Dana Untură are un job full-time, responsabilități față de cinci pisici și un câine, călătorii și o viață obișnuită. Ce o face diferită de mulți dintre noi, însă, este grija față de animalele fără adăpost. Împreună cu alți voluntari, Dana petrece două duminici din lună la „necropolă”. La Centrul de capturare și sterilizare a animalelor fără stăpân, femeia face curățenie, plimbă și socializează câinii care-și trăiesc aproape toată viața în voliere.
O armată de voluntari
Dana Untură are 41 de ani și este juristă. Dar viața ei se învârte în jurul a două pasiuni mari: grija pentru câinii fără adăpost și drumețiile în natură. Patru ani în urmă a vizitat mai multe adăposturi pentru patrupezi și a ajuns la concluzia că necropola avea nevoie de cel mai mare ajutor.
În două duminici din lună, Dana, Loredana și doi tineri, ambii pe nume Dan, se adună la necropola din Chișinău. Curăță volierele mici, în care stau câinii care nu găsesc limbă comună cu cei din volierele mari. Primii sunt cei mai vulnerabili. Cuștile lor cu o suprafață de doar patru metri pătrați găzduiesc doi sau trei câini. Iar vizitele voluntarilor sunt pentru ei o sărbătoare – îi scot la plimbare.
Efoturilor lor se alătură alte două voluntare. Liubov caută casă pentru căței, iar Angelica aduce de fiecare dată ajutoare – mâini în plus și mâncare caldă pentru câini. Pe lângă curățenia în cuști, voluntarii îi deparazitează pe căței și le dau mâncare în plus.
„Nu poate câinele să organizeze viața în oraș”
Cât Dana curăță cuștile, Loredana pregătește două ligheane cu terci cu carne. Când intră în voliere, ridică ligheanul, să nu o doboare câinii și împarte la toți – să mănânce fiecare măcar câte puțin.
Vezi și: Am inventat un candidat la primăria Chișinău. Ce soluții propune pentru câinii vagabonzi
Cu unul din câinii de la Centru are o relație specială. E un câine de talie medie, roșcat. Nu i-a dat un nume, dar îl alintă „Puiu”. Se ridică în două labe și se reazemă de portiță. Își bagă botișorul printr-o gaură de la plasa de sârmă. Privește mereu cu ochii înlăcrimați și așteaptă mângâiat. Loredana asta și face. Până începe alt lucru, repejor bagă mâna și-l atinge de năsuc, jelindu-l.
„Noi, voluntarii, nu suntem niște proști care nu avem ce face și care avem o grămada timp liber și puteri, și nu avem unde să le folosim. Noi, voluntarii, suntem oameni exact ca și alții, cu joburi, cu familii, cu hobby-uri și alte activități. Venim aici din timpul nostru liber, fiindcă simțim necesitatea să dăruim ceva acestei societăți. În momentul în care noi mergem încolo, în ziua noastră de duminică, de odihnă, și lucrăm și, de exemplu, un lucrător stă și își irosește timpul neimplicându-se în activitate, asta nu este ok și asta nu se acceptă. Eu vin să ajut, eu nu vin să fac lucrul tău”, spune Dana Untură.
Vezi reportajul video în care Dana povestește despre cum fiecare dintre noi poate ajuta câinii de la necropolă:
