De câte ori ai auzit spunându-se, despre moldoveni, că de vină e mentalitatea și că ea neapărat trebuie schimbată? Obiectivul „schimbarea mentalității” e împărtășit de toți, de la politicieni la taximetriști.
De fapt, termenul mentalitate se poate referi atât la individ, cât și la o comunitate, dar în discursul nostru public este folosit mai degrabă cu cel de-al doilea sens. „Mentalitatea moldovenilor” este, de cele mai multe ori, mama tuturor relelor.
Prin „mentalitate” se înțelege un set nestrămutat, aproape genetic, de caracteristici care sunt comune pentru toți moldovenii, un mod de a vedea și înțelege lumea. Mentalitatea nu se referă neapărat la valorile noastre, la tradițiile noastre sau preferințe. Ci, mai degrabă, sugerează un mod de a gândi al tuturor oamenilor adunați geografic sub umbrela „mentalității”.
Sociologa Patricia Vieru spune că în definiția comun acceptată a mentalității „e ușor să te pierzi și de aceea atestăm un abuz al acestui termen. Popular definită, mentalitatea ar fi o colecție de comportamente, fenomene sociale pe care nouă ne e lene să le explicăm.” Mentalitatea este un preș comun sub care adunăm mai multe concepte pe care nu le putem explica. Folosirea acestui termen este periculoasă anume pentru că îi pune pe toți posesorii acestei „mentalități” în aceeași oală, dar și pentru că presupune că este o trăsătură definitivă și definitorie, înnăscută practic, care nu poate fi schimbată.
O altă problemă cu „mentalitatea” este că se referă mai ales la lucruri negative. „«Mentalitate de moldovean» – asta devine o insultă mai degrabă, decât o mândrie. Să gândești, să te comporți ca un moldovean înseamnă să te asociezi cu ceva negativ, urât, prost educat. Doar că nu trebuie să uităm că astfel de comportamente sunt izolate, iar prin etichetarea lor ca mentalitate noi generalizăm și extrapolăm aceste comportamente la un popor întreg”, spune sociologa Patricia Vieru. De exemplu, influencer-ul Dorin Galben susține în unul din videourile lui că moldovenii sunt invidioși și interesați de bani sau aparențe.
Patricia povestește despre niște studii psihologice care demonstrează că oamenii au tendința să memoreze mai pronunțat lucrurile, evenimentele negative, decât pe cele pozitive. „De exemplu: mergi la volan prin Chișinău, pe un traseu de 15 minute și un șofer face o manevră periculoasă. Imediat te iriți și zici fraze de genul «moldovenii nu știu a merge, moldovenii cumpără permise» și povestești experiența asta cuiva, generalizând că moldovenii conduc prost. De fapt, în cele 15 minute tu ai condus alături de alte câteva sute de șoferi care au respectat regulile de circulație, dar tu nu te concentrezi pe aspectul ăsta corect, pozitiv, însă ții minte că un șofer din câteva sute s-a comportat neadecvat, nepotrivit.”
Ea spune că, probabil, același lucru se întâmplă și atunci când folosim termenul „mentalitate” – tindem să exagerăm și generalizăm anumite comportamente negative. Iar acolo unde există generalizare, poate apărea discriminarea.
În același timp, „mentalitate” este un termen comod, spune sociologa. „E mai ușor sa dai vina pe mentalitatea moldoveanului decât să cauți rădăcina, cauza primordială care a stat la baza unei astfel de decizii.”
Dar totuși, cea mai mare bubă a „schimbării de mentalitate” e că nu se produce niciodată imediat, iar asta înseamnă că „mentalitatea” e un pretext bun și pentru a amâna schimbările într-o societate. Poate de asta e atât de des utilizată de politicieni.
Patricia Vieru spune că „neglijăm cauzele unor comportamente și, în loc să le identificăm și să încercăm să le soluționăm, noi dăm vina iarăși pe mentalitate, accentuând ulterior că aceasta fie nu se schimbă, fie se necesită muncă acerbă timp de ani, decenii, generații pentru a îmbunătăți/schimba situația. Iar asta e o scuză perfectă pentru inacțiune.”
Paradoxal, atunci când vorbim despre mentalitatea moldovenilor, nu ne includem și pe noi în această mulțime, deși cei care vorbesc despre mentalitatea moldovenilor sunt anume moldovenii.
Prin urmare, e timpul să renunțăm la acest termen învechit și inutil, iar atunci când simțim că ne gâdilă vârful limbii să-l folosim – să ne întrebăm de două ori ce vrem să spunem, de fapt, și ce urmări ar putea avea asta.
Sursa foto: Zdob și Zdub – „Moldovenii s-au născut”
