Cum îți pot spăla imaginea actele de caritate? Explicăm

Un influencer, cercetat pentru pornografie infantilă și trafic de minori, a filmat cu acordul conducerii unui liceu momentul în care oferă unei eleve eminente un telefon mobil, drept recompensă pentru performanțele școlare. Cazul a generat reacții legate de accesul liber în instituții de învățământ, rolul influencerilor în societate, dar și despre cum persoanele publice se angajează în acte de caritate pentru a-și spăla imaginea. 

Am vorbit cu mai mulți experți în PR, marketing și comunicare, și îți explicăm cum acțiunile vloggerului Dima White nu sunt altceva decât o mișcare strategică de PR, des întâlnită în spațiul nostru mediatic. 

Generozitate sau strategie? 

„Din punct de vedere comunicațional, asta are un nume clar: spălare de imagine, adică schimbarea cadrului din acuzații în uite cât bine fac”, ne explică specialista în PR și comunicare, Vitalia Simeretchii. 

În vara anului trecut, la câteva luni după ce cazul său a ajuns pe masa judecătorilor, Dima White face o vizită la mitropolitul Vladimir, unde este „binecuvântat” pentru actele de binefacere pe care le face. 

Experta explică că această acțiune o putem califica drept „transfer de credibilitate”. Iar la întrebarea de ce acest lucru funcționează pentru publicul din Republica Moldova, Simeretchii a amintit că „72% dintre moldoveni folosesc zilnic social media pentru informare, iar 93,3% se declară creștini ortodocși. Asta înseamnă că opiniile se formează pe rețelele de socializare, nu din dosare sau explicații juridice”. 

Practic, ne spune experta, același lucru s-a întâmplat și atunci când Dima White a ajuns să se filmeze într-o școală alături de directoarea instituției, elevi și alți profesori de acolo. „Publicul împrumută inconștient încrederea de acolo. Tocmai de aceea astfel de acțiuni sunt atât de sensibile – pentru că conținutul nu mai este doar despre influencer”. 

Specialista în PR, Vitalia Simeretchii, ne mai explică că ceea ce vedem „este o strategie bine calculată din punct de vedere a comunicării”. Totodată a ținut să sublinieze că aceste acțiuni au o eficiență limitată, întrucât „reacția nu înseamnă reputație”. Studiile despre reputația publică arată că „în peste 60% din cazuri, astfel de gesturi au fost considerate „neautentice” când au apărut brusc după un scandal public. Funcționează ca PR tactic, nu ca reabilitare reală”, conchide experta. 

Cancel culture – o soluție? 

Mihaela Culicovschi este fondatoarea unei agenții de marketing pentru influenceri. Pe scurt, aceasta facilitează colaborarea dintre diferite branduri, care doresc să-și promoveze produsele sau serviciile cu ajutorul influencerilor.  

Antreprenoarea cataloghează acțiunile lui Dima White drept o tentativă de a fi un fel de Robin Hood moldovenesc. „Aproximativ cam ceea ce fac și unii politicieni.” Aceasta ne-a povestit cum un potențial client dorea o colaborare cu vloggerul Dima White, pentru că „l-a văzut pe TikTok că face fapte bune”. „Asta se întâmplă pentru că majoritatea brandurilor se uită doar la cifre, nu îi interesează ce a făcut acest om până acum.”  

Întrebată ce soluție ar vedea în acest caz, Mihaela a menționat că în Vest există așa-numita Cancel Culture. „Când o persoană publică intră într-un asemenea scandal, aceasta pierde toate colaborările și parteneriatele cu brandurile. La fel ar trebui să se întâmple la noi.” 

O altă soluție pe care o vede antreprenoarea sunt scuzele publice și asumarea greșelii. „Să faci ceva ca să corectezi problemele pe care tu le-ai cauzat și să spui audienței tale: «Măi, eu într-adevăr nu am avut dreptate. Mie îmi pare rău. Ce-am făcut eu este total greșit. Eu vă rog frumos să nu luați exemplu de la mine, că eu sunt un exemplu rău la acest capitol»”, explică Mihaela.  

Actele de binefacere și politica 

Ceea ce face Dima White însă nu este în premieră pentru publicul moldovenesc. „Practica așa-numitelor acte de caritate folosite pentru acumularea de capital politic nu este una nouă și poate fi analizată clar ca parte a unor strategii de PR și spălare a imaginii”, a declarat Daniel Vodă, expert în comunicare publică. 

