Mama mea nu a ratat niciun scrutin electoral. A votat și votează pentru ca eu să rămân acasă.
Mama are 56 de ani, locuiește la Chișinău de zeci de ani, dar este originară dintr-un sătuc din raionul Fălești. La alegeri, mergea cu tata, apoi cu mine și cu tata, iar anul acesta va merge doar cu mine. Noi rar abordăm subiecte politice în casă, dar, chiar dacă o facem, avem aceeași viziune. Când avem întâlniri mari de familie, încercăm să evităm subiectul, ca să nu se lase cu ceartă.
Am întrebat-o pe mama ce o motivează să meargă iar la vot. Ce este diferit acum, față de cei 20 de ani, de când știu eu că merge la alegeri?
„Acum, parcă-parcă, se vede o speranță. Dacă Parlamentul și Președinția vor face front comun împotriva haosului în care trăim, în câțiva ani o să fim mai aproape să spunem că «deja e mai bine».
Eu nu aștept schimbări pe 12 iulie, nici chiar pe 12 ianuarie. Eu vreau să am certitudinea că noi am ales deputați integri, care știu de ce are nevoie țara asta și știu cum să o ajute. Votez pentru tine, pentru oportunitățile pe care generația mea nu le-a avut, dar pe care mi-aș dori ca tu să le ai.
Votez ca să nu-mi fie frică atunci când ieși în oraș, să știu că ești în siguranță și că sunt organe competente care lucrează pentru siguranța oamenilor.
Mai votez pentru medicină, pentru justiție și pentru sistem educațional bun.
De asemenea, îmi pun speranța ca ștampila pe care o să o aplic pe 11 iulie să șteargă cuvântul „mită” din dicționarul și ADN-ul nostru.”
