Ții minte cum a fost pentru tine prima zi de școală? Eu eram foarte entuziasmată, dar îmi amintesc de mama și cât de multe întrebări citeam pe fața ei, când îmi aranja cu grijă fundița albă din păr.
Atunci nu înțelegeam câte responsabilități noi apar în viața unui părinte când copilul începe viața de școlar. Astăzi, însă, întrebări despre fricile celor mici și cum ar putea să-i ajute încep să-și pună tot mai mulți adulți. Noi am căutat aceste răspunsuri la Diana Ivanov, mentoră în parenting a cărei fiu mai mare a mers în această toamnă în clasa întâi, și Lilia Maximenco, directoarea interimară a Centrului Psiho-Socio-Pedagogic.
Necesitățile copiilor
Odată cu trecerea la etapa școlară, necesitățile copiilor se modifică. Lilia Maximenco spune că necesitatea de bază a celor mici, cea de a fi acceptați și iubiți de părinți, este și mai acută atunci când devin elevi. „Odată cu începerea școlii, relația dintre părinte și copil se poate răci, pentru că cerințele față de copil cresc. El poate percepe aceste cerințe ca o neacceptare, iar noi trebuie să-i explicăm că nu este așa”, îndeamnă psihologa.
- O altă necesitatea a copilului este existența unui spațiu personal special amenajat pentru pregătirea temelor, ceea ce îl va ajuta să-și organizeze mai bine timpul și să se concentreze pe sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească. Pentru a putea persevera în orice activitate pe care o face, copilul are nevoie de apreciere. Acest mesaj trebuie să vină atât din partea părinților, cât și a profesorilor.
- Fiecare elev are o percepție diferită față de școală: cineva este setos de a acumula cunoștințe noi, altcineva se lasă mai greu convins. Cadrul didactic joacă un rol primordial în adaptarea copiilor la școală. „În clasa I, învățătorul este adultul de referință pentru copil. El ar trebuie să comunice copiilor că ei pot apela la el atunci când au nevoie de ajutor, când simt un disconfort, dar și pentru a-și împărtăși bucuriile”, afirmă psihologa Lilia Maximenco. În acest sens, în ajutorul profesorului vine părintele, care îi poate vorbi profesorului despre necesitățile copilului care rămân neobservate.
- Școala consumă o bună parte din resursele copilui. Pentru a le compensa, acesta are nevoie de timp liber pentru a se juca și a face alte activități care să-i provoace satisfacție. Și să nu uităm nici de somn – copii trebuie să doarmă cel puțin 8 ore pe zi. Diana Ivanov spune că pentru a compensa lipsa somnului de la amiază, odată cu începerea școlii, David se culcă mai devreme. Asta îl ajută să depășească mai ușor trecerea bruscă de la rutina de grădiniță la cea școlară.
- Cum motivăm copilul să învețe? Diana Ivanov spune că o metodă este prezentarea beneficiilor reale pe care la poate primi copilul din studierea unei anumit curs. „Copiii sunt motivați de experiențe personale, de aceea eu povestesc copiilor cât de tare îmi place să învăț și ce beneficii am din asta. Povestesc și despre greutățile cu care mă confrunt studiind, dar și că ele nu mă demotivează. Părinții trebuie să servească drept un exemplu elocvent.” Motivația de a învăța crește și mai mult atunci când copilul vede primele rezultate, iar cele mai bune rezultate sunt cele pe care copilul le verbalizează cu entuziasm.
- Este important să îi oferim copilului dreptul la greșeală. Nu trebuie să cerem prea mult sau să avem așteptări prea mari de la performanța copilului, ci să-i lăsăm spațiu pentru a se adapta la o etapă mai avansată. „Părinții nu ar trebui să se îngrijoreze dacă copilul lor are un ritm mai lent de învățare și are dificultăți de asimilare și exprimare. Programul școlar va fi adaptat conform necesităților și capacităților copilului pentru ca acesta să persevereze”, afirmă Lilia Maximenco. Psihologa îndeamnă părinții să nu utilizeze temele pentru acasă sau învățarea ca o formă de a pedeapsă, pentru că această tactică este ineficientă și scade interesul copilului față de studii.
- Este important să arătăm copilului că avem încredere în el și să-i oferim o doză de autonomie. „La școală sunt mai multe reguli stricte, iar acasă îi dau mai multă libertate, inclusiv libertate de decizie. Nu iau eu toate deciziile în locul copiilor, pentru că asta stârnește frustrarea și ei nu simt că au control asupra vieții lor”, spune Diana.
