Bunelul meu, Valeriu îi spune, are 78 de ani și de câțiva ani îi vine tot mai greu să se deplaseze. Până la pensionare a fost profesor de educație fizică, a antrenat și minți, și mușchi. A pregătit tineri din sudul țării pentru lupte libere, dar și pentru competiții de șah și dame.
Astăzi, când l-am întrebat pentru ce votează, mi-a răspuns resemnat că nu mai votează pentru el, ci pentru ca noi, nepoții și strănepoții lui, să avem condiții într-atât de bune, încât să nu vrem să plecăm din Republica Moldova.
Eu, care îl văd în continuare tânăr, în special în suflet, am insistat totuși – „Dar pentru tine, personal, ce ai vrea să facă următorul Parlament?”. „M-aș bucura să-mi mărească pensia. Acum primesc 4000 de lei. Măcar cu 20% să mi-o mărească. Aș vrea să facă regulă în sistemul medical. Până acum mă lecuia vecinul, care e medic, dar recent mi-a spus că nu e medicul meu de familie. Am 78 de ani, dar tot nu știu cine e medicul meu de familie. Nimeni nu știe să-mi răspundă. Eu vreau să-mi lecuiesc picioarele, dar nimeni nu știe cum să mă lecuiască.”
Dar cum să faci un sistem medical să funcționeze?, l-am întrebat eu pe bunelu’. „Ei, cum? Să dea salarii normale, iaca cum!”
Astăzi, ca bunelul să-și exercite dreptul la vot, pentru că picioarele nu-l mai țin, la el va veni cutia mobilă. Sper ca măcar una dintre așteptările bunelului meu să se împlinească.
