Comunitatea de psihologi, la fel ca majoritatea dintre noi este mobilizată și solicitată la maxim în contextul războiului ruso-ucrainean. Psihologa Daniela Terzi-Barbăroșie a făcut o compilație cu recomandări pentru lucru colegii de breaslă în lucrul cu refugiații. Recomandările sunt valabile inclusiv pentru toți care interacționează cu cei a căror gazdă am devenit în ultima săptămână.
Lăsăm mai jos secvențe din materialele menționate:
În acest proces de luptă cu problemele și provocările neașteptate din mediul înconjurător, cauzate de evenimentul traumatizant, schimbările apărute pot determina la persoanele afectate de eveniment o creștere spre un nivel superior de funcționare față de situația anterioară evenimentului. Aceste schimbări pozitive, cunoscute sub denumirea de „creştere posttraumatică” și pot duce în cele din urmă la dezvoltarea „rezilienței psihice” individuale și de grup, cu sau fără a mai fi necesară o intervenție propriu-zisă în criză.
Majoritatea oamenilor au capacitatea de a-și controla emoțiile și de a depăși situațiile dificile cu care se confruntă. Totuși, uneori resursele sunt limitate sau se epuizează și depășesc astfel pragul acceptării, adaptării și a bunei funcționări, ceea ce face ca fiecare dintre noi, la un moment dat în viață, să experimenteze o criză psihologică, cu durată și intensitate diferite, în funcție de caracteristicile psihologice individuale.
Principii de bază:
1) Siguranță
Toate acțiunile noastre să fie orientate pentru evitarea oricărui potențial pericol și de orice vătămare fizică sau psihologică a oamenilor pe care îi ajutăm (verificăm periodic gradul lor de confort și conformarea acțiunilor noastre la dorințele lor – viteza mașinii pe care o conducem, de ex. – ei fiind mult mai sensibili și mai vulnerabili la orice stimul);
2) Demnitate
Tratăm oamenii pe care îi ajutăm cu maxim respect și discreție, încercând să ne conformăm normelor lor culturale şi sociale, de gen, vârstă, etc.;
3) Drepturile umane
- Ne asigurăm că oamenii pot avea acces la ajutor în mod corect și fără discriminare;
- Îi ajutăm să-și revendice și obțină drepturile și să aibă acces la ajutoarele disponibile;
- Acționăm doar în interesul major al oricărei persoane pe care o ajutăm.
Reguli de bază:
- Să respectăm dreptul oamenilor de a decide singuri;
- Să fim conștienți de propriile simpatii, prejudecăți și convingeri politice și să le lăsăm deoparte pe durata ajutorul oferit oamenilor traumați de evenimentele recente din Ucraina;
- Să-i asigurăm că pot beneficia de ajutor și pe viitor, chiar dacă în prezent îl refuză;
- Să respectăm intimitatea și să păstrăm confidențialitatea celor relatate de orice persoană, în măsura în care acest lucru este potrivit/ solicitat/ agreat;
- Să ne comportăm în funcție de cultura, vârsta și sexul persoanei.
- Să încercăm să găsim un loc liniștit pentru a discuta, dacă simțim că persoana dorește să împărtășească suferința, opiniile, grijile. Cât mai puține elemente externe ce pot distrage atenția și bloca/ irita persoana.
Cum ne comportăm când discutăm cu refugiații:
- Stăm aproape de persoană, dar păstrăm o distanță adecvată în funcție de vârsta, sexul și cultura acesteia. Putem întreba persoana, dacă s-ar simți confortabil să o îmbrățișați (întrebare valabilă și chiar obligatorie și în cazul copiilor);
- Să fim atenți la limbajul non-verbal, de susținere a împărtășirilor: de exemplu, dăm din cap în mod afirmativ sau ridicăm sprâncenele;
- Să fim calmi, calzi și îndeosebi, răbdători. Din cauza stresului persoanele se pot exprima cu dificultate, repetitiv sau sacadat;
- Oferim informații reale dacă le avem: vorbim cu onestitate cu privire la ceea ce știm și ceea ce nu știm. (Dacă persoana este în mod clar preocupată de un subiect pe care nu-l cunoașteți, spunem calm: „Nu ştiu, din păcate, dar voi încerca să aflu această informație pentru dvs.”;
- Când avem informații noi, comunicăm într-un mod simplu, ușor de înțeles;
- Acceptăm felul în care se simt și ceea ce ne comunică despre evenimentele importante, prin care a trecut, precum ar fi pierderea locuinței sau decesul unei persoane dragi. Spunem cu blândețe ceva de genul: „Îmi pare foarte rău. Îmi imaginez cât de trist poate fi pentru dvs. în acest moment…”;
- Identificăm și încurajăm punctele forțe ale persoanei și felul în care s-a descurcat;
- Respectăm tăcerea și dreptul fiecăruia de a nu împărtăși.