- „Copilul acumulează multă presiune la școală, iar când revine acasă poate avea un comportament care nu o să-ți placă: o să se tăvălească pe jos, va fi agresiv verbal. El a livrat performanță jumătate de zi și când te-a văzut pe tine – omul în care are încredere, a dat garda jos”, explică Diana Ivanov. Pentru a reuși să-și gestioneze emoțiile, Diana le validează și analizează împreună cu ei. De asemenea, sunt utile jocurile sau alte activități care presupun interacțiune dintre copil și părinte, dar și activitățile fizice.
- Rolul părinților și copiilor este să recunoască aceste sentimente și să înțeleagă ce nevoi stau în spatele lor: nevoia de securitate, de apreciere, de susținere etc. Pentru a putea înțelege cum să ajutăm copilul să-și gestioneze emoțiile, trebuie să discutăm cu copilul despre ceea ce simte, să observăm cum se manifestă această emoție și cât durează. Uneori emoțiile oprecum frica, nesiguranța, pot afecta dorința copilului de a merge la școală, dar și performanța lui. „Trebuie să identificăm ce stă în spatele emoției. De exemplu, dacă copilul zice că îi este frică, noi încercăm să înțelegem când se manifestă această frică, față de cine sau ce. Am putea descoperi că fiindu-i frică de un coleg, copilul are nevoie securitate, simte nevoia de a fi protejat”, explică psihologa Lilia Maximenco.
Schimbări în rutina părinților
În această toamnă, emoțiile frumoase ale lui David, fiul mai mare al Dianei Ivanov, au venit la pachet cu un mix de sentimente și multe întrebări. „Această etapă vine cu o tonă de frici. Mă tem că el nu o să fie acceptat, nu va reuși să se integreze, nu va fi ajutat. Mă întreb dacă am reușit în acești ani să-i creez abilități care să-l ajute să facă față în diverse situații.” Fricile sunt alimentate și de anxietatea provocată de schimbările în rutina zilnică a copilul și respectiv în rutina personală. Astfel, la fel ca mulți alți părinți, Diana va trebui să-și revadă programul zilnic pentru a putea dedica mai mult timp copiilor și necesităților lor.
Ca orice responsabilitate, totul devine mai ușor atunci când este împărțit la doi. Pentru a face față ritmului, Diana spune că responsabilitățile legate de noul statut a lui David au fost din start împărțite între ea și soțul ei. „De asemenea mă ajută mult organizarea timpului personal. Să mă trezesc mai devreme ca să beau o cafea singură, pentru că știu că nu o să mai acest timp pe parcursul zilei.”
Rolul părinților
Felul în care copilul percepe școala și responsabilitățile noi care urmează să apară are ca bază ce aude acesta de la părinți. „În mesajul pe care îl transmit părinții pot apărea foarte multe obligativități. Tu trebuie să fii mai responsabil, tu trebuie să fii mai productiv, tu trebuie să te încadrezi, tu trebuie să înveți. Astfel, acest mesaj devine împovărător pentru copil și poate crea anxietate”, spune psihologa Lilia Maximenco. Ca alternativă, specialista recomandă părinților să-și asigure copilul că va fi susținut și ghidat atât la școală, cât și acasă.
Diana Ivanov povestește că înainte de a-l duce pe David în clasa întâi, a încercat să comunice cu el sincer despre etapele pe care le va parcurge și să-i ofere instrumente de gestionare a diverselor probleme legate de integrarea școlară. „Am vorbit despre ceea ce se va întâmpla în realitate: vei merge la școală, în timp o să-ți faci prieteni și o să învățați lucruri noi, care o să-ți placă. Dar, la început nu o să cunoști pe nimeni și îți va fi teamă să te apropii.”
Totuși, ca această comunicare sănătoasă să fie posibilă, părinții trebuie să găsească timp pentru activitățile care le aduc plăcere, în pofida grijilor și responsabilităților. „Copilul funcționează ca o baterie. Cât este în afara casei și este în perioada de adaptare, bateria se descărca mai repede. Munca mea este să-l încarc cu emoții pozitive”, afirmă Diana. Pentru asta, spune ea, și părintele trebuie să aibă „bateriile încărcate”.
Sursa foto: Ziarul Unirea
