timpul. Ceea ce simt are legătură cu lucrurile importante din viața mea: relații, comunicare, sănătate. Și pot face ceva în această privință ca să mă simt mai bine.

• Privește emoția de tristețea ca pe niște semnale care necesită acțiune   

Exemplu: Suni un prieten, citești un articol, mergi la magazin, etc. Pentru început, această activitate va diminua puțin din tristețe, însă exersând consecvent vei obține rezultate vizibile.  

• Practică exerciții fizice regulat pentru beneficii pe termen lung. Unele studii sugerează că exercițiile fizice în reprize de câte douăzeci minute, de trei ori pe săptămână, sunt eficiente în ameliorarea depresiei. Explicația este că efortul fizic eliberează mai multă serotonină – hormonul stării de bine, la fel ca antidepresivele, a căror acțiune este de a păstra un nivel ridicat de serotonină. Se eliberează și endorfinele, care diminuează durerea fizică și emoțională.

Sprijinul din partea celor apropiați

Ai nevoie de sprijin și aprobare, cei dragi și prietenii fiind persoanele potrivite pentru a ți-l oferi. Mulți oameni deprimați nu se simt înțeleși de cei apropiați. Ar fi bine să fii sinceră cu tine, să observi și să analizezi – ești mai puțin dispusă să te angajezi în activități cu prietenii ori depinzi mai mult de cei apropiați, te plângi excesiv, cauți mai multă încurajare, încât și lor le este greu. Cum poți folosi în mod adecvat rețeaua de sprijin ca să o simți cu adevărat?

• Ieși din capcana victimizării și aprobării. Fii directă și respectă o limită de timp a exprimării trăirilor. Atunci când vorbim excesiv despre suferința noastră, ea capătă putere, iar ceilalți se simt copleșiți. Este bine să le arăți că ești dispusă să faci și tu ceva pentru tine, că nu te bazezi doar pe ei.

Exemplu: „Perioada prin care trec este prea grea pentru mine și mă întreb dacă pot discuta puțin cu tine despre ceea ce simt. Știu că ai obosit, dar mă gândesc și la ce pot face pentru mine.” 

• Sprijină-i și tu pe cei dispuși să fie lângă tine, apreciază-le efortul 
• Scoate în discuție și aspectele pozitive
• Dacă vorbești de o problemă, vorbește și despre o soluție 
• Respectă sfaturile. Nu cere ajutor, ca apoi să-l respingi 
• Vorbește deschis despre temerile tale cu referire la terapie 

Cum scapi de autocritică

Atunci când părinții noștri pun capăt unei relații din cauza neînțelegerilor și a lipsei de cooperare, chiar și peste ani își pot revărsa ostilitatea unul față de celălalt prin copii, iar asta nu are nici o legătură cu tine. Ar fi bine să știi că autocritica este o caracteristică a depresiei. Ea îmbracă forma auto învinovățirii  – „E numai vina mea”; a etichetării de sine – „Sunt o povară”; te compari în continuu cu persoanele care se descurcă mai bine, îți este greu să fii în preajma oamenilor atunci când simți că nu ai nimic de oferit. Cum reduci autocritica?

• Pentru început, răspunde la câteva întrebări:

1. 1. Ce înseamnă pentru tine „o povară”?
   2. Cum ai ajuns la concluzia că ești o povară?
   3. Te ajută cu ceva acest gând?
   4. Cum te simți când gândești astfel?
   5. Dacă ar fi prietena ta deprimată și ar gândi că este o povară, ce sfat i-ai da?

• Stabilește propriile standarde 
• Stabilește obiective pe care le poți realiza în fiecare zi 

Exemplu: Dacă am de scris un referat, scriu câte 20 min în fiecare zi.

• Înlocuiește autocritica cu autorecompensarea. Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai putea spune despre tine atunci când se va ivi ocazia.

Exemplu: Bravo mie. Am încercat. Am făcut ceva. Fac progrese. Am făcut efort mare, a meritat. Mă descurc mai bine ca înainte.

• Permite-ți să greșești. Greșelile creează oportunități, te ajută să închizi o ușă și să deschizi altele noi către obiective și comportamente noi.
• Acceptă-te așa cum ești. Scrie o listă cu punctele forte și cele slabe. Dacă nu vezi partea bună, roagă cele mai apropiate persoane să te ajute.
• Stabilește definiția succesului. Noi, oamenii, avem propria definiție a succesului. Ar fi bine să te întrebi: Ce reprezintă succesul pentru mine? Cum ar arăta viața mea când am succes?

Exercițiu: Comportă-te o perioadă ca și cum ai fi o persoană de succes, chiar dacă nu crezi și simți asta cu toată ființa. Ai putea fi surprinsă de rezultat. Încearcă și te vei convinge! 