Plahotniuc și Fundația „Edelweiss” 

Enlarge

În 2010, oligarhul Vladimir Plahotniuc înființează Fundația Edelweiss. Pe hârtie – o organizație nonguvernamentală și, cel mai important, non-profit și apolitică, cu scopul de a sprijini persoanele „talentate care sunt din familii social vulnerabile și merită suport”. Pare cunoscut? 

În realitate, activitatea fundației venea să promoveze imaginea lui Plahotniuc și a Partidului Democrat, în special în preajma alegerilor. La 6 ani de la înființare, fundația a început chiar să-i poarte numele (Fundația lui Vlad Plahotniuc „Edelweiss”), iar în pragul alegerilor prezidențiale din 2016, portalul Anticorupție.md scria că fundația mergea prin satele mici din țară cu „cabinetul pediatric”, care consultații gratuite cu medicul. Tot atunci, fiecare mamă, care a născut la Institutul Mamei și Copilului din Chișinău, odată cu pruncul primea câte o cutie cu produse pentru micuț având pe capac textul: Fundația lui Vlad Plahotniuc „Edelweiss”. 

Mai mult, toate aceste acțiuni de caritate erau pe fundalul primelor zvonuri că oligarhul ar fi preluat puterea în stat, controlând Parlamentul și Guvernul. Asta, deși nu deținea nici o funcție în aceste structuri. Odată cu fuga lui Plahotniuc din țară din 2019 și cedarea puterii de către Partidul Democrat, Fundația Edelweiss și-a încetat activitatea.  

Igor Dodon și Fundația „Din Suflet” 

Enlarge

Fundația de binefacere „Din Suflet” este fondată de ex-președintele țării și liderul PSRM, Igor Dodon, și administrată de soția acestuia, Galina Dodon. Oficial organizația este una „apolitică”, însă în 2018 Ziarul de Gardă scria despre cum mai multe organizații teritoriale ale PSRM au împărțit daruri pascale împachetate în pungi cu logoul fundației. 

Actele de binefacere ale fundației presupuneau împărțirea produselor alimentare de primă necesitate familiilor social-vulnerabile sau persoanelor în etate. 

Și totuși, este important contextul în care donațiile erau făcute, și anume în perioada când Igor Dodon era vizat în investigații jurnalistice. Acestea arătau legăturile sale directe cu Kremlinul și o posibilă finanțare ilegală a PSRM prin intermediul offshore-urilor rusești.  

„Merișorul” lui Ilan Șor 

Enlarge

Oligarhul fugar la Moscova și condamnat la 15 ani de închisoare, Ilan Șor, a făcut apel la același instrument de spălare a imaginii. 

În 2015, în timpul mandatului său de edil al orașului Orhei, „la inițiativa acestuia”, sunt deschise magazinele sociale „Merișor”. Acestea îi poartă parțial numele, iar beneficiar final este Ilan Șor. Inițial, magazinele erau deschise doar în orașele care nu erau centre raionale. Începând cu 2017, rețeaua s-a extins în alte orașe și sate, înregistrând peste 100 de unități până în 2020. Scopul acestora era de a vinde la preț mai mic produse alimentare, în special în satele în care nu existau magazine. Produsele erau predestinate pensionarilor și familiilor cu venituri modeste. 

Ilan Șor este unul dintre figurile principale în cea mai mare fraudă bancară din Republica Moldova, cunoscut și ca „Furtul miliardului”. Procurorii îl acuzau de escrocherie și spălare de bani, iar cazul a devenit unul dintre cele mai de rezonanță din istoria penală a țării.  

„Răspunsul nu trebuie să fie doar unul mediatic, ci instituțional” 

Expertul în comunicare publică, Daniel Vodă, ne spune că aceste practici „au un efect real asupra publicului tocmai pentru că exploatează vulnerabilitatea economică și socială a unor categorii dependente de ajutor imediat, creând relații de recunoștință și loialitate care pot fi ușor transformate în sprijin politic”. 

În același timp, expertul ne spune că paralela dintre influenceri ca Dima White și politicieni, care fac astfel de abuzuri, este una justificată.  

Astfel, subliniază Vodă, răspunsul nu trebuie să fie doar unul mediatic, ci instituțional: „este nevoie de responsabilitate din partea școlilor, prin educație civică și educație media”.