Cineva te-a violat. Ce te mai așteaptă

La sfârșitul unei veri, Natalia* și-a închiriat un apartament în una din suburbiile Chișinăului. Peste două zile, s-a dus în vizită la sora ei, la care a petrecut mai multe ore cu discuții calde, ca între surori. Când a hotărât să plece acasă, deja era trecut de ora zece seara și transportul public nu mai mergea, iar bani de taxi nu avea. Natalia a decis să facă autostopul până acasă, pentru că nu putea rămâne peste noapte.  

În dreptul ei se oprise o mașină neagră. A fost unicul șofer care a acceptat s-o ducă până în sat. A deschis ușa mașinii, iar cei șase tineri i-au făcut loc pe bancheta din spate și ea a urcat. După ce ușa s-a închis și mașina a pornit, Natalia a văzut că tinerii aveau o vodcă în mână, iar lucrurile au degenerat rapid într-un coșmar. Au obligat-o să bea din sticla cu tărie, iar Natalia a început să strige la șofer ca să oprească mașina și să coboare, însă acela a făcut exact invers – a blocat ușile și a apăsat pedala de accelerație. După prima înghițitură de vodcă turnată cu forța, Natalia se deconectează. Își revine în simțiri într-un apartament. E speriată și turmentată. Unul dintre tinerii din mașină o împinge într-o cameră, iar Natalia se așteaptă la ce este mai rău. Rând pe rând, cei șase băieți o violează.

A scăpat din apartament când a venit cineva în vizită și a înțeles ce i s-a întâmplat. El i-a deschis ușa pentru ca ea să poată scăpa. Natalia a fugit printre blocuri și a telefonat la 112. Cazul a ajuns în instanța de judecată, iar vinovații își ispășesc pedeapsa în penitenciar. 


Natalia a fost una din puținele victime ale violului care a avut curajul să apeleze la poliție.

La nivel european, una din 10 femei a suferit o formă de violență sexuală începând cu vârsta de 15 ani, iar una din 20 a fost violată. Doar 13% dintre fete și femei au raportat cel mai grav incident de violență provocat de altcineva decât partenerul de viață, conform raportului „Violența împotriva femeilor: o anchetă la nivelul UE”, publicat în 2014.

Din păcate, multe victime ale abuzului sexual nu solicită ajutor din cauza fricii de a fi judecate de societate, pentru că nu știu ce să facă mai departe, cine poate să le ajute, cum vor putea trece prin procesele legale unde vor trebui să povestească și să retrăiască acele clipe de fiecare dată, dar și pentru că nu au încredere că li se va face dreptate.

Ce poate face o persoană care a suferit de abuz sexual? 

În primul rând, apelează la telefonul de încredere pentru femei 0 8008 8008 instituit de Centrul Internațional „La Strada”. Este un serviciu disponibil 24/24 ore, anonim și confidențial. Pe lângă sprijinul psiho-emoțional, vei primi informații despre unde să te adresezi și va fi facilitat accesul la un avocat specializat. Este important să știi că poți solicita un avocat, chiar dacă ești victimă. 

Pentru ca făptuitorul să fie pedepsit, poliția va anunța imediat ofițerul de urmărire penală, care te va audia într-un spațiu în care să te simți în siguranță și confortabil. Trebuie să știi că nu este nevoie să-i povestești ofițerului de sector despre cele întâmplate. Cu tine vor fi specialiști care vor înregistra mărturia, ca să nu fii nevoită s-o repeți în ședințele de judecată și să retrăiești trauma. Între timp, vei fi primi asistență psihologică și vei fi ajutată să depășești această traumă. De asemenea, vei fi examinată de ginecolog sau/și de medicul legist pentru a preveni eventuale sarcini nedorite, pentru a face un tratament de profilaxie a infecțiilor cu transmitere sexuală. „Ulterior, în varianta ideală, ar trebui să fie un specialist care se ocupă nemijlocit cu managementul acestui caz”, completează Daniela Misail-Nichitin, președinta asociației „La Strada”. 