Relațiile și singurătatea

Nu e ușor să simți singurătate în compania altor oameni și singurătate în general, dar acest sentiment nu reprezintă identitatea ta, ci este un răspuns la ceea ce s-a întâmplat în trecut. Chiar dacă ai avut îngrijitori buni și prieteni, cel mai probabil nevoia de siguranță, înțelegere, alinare, afecțiune nu au fost satisfăcute în momente de suferință. Ceea ce ai învățat din relații fiind copil este că intimitatea aduce durere și suferință, nimeni nu te înțelege și oricând se poate întâmpla ceva rău. Evitând relațiile ori agățându-te de ele, nu vei putea cunoaște cu adevărat bucuria și beneficiul pe care ți le pot oferi, dar izolarea poate agrava starea.

Ce soluții pot fi utile?

• Fii prietenul tău cel mai bun. Imaginează-ți că faci un joc de rol cu tine însăți, unde joci două roluri: tu și prietenul tău cel mai bun. Ce ți-ar spune un astfel de prieten?
• Stabilește noi legături. Convingerea că nimeni nu te înțelege implică un comportament de retragere, ezitare a interacțiunilor, care este perceput de ceilalți ca un dezinteres față de ei. Astfel, se îndepărtează de tine, iar tu îți spui: evident că nimeni nu mă înțelege. De aceea, încearcă să faci mici pași spre a te deschide, doar așa poți cunoaște oameni și construi relații. De unii ai putea fi dezamăgită, dar cu siguranță nu de toți. Ne rănim în relații, dar tot în relații ne vindecăm!
• Crește rezistența la disconfort în relații, ghidează-te de următoarea mantră ce conține afirmațiile:

1. 1. Dacă nu fac ceva incomod în fiecare zi, atunci nu am progresat.
   2. Pot folosi disconfortul ca pe o investiție – fac ceea ce trebuie făcut, ca să obțin ceea ce îmi doresc.
   3. Disconfortul este temporar, mă face mai puternică.

• Manifestă compasiune și oferă complimente – asta îmbunătățește starea noastră de spirit, dar și a celuilalt.

Scapă de trecut

Ceea ce îți aduce suferință în prezent este faptul că încă mai funcționezi pe baza strategiilor din copilărie. Indicatorul că nu mai sunt utile este chiar faptul că nu te simți bine și relațiile suferă. Nu poți schimba trecutul și nici pe cei implicați în el, dar poți construi viitorul, acționând diferit în prezent!

• Nu rămâne captivă în trecut! Recunoaște suferința, manifestă compasiune, ieși din rolul de victimă și amintește-ți că nu mai ești acolo.
• Decide cine vrei să fii, asumă-ți responsabilitate pentru propria viață!
• Fii mai aproape de copilul vulnerabil din interior, acea părticică din tine, care tânjește în continuare să i se îndeplinească nevoile de siguranță și recunoaștere.

Exercițiu: Scrie-i o scrisoare cu multă iubire și încurajare copilului interior. 

Exemplu: Draga mea!

Ești o domnișoară de care sunt mândră, și-mi pare foarte rău că te necăjești din cauza relațiilor, comparației cu fratele, că te temi că nu te vei descurca în viața de adult. Vreau să-ți spun că ești bună așa cum ești, eu te iubesc și o să-ți faci treaba bine. Chiar dacă uneori nu reușești, este omenește.

Toate convingerile tale vin de demult, poate le-ai auzit de la un îngrijitor, ori singură ai ajuns la aceste concluzii. Știu că nu ți-a fost ușor. Nici părinților nu le-a fost bine. Erai mereu tristă și singură, învățând că tu ești de vină, că ceva e în neregulă cu tine. Ar fi fost bine să ai alături părinții, să te aline, să discute liniștit, dar atât au putut. Și nu puteai face nimic pentru asta. Acum lumea arată cu totul altfel. Noi am crescut și suntem libere. Hai să ne bucurăm de viață. Nu trebuie să te compari și să fii cea mai bună. Fă-ți mai mult timp pentru distracție, ieși cu prietenii, cunoaște persoane noi. Asta te ajută să te simți bine!

Cu multă dragoste,

Eu.

• Învață să ierți!
• Fă primii pași spre schimbare – aplică metodele enumerate mai sus, vezi care dintre ele ți se potrivesc mai bine.

Cu ajutorul unui specialist, care îți oferă un mediu de încredere și siguranță, poți beneficia de intervenția potrivită pentru cazul tău. Ai putea constata și alte idei eronate despre tine, despre ceilalți, iar acestea pot contribui la comportamente nesănătoase, menținând un cerc vicios. Lucrul cu capcanele mintale ar ajuta la prevenția recăderilor. Schimbând gândirea, comportamentul, oferind un alt sens trecutului, cunoscându-te mai bine, dezvoltând competențe îți poți trăi viața din plin!

Poți apela cu încredere la specialiștii în domeniul sănătății mintale, care activează în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală din Moldova. 

Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu proiectul moldo-elvețian MENSANA – „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”. Răspunsurile la scrisorile primite de la cititori sunt pregătite de specialiști în sănătate mintală.

Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.

Ilustrație de Natalia Gârbu