Într-o zi rece de martie Vitali Pciolkin, care se deplasează în scaun cu rotile, se acoperea cu trei pături, încercând să se încălzească. Împreună cu soția Uliana, și ea în scaun cu rotile, se ascundeau în apartamentul lor din Bucea. Orașul era ocupat de armata rusă și deconectat de la electricitate, apă și gaz.
Pciolkin deja se confrunta cu probleme de termoreglare, din cauza unei leziuni ale măduvei spinării, și acum suporta și mai greu frigul din casă. „Înghețam tot timpul și mă simțeam foarte rău”, își amintește el. „Eram împietrit.”
Cuplul aflase de la un vecin că va avea loc o evacuare organizată din suburbia devastată pe 9 martie. Deși în aceeași zi Rusia a lansat atacuri, ei au decis să fugă. Cuplul a părăsit în siguranță Bucea și s-a îndreptat spre Lviv, în speranța că va restabili o aparență de „viață normală”. Dar atingerea acestei „normalități” s-a dovedit dificilă. Pciolkin și familia sa au încercat să găsească o locuință accesibilă după ce s-au mutat.
În Ucraina există 2,7 milioane de persoane cu dizabilități, potrivit Forumului European pentru Dizabilități. Invazia Moscovei a forțat mii de persoane cu dizabilități să fugă de agresiunea rusă, iar mulți alții au încercat să se evacueze pe cont propriu, fără asistența necesară.
Potrivit Organizației Națiunilor Unite, războiul Rusiei are un „impact disproporționat” asupra persoanelor cu dizabilități, în special asupra copiilor.
O listă tot mai mare de obstacole
Potrivit lui Pciolkin, familia sa a avut nevoie de aproximativ cinci luni pentru a găsi o locuință „mai mult sau mai puțin potrivită” în Lviv. Între timp, au fost nevoiți să locuiască în cămine studențești.
„Locuințele accesibile sunt o problemă arzătoare, chiar dacă ești gata să plătești mulți bani. Iar prețurile în Lviv sunt acum foarte mari”, spune Pciolkin. El a examinat peste o mie de apartamente înainte de a găsi unul în care să poată locui.
În Ucraina, multe clădiri rezidențiale au fost construite în timpul Uniunii Sovietice. Acestea au fost ridicate fără a se ține cont de nevoile celor cu mobilitate limitată. Multe clădiri au uși înguste, praguri înalte și nu au acces pentru scaunul cu rotile.
Când a început războiul, persoanele cu dizabilități s-au confruntat cu încă un obstacol: lipsa accesului la adăposturi în timpul bombardamentelor.
„De obicei nu reacționez la alertele de raid aerian. Pentru că, până ajung la adăpost, alerta se termină”, spune Pciolkin.
Dmitri Șcebetiuk, cofondatorul inițiativei Dostupno.ua, a declarat pentru Kyiv Independent că majoritatea adăposturilor din Ucraina nu au rampe pentru scaune cu rotile.
Drept urmare, multe persoane cu dizabilități sunt forțate să-și riște viața rămânând în casă în timpul atacurilor aeriene. Rusia continuă să lovească infrastructura civilă. Uneori aceste persoane se adăpostesc în băile sau coridoarele din locuințe, sau între doi pereți.
„Oamenii în scaune cu rotile se pot adăposti în parcările moderne. Dar aceasta nu este cea mai bună opțiune. Pentru că sunt întreruperi de curent și există riscul de a fi blocat acolo”, a spus Șcebetiuk.
Experții atrag atenția că persoanelor cu deficiențe de auz le este greu să se adăpostească. Mulți nu aud alarma.
Dar chiar și oamenii care se află în instituții specializate nu sunt în siguranță în timpul războiului.
Scuturi umane
Atacurile rusești vizează spitalele, casele de bătrâni și alte instituții de îngrijire medicală din Ucraina. Astfel, în urma unui atac rusesc asupra azilului de bătrâni din Stara Krasnianka, regiunea Luhansk, au murit 56 de persoane.