Cum sunt asistate victimele în Republica Moldova

Totuși, scenariul de mai sus este cel idealist, când autoritățile au toate pârghiile necesare și își fac treaba. Însă lucrurile funcționează diferit în Republica Moldova. Într-un raport publicat de „La Strada” în 2017, se arată că, de fapt, victimelor nu le este garantat dreptul la consiliere psihologică, iar de asistență medicală au parte doar în limita primei de asigurare medicală, în cazul în care o au. În caz contrar, li se face doar un control medical pentru raportul de constatare medico-legală.

În ședințele de judecată nu se creează condiții pentru audierea victimei, aceasta fiind nevoită să fie de față cu inculpatul. Mai mult, i se adresează întrebări despre viața privată, lucru ce afectează starea psihologică și demnitatea victimei.

Același raport din 2017 prezintă rezultatul analizei a 240 de cauze cercetate. Specialiștii scot în evidență faptul că victimele abuzului sexual se confruntă cu un sistem birocratic care nu le acceptă, nu le oferă protecție, asistență și realizarea dreptului la un proces echitabil. Victimele se confruntă cu abordări preconcepute, stereotipuri, acțiuni procesuale care le intimidează și le pun într-o situație nefavorabilă. Asta le descurajează să sesizeze organele competente și, de multe ori, victimele sunt nevoite să retragă plângerile sau să recurgă la „împăcare” cu abuzatorul. 

„Față în față cu cel care te-a violat”

De asemenea, multe victime nu sunt informate despre faptul că pot beneficia de compensarea prejudiciului material și moral printr-o procedură civilă. „Și acesta este un element de reabilitare sau de repunere a femeii în drepturi după ce a trecut printr-un viol. Cumva, foarte multe instanțe de judecată se axează pe dosarul penal, mai mult pe pedepsire”, a explicat co-fondatoarea „La Strada”. 

Daniela amintește că noi avem hotărâri ale Curții Europene pentru Drepturile Omului împotriva Republicii Moldova, când nu a fost achitată această daună sau plata a fost una „care nici pe departe nu corespunde suferințelor prin care a trecut”, menționează specialista.  

Unul dintre aceste cazuri se referă la o bătrână din Strășeni. În urma procesului de judecată pe cauza violului, femeia a solicitat un prejudiciul moral echitabil, însă Judecătoria Strășeni a decis să-i fie achitată suma de doar trei mii de lei, iar vinovatul a fost condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare condiționată. Femeia s-a adresat la CtEDO, invocând faptul că „a fost abuzată, umilită de o persoană care nu a suportat o pedeapsă descurajantă”. În rezultat, femeia a continuat să fie hărțuită de agresor pentru că l-a denunțat autorităților. Peste cinci ani de la viol, CtEDO și Guvernul Republicii Moldova au ajuns la un acord prin care ultimul își asumă responsabilitatea de a-i achita 7500 euro în calitate de prejudiciu moral, material și cheltuieli. 

Raportul alternativ privind punerea în aplicare a Cartei Sociale Europene de Republica Moldova (2021) arată că în țară nu există centre de urgență unde victimele ar putea beneficia de asistență medicală și socială. 

Planul de acțiune pentru anii 2018-2020, care trebuia să implementeze Strategia națională privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice pe anii 2018-2023, include mai multe acțiuni pentru crearea echipelor de reacționare la cazurile de violență.  

Astăzi nu avem niciun fel de proceduri și nu au fost înființate echipe de reacționare la cazurile de violență sexuală sau centre de criză. Situația defavorizează în principal fetele și femeile, acestea fiind preponderent victimele violenței sexuale și violenței în familie.

 

 

În situația în care victima nu se adresează pentru ajutor, apar consecințe de ordin psihologic.  

„Chiar dacă victima consideră că a depășit trauma, ea poate avea probleme de relaționare, îi este greu să-și creeze propria familie și să aibă o relație sănătoasă, armonioasă. Va avea des frica că în orice moment s-ar putea repeta experiența cu violul. Apare sentimentul de neîncredere în propriile puteri, dar și în oamenii din jur. Apar probleme de relaționare cu persoanele de sexul opus. Pot suferi ulterior de maladii cu transmitere sexuală sau pot avea o sarcină nedorită, ceea ce reprezintă o problemă destul de gravă”.

