În ultimii ani, Republica Moldova a ajuns să vadă ninsorile doar la televizor sau pe cărțile poștale. E atât de cald, încât aproape că uităm de acest sezon. „Dacă până în anii 2000, iarna ținea în jur de două luni, acum această perioadă s-a micșorat la o lună sau chiar două săptămâni. În 2019, în general, nu am avut iarnă deloc, adică atunci când temperatura aerului este sub valoarea medie de zero grade”, spune Ghenadie Roșca, șeful Centrului de prognoze meteo al Serviciului Hidrometeorologic. Acest lucru cauzează daune majore în mai multe sectoare, însă unul dintre cele mai afectate domenii este agricultura.
Fermierii, care au suportat pierderi mari din cauza secetei din ultimii ani, încearcă să facă economii la furaje pe care trebuie să le cumpere și de aceea, își scot animalele la pășunat pe câmpiile cu iarbă fragedă chiar și pe timp de iarnă.
Însă, păscutul în timpul iernii, când pământul este umed sau înghețat, duce la distrugerea și eroziunea solului, poluarea apelor, reducerea producerii de plante cu până la 50%, precum și sporirea buruienilor, spun specialiștii. Pășunile au nevoie de un răgaz de câteva luni pentru restabilire.
Dacă oile sau vacile se plimbă în timpul iernii pe pășuni, cuvertura superficială de sol umed sau înghețat este distrusă, iar vegetația nu are timp să se refacă. |
„O nică tăt”
Afară e mijlocul iernii. Iar linia roșie din termometru indică + 5 grade. Soarele stă cocoțat sus pe deal, iar zeci de oi și capre mestecă leneș iarba proaspătă, presărată cu bobițe de rouă. Copitele li se înfundă în pământul moale și lasă un drum împânzit cu gropi mici. Gheorghe Clincu, locuitor al satului Țibirica, Călărași, le privește tăcut, cu fruntea strânsă ca un evantai.
În urmă cu zece ani și-a construit o stână, unde cresc 160 de oi și 140 de capre. De atunci, fiecare an a fost greu, dar niciodată ca acesta. De vină nu este pandemia, ci seceta care a ars toate culturile și a golit depozitele. „De pe cele 20 ha de pământ arendat am adunat 2 mii de baloturi – o nică tăt, iar în anii trecuți strângeam și 14-15 mii. Îmi ajungea și chiar îmi rămânea”, spune fermierul, ridicând neputincios din umeri. Singura scăpare, constată el, este iarna blândă. „Dacă pământul ar fi acoperit cu zăpadă, trebuia să vând toate animalele, iar așa le scot afară să pască pe pășunile pe care am sădit special iarbă”, spune el, recunoscând că încearcă să se descurce cum poate și caută soluții pentru a face față cheltuielilor mult prea mari.
Un balot care cântărește 25 de kg costă până la 100 de lei. Oaia consumă zilnic 6 kg de hrană. |
Gheorghe Clincu nu a primit niciodată subvenții. Acest lucru îi descurajează pe cea mai mare parte a producătorilor, spun specialiștii în economie. „Agricultura e un domeniu riscant, un domeniu în care sunt bani, dar banii vin și se duc și e nevoie mereu de investiții, de schimbări, de adaptări, dar și de politici și norme clar stabilite de Minister, cât și de întregul Guvern. Nu poți, tu, ca stat, să vii și să le spui oamenilor afectați de secetă: «descurcați-vă și orientați-vă!» Asta după ce timp de 30 de ani ai ignorat complet domeniul zootehniei”, remarcă Tatiana Savva, economistă și membră la Expert-Grup. Ea susține că e nevoie de reglementări clare și planuri bine stabilite din partea Guvernului pentru acest domeniu, dar și de o informare corectă a oamenilor privind riscurile pășunatului și în timpul iernii.
Natura și răgazul
Specialiștii de mediu susțin că în țara noastră, unul dintre factorii care au influențat puternic productivitatea și calitatea pajiștilor permanente este nerespectarea duratei perioadei de pășunat și a intervalului de timp de refacere a vegetației. Conform legislației, respectarea duratei sezoniere de pășunat este o obligație a crescătorilor de animale, iar primăria este cea care stabilește durata perioadei de pășunat în fiecare localitate. Cu toate acestea, legislația țării noastre nu impune restricții clar definite privind pășunatul în timpul iernii. Asta în timp ce multe țări europene, printre care și România, au interzis categoric pășunatul în extra sezon (din noiembrie până în martie). Ion Marin, expert de mediu la EcoContact susține că pășunatul în timpul iernilor blânde destabilizează ciclurile de hibernare și de creștere a plantelor, ceea ce nu le permite să-și facă rezervele necesare pentru creștere, dar nici să-și întărească rădăcinile pentru a putea rezista în timpul călduros. „Animalele care acum se alimentează pe pajiști distrug stratul ierbos, iar când va veni primăvara, nu vor mai avea ce mânca”, spune specialistul.
„Această acțiune nu e o soluție pe termen lung”.
Pentru a evita astfel de daune, fiecare primărie afișează în instituție calendarul cu perioada când animalele pot fi duse pe pășuni. „În mod normal, perioada de pășunat începe la 4-11 mai, dar se încheie la 15 octombrie”, spune Vasile Țânțari, primarul satului Copceac, Ștefan Vodă. El recunoaște că nu toți respectă aceste dăți, însă, după mai multe atenționări se conformează. „Se mai găsește câte unul care își aduce vaca sau caprele la păscut, dar asta nu durează mai mult de o săptămână. El ne spune că: «Ei, am puțin timp și le-am scos la plimbare», dar îl întrebăm «de ce altul le hrănește cu mâncarea pe care a cumpărat-o, iar tu vrei să distrugi pășunea?» Și înțelege din cuvinte. Nu putem permite asta, pentru că copitele distrug rădăcinile și apoi animalele nu vor avea ce paște și iarăși vom avea alunecări de teren”, explică primarul.
Citiți aici și cum au fost restabilite pășunile dintr-un sat:
Stare de urgență pentru sol: Cernoziomul roditor – Un mit de 100 de ani
Cele câteva luni de secetă care au pârjolit solurile, i-au făcut să caute alternative, pentru a le veni în ajutor localnicilor care dețin mai mult de 30 de animale. „Ne-am gândit să le dăm câte 1 ha de pământ pe care să planteze hrana pentru animale, ca să aibă unde paște, însă legea nu ne permite acest lucru și nu putem face asta”, constată Vasile Țânțari.
Una dintre soluțiile găsite de fermierii din întreaga lume este crearea unor pășuni pe suprafețe special rezervate pe care plantează culturi rezistente la frig și care nu dăunează solului, unde își duc animalele pentru câteva ore să pască, fără a păși pe alte pajiști.