Asistență pentru copii și adolescenți
Copiii sunt mai vulnerabili în situațiile de criză. Evenimentele traumatizante le distruge siguranța, universul în care trăiau, locurile și lucrurile preferate, le perturbă activitățile de rutină, le năruiesc visele și încrederea în adulți… Copiii care trec prin asemenea evenimente pot fi traumatizați suplimentar de anumite acțiuni ale adulților răuvoitori, ale infractorilor, fiind mai ușor expuși riscului de violență, abuz psihologic, fizic, sexual, în haosul determinat de situația de criză.
De asemenea, faptul că adulții din familie sunt copleșiți, căutând soluții pentru supraviețuire fizică (adăpost, hrană, apă și igienă), pot ignora nevoile emoționale ale copiilor, iar acest lucru agravează situația copiilor.
Copiii mici pot relua comportamente vechi (de exemplu, urinarea în pat, suptul degetului), se lipesc de adulți și plâng dacă sunt lăsați pentru puțin timp, își pot reduce timpul de joacă și felul în care se joacă se poate modifica (de exemplu, în mod repetitiv aceleași acțiuni, sau după un alt algoritm, sau mai violent).
Copiii de vârstă școlară pot crede că ei sunt responsabili de producerea situațiilor negative, le pot apărea noi frici, pot fi mai puțin afectuoși, se pot simți singuri și pot fi preocupați de protejarea sau salvarea persoanelor în pericol.
Preadolescenții și adolescenții pot părea anesteziați („nu simt nimic…”), se pot simți diferiți sau izolați de prieteni, sau pot avea comportamente riscante și atitudini negative.
Recomandări pentru părinți și alți adulți îngrijitori
Bebeluși și copii mici:
• Vorbiți pe un ton calm, afectuos
• Asigurați-le siguranță şi căldură
• Țineți-i departe de zgomote puternice și haos
• Alintați-i și îmbrățișați-i
• Dacă e posibil, mențineți un program regulat de hrănire și somn
• Acordați-le suficient timp și atenție
• Pe cât posibil, mențineți o rutină și un program stabil
• Spuneți-le des că sunteți împreună, în siguranță
• Explicați-le că ei nu sunt de vină pentru lucrurile negative care se întâmplă în jur
• Evitați separarea copiilor mici de familie, frați şi surori şi de cei dragi
• Dați răspunsuri simple, potrivite vârstei și înțelegerii lor, cu privire la cele întâmplate, fără detalii înfricoșătoare
• Permiteți-le să stea aproape de voi dacă sunt speriați sau se „agață” de voi.
• Fiți răbdători cu copiii care au reluat anumite comportamente pe care l-au avut când erau mai mici, precum enurezisul nocturn.
• Dacă e posibil, oferiți-le ocazia să se joace și să se relaxeze.
Preadolescenți și adolescenți:
• Discutați, ascultați-I și explicați tot ce întreabă.
• Acordați-le timp şi atenție.
• Ajutați-i să aibă un program cât mai stabil cu putință.
• Dați-le informații despre ce s-a petrecut/ ce se întâmplă în jur şi explicați-le ce planuri și soluții itendificați pentru a vă garanta siguranța.
• Acceptați orice emoție/ stare/ comportament ar putea avea. Permiteți-le să fie trişti/ furioși/ rezervați etc. Nu vă aşteptați să fie „tari”, „puternici”; sunt doar copii.
• Ascultați-i când vă împărtășesc gândurile şi temerile fără a-i judeca/ a-i combate sau a le anula opiniile.
• Stabiliți de comun acord reguli şi aşteptări clare. Invitați-i și pe ei să-și spună opinie despre acestea.
• Întrebați-i despre pericolele pe care le simt, oferiți-le suport emoțional şi discutați despre felul în care pot evita mai bine orice vătămare/ pericol/ stres.
• Încurajați-i şi permiteți-le să aibă şansa de a ajuta, atât cât e posibil conform vârstei și competențelor lor, protejându-I în primul rând și acționând în interesul superior al copiilor.
