„Noi avem 104 ani”, spune Veronica. Ea și sora ei geamănă, Mariana, le adună pe toate la două: și vârsta, și dragostea pentru limbi, și pasiuna pentru cântec și poezie. S-au născut în Bender, acolo unde mama lor a fost desemnată să lucreze o perioadă, însă la scurt timp s-au întors acasă, în Ucraina, – în satul Novoselie (Satul Nou), comuna Sărata din regiunea Odessa. E un sat etnic moldovenesc.
Apoi, gemenele au mers la Chișinău, la Universitatea de Stat din Moldova, unde au învățat la filologie franceză și spaniolă, fiind îndemnate și inspirate de mama care era profesoară de franceză. Mariana a rămas la Chișinău, iar Veronica s-a întors în satul de baștină, unde era mama, familia și acolo unde avea un loc de muncă.
Veronica s-a angajat în calitate de profesoară de franceză și apoi de profesoară de limba și literatura română la școala din sat. Atunci, femeia a înțeles cât este de important rolul ei în calitate de profesoară de limba română într-un sat moldovenesc din Ucraina – ea a devenit promotoarea limbii.
În sat, Veronica era cea care îi inspira pe copii să iubească și să vorbească limba română, iar de la Chișinău, Mariana îi furniza materiale în limba română care lipseau în sat.
Chiar dacă Mariana avea grijă să meargă des acasă, despărțirea de sora ei geamănă i s-a dat greu în toți acești 27 de ani. La fel și și Veronicăi. Când numărul de ore de limbă franceză în școala din sat s-a tot redus până la zero, Veronica a rămas fără loc de muncă. Atunci, decizia a fost simplă. A venit la Chișinău, acolo unde era sora ei, soțul lucra de mulți ani în capitala Moldovei.
„Reîntregirea” celor două surori gemene le-a întors în „raiul din copilărie”, așa cum spune Veronica. Cele două femei locuiesc la o distanță de cinci minute una de alta, vorbesc cel puțin o dată pe zi la telefon și își scriu constant mesaje. „Ce crezi despre rochia roșie?”, o întreabă Veronica pe Mariana. „Să-mi schimb rochia cu floricele?”, o întreabă Mariana pe Veronica.
Supărările dintre surori durează zece minute. Iar de aceste zece minute „de liniște” se bucură familiile lor, care au parte de mai multă atenție.
Pe lângă conexiunea dintre ele, surorile mai sunt pasionate de limba franceză. Veronica este profesoară de franceză într-un liceu din Capitală, iar Mariana într-o companie de IT.
Mariana mai știe și limba rusă, ucraineană, spaniolă, germană și un pic de italiană. În timpul liber coace plăcinte ca la mama ei și o invită pe Veronica să le deguste.
Veronica, pe de altă parte, scrie versuri și merge la evenimente despre literatură. O ia și pe Mariana și cântă împreună la chitară, de cele mai multe ori, piese în limba română.