Iulia Saciuk, fondatoarea grupului de advocacy pentru persoanele cu dizabilități Fight For Right, a declarat că persoanele care locuiesc în astfel de instituții sunt total sau parțial în incapacitate să ia decizii pentru ei înșiși. Prin urmare, evacuarea lor ține de responsabilitatea statului.
Mulți activiști susțin că guvernul de la Kyiv ar fi trebuit să evacueze persoanele cu dizabilități înainte de 24 februarie. Atunci când amenințarea războiului se profila iminentă.
„Unele astfel de instituții au fost fie capturate, fie au devenit baze pentru soldații ruși. Oamenii au fost lăsați neprotejați”, a declarat Saciuk.
De altfel, Comitetul Națiunilor Unite pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități și-a exprimat „grava îngrijorare” cu privire la siguranța persoanelor cu dizabilități din instituțiile de îngrijire din Ucraina.
Jonas Ruskus, vicepreședintele comitetului ONU, a declarat că cel puțin 12 persoane au fost ucise în instituțiile de îngrijire din teritoriile ocupate de Rusia. Ruskus a spus că persoanele cu dizabilități au fost „ținute în condiții inumane, supuse unor tratamente rele și folosite ca scuturi umane de către forțele armate ale Federației Ruse”.
Au existat și rapoarte despre persoanele cu dizabilități care au fost mutate forțat în Rusia sau în alte părți ocupate ale Ucrainei. Aceasta s-a făcut pe scară largă, ceea ce reprezintă o crimă de război.
Potrivit președintelui Volodimir Zelenski, aproximativ 1,6 milioane de ucraineni au fost deportați forțat până la începutul lunii octombrie. El a menționat că mulți au fost forțați să treacă prin taberele de filtrare ale forțelor ruse, unde au fost „abuzați și intimidați”. Sute de mii de ucraineni deportați ilegal sunt copii.
Căutând reabilitare
Vitali Pciolkin spune că numărul persoanelor cu astfel de probleme crește exponențial din cauza atacurilor Rusiei. Accesul la reabilitarea necesară este însă „mai dificil ca niciodată”. Pciolkin este, de asemenea, și președintele organizației de reabilitare activă. Aceasta se concentrează pe sprijinirea integrării în societate a persoanelor cu leziuni ale măduvei spinării.
„După ce au fost răniți, oamenii sunt adesea internați în spitale și apoi externați”, zice el. Potrivit lui, multe dintre instituțiile de stat care au fost implicate în reabilitare au încetat să ofere aceste servicii. Mai mult, el zice că astfel de instituții sunt adesea copleșite de numărul de pacienți care necesitau îngrijiri critice.
Și experții susțin că puținele centre de reabilitare din Ucraina nu sunt în măsură să facă față cererii din cauza supraaglomerării.
În timp ce unii ucraineni apelează la spitale private pentru sprijin, mulți nu își pot permite astfel de îngrijiri. Potrivit Serviciului de Stat de Statistică, aproximativ 20 de zile de îngrijire costă aproximativ 100.000 Hr (2.730 USD), iar salariul mediu lunar în Ucraina este de 14.500 Hr (400 USD).
Mulți ucraineni au căutat și servicii de reabilitare în străinătate. După 24 februarie, Pciolkin și organizația sa au sprijinit zeci de ucraineni să obțină ajutor în întreaga Europă, în special în Polonia. Multe instituții din această țară oferă îngrijire gratuită ucrainenilor.
Cu toate că aceste programe sunt adesea limitate în ceea ce privește numărul de pacienți pe care îi pot primi din Ucraina, multe persoane cu dizabilități luptă să părăsească Ucraina, fără asistență, pentru a căuta ajutor.
Fără o reabilitare adecvată, cei răniți riscă să dezvolte multe complicații, dintre care unele nu pot fi tratate și pot fi fatale. „Situația este critică, de-a dreptul critică”, spune Pciolkin.
Sursa: Kyiv Independent
Citește și: Refugiată din Ucraina: „Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă că în Ucraina este război, mor oameni și copii”