Practici și soluții 

Mai multe țări din Europa au instituit centre de criză, iar experiențele au fost studiate minuțios de un grup de profesioniști din Republica Moldova. În componența grupului de lucru erau reprezentanți ai Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Centrului de Medicină Legală, Procuraturii Generale, Direcției Generale Urmărire Penală din cadrul Inspectoratului General al Poliției, Centrului Internațional „La Strada”, UN Women Moldova. În contextul Republicii Moldova, cea mai relevantă experiență a fost a Spaniei și Serbiei.  

În cadrul proiectul „Stop – Protect – Help” din Serbia, au fost deschise centre de criză în cadrul în șapte instituții medicale. Acestea oferă servicii medicale, medico-legale, sprijin juridic și psihosocial victimelor violenței sexuale. De aceste servicii pot beneficia fete și femei cu vârsta de peste 15 ani. Asistența psihosocială este oferită de organizații neguvernamentale. 

În perioada 2016-2018, de serviciile acestor șapte centre au beneficiat peste 300 de fete și femei care au raportat cazuri de infracțiuni sexuale, în timp ce în 95 de cazuri a fost inițiată urmărirea penală. 

Serbia a ratificat Convenția de la Istanbul la 30 octombrie 2013. În rezultat, statul a schimbat Codul Penal, a semnat protocoale între ministere pentru a asigura drepturile victimelor abuzului sexual. 

Semnarea Convenției de la Istanbul a venit cu o serie de obligații în favoarea victimelor

În Raportul privind bunele practici din Europa realizat în 2019, modelul sârb a fost evaluat ca fiind unul bine organizat, funcțional și compatibil sistemului din Republica Moldova. „Este posibilă aplicarea unor proceduri, chiar și în contextul actual, cum ar fi obligarea polițiștilor să însoțească victima la Centrul de Medicină Legală și la spital (prin dispoziții interne ale IGP). S-a pus scopul de a analiza posibilitatea implicării pe larg a medicului ginecolog în examinarea victimelor infracțiunilor sexuale. Avem exemple când medicul legist examinează persoana în prezența medicului ginecolog. Urmează să venim cu propuneri concrete și să clarificăm: ori victima este examinată de ginecolog, iar medicul legist documentează leziunile, ori se va combina examenul a doi specialiști într-o singură cercetare”. 

De asemenea, relevantă ar fi și experiența României, potrivit fondatoarei „La Strada”. Totuși, România abia a deschis primul centru de criză la sfârșitul acestei primăveri, în București. „Aceste centre sunt o urmare a ratificării Convenției de la Istanbul. România a putut să acceseze niște resurse special dedicate de Uniunea Europeană pentru implementarea prevederilor Convenției”. 

Deși Republica Moldova a semnat Convenția de la Istanbul încă în 2017, aceasta nu a fost ratificată de niciunul dintre cele trei guverne de până acum. 

Citește și: Ce este Convenția de la Istanbul și de ce întârzie să fie ratificată 

Delegația care a studiat îndeaproape exemplul Serbiei și Spaniei au venit cu o recomandare specifică. Aceste centre destinate victimelor violenței sexuale pot fi deschise în cadrul spitalelor raionale, Institutului de Medicină Urgentă (eventual SCM nr. 1) și Institutului Mamei și Copilului în scopul acordării asistenței multidisciplinare. „Este foarte important ca statul să susțină aceste servicii”, se arată în Raport. 

Dar până statul se apucă să creeze servicii pentru victimele abuzului sexual, cu ratificarea Convenției de la Istanbul sau fără, fetele și femeile din Republica Moldova vor fi susținute în continuare de organizațiile independente.

*Am schimbat numele victimei, ca să o protejăm.

Din 2016 scriu despre drepturile femeilor, violența domestică și hărțuire sexuală. Apoi mă concentrez pe democrația locală, reforma administrației publice și pe cum oamenii din sate pot avea condiții mai bune de trai. Îmi pun întrebări despre ce ne doare pe noi, ce iubim și ce ne face mai puternici, iar răspunsurile le găsesc în istoriile umane care apar pe Moldova.org.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.