Barbie. Cum o păpușă de plastic a lansat trenduri și frustrări, iar acum încearcă să promoveze incluziunea

Barbie este păpușa de plastic la care au visat milioane de copii din lumea întreagă. Ea este cea care după ce a stârnit complexe în rândul adolescenților, acum încearcă să fie un manifest de incluziune. Cum a început totul și ce trenduri a reușit să lanseze Barbie, povestim în acest material.

Biografia păpușii

Barbie este „copilul” companiei americane de jucării Mattel. Păpușa cu părul blond, talie îngustă și sâni mari a fost lansată în martie 1959. Ideea i-a venit Ruthiei Handler, soția unuia dintre fondatorii fabricii de jucării. În timpul unei vacanțe în Elveția, în 1956, femeia a văzut în vitrina unui magazin o păpușă cu forme generoase – noutate pentru acea perioadă, când majoritatea păpușilor reprezentau niște bebeluși cheli. Lilli era păpușa sex-simbol bazată pe un personaj de benzi desenate creat pentru tabloidul german Bild.

Enlarge

lili
Benzile desenate cu Lillli care au apărut în Bild

Potrivit revistei Time, Lilli a fost atât de populară încât magazinele de tutun, barurile și „magazinele de jucării pentru adulți” au început să vândă versiunea de plastic a păpușii.

Ruth Handler a fost atât de încântată, încât a cumpărat câteva păpuși și le-a adus acasă, în SUA, unde le-a pus pe masa creatorilor de la fabrica de jucării. „Voiam o păpușă adultă, frumoasă și independentă care să-ți dea impresia că poți să-ți realizezi orice vis”, scria Ruth în autobiografia sa.

Enlarge

prima-barbie
Prima păpușă Barbie

Compania știa că și de această dată va trebui să se adreseze direct copiilor. La fel cum a făcut și în 1955, când pentru a spori vânzările unei mitraliere de plastic a fost nevoie ca Mattel să se adreseze direct copiilor, celor care aveau să se joace, printr-un spot publicitar. Videoul și promovarea acestuia la televiziunea Mickey Mouse Club  i-a costat jumătate de milion de dolari.

Astfel, Mattel s-a adresat fetelor cu vârstele cuprinse între 3 și 12 ani, prezentând păpușa care era extrem de frumoasă, uimitor de slabă și feminină, pe care o puteau îmbrăca în zeci de haine. Astfel, în 1959, păpușa Barbie a început să scrie istoria. Până în prezent au fost vândute peste un miliard de păpuși Barbie în 140 de țări. Zeci de ani la rând, aceasta a fost inclusă în listele darurilor pe care copiii le așteptau sub bradul de Crăciun. 

Mii de dolari pentru o păpușă

Barbie a fost un pion important în lumea păpușilor mai bine de 60 de ani, dar a fost și ținta numeroaselor controverse și procese de judecată. Aceasta a fost parodiată, atât pentru standardele de frumusețe pe care le prezenta, dar și pentru stilul de viață pe care-l promova. Despre ea s-au scris cărți. Ea a apărut în filme și spoturi publicitare. În 2015 a devenit și vloggeră pe Youtube, iar în acest an va fi prezentată și o comedie cu același nume. Rolul Barbie va fi jucat de actrița Margot Robbie. 

Compania Mattel estimează că există mai bine de 100.000 de colecționari ai păpușii, 90% din aceștia fiind femei cu media de vârstă de 40 de ani, care achiziționează mai mult de 20 de păpuși Barbie pe an. Păpușile Barbie Vintage sunt cele mai valoroase la licitații, în vreme ce o păpușă originală se vindea în 1959 cu 3 dolari, în anul 2004 aceeași păpușă ambalată a fost vândută cu 3.552. Însă, cel mai mult a plătit colecționarul care a cumpărat cu 17 mii de dolari o Barbie fabricată în 1965.

Efectele păpușii

Influența păpușii nu poate fi ignorată. O jucărie populară la nivel mondial, Barbie, împreună cu alte influențe media și culturale, a contribuit la tulburările de imagine corporală la unele fete și femei, constată mai multe studii realizate pe parcursul anilor. Barbie stabilește standarde nerealiste de frumusețe, sexualizează corpurile femeilor și trimite mesaje nesănătoase fetelor despre imaginea corpului și perfecțiunea, motiv pentru care unii adolescenți, dar și copii încep să-și urască propriul corp. Psihologii atenționează că impactul negativ este mult mai vizibil la copiii care încep să se joace cu Barbie încă de la vârsta de trei ani. 

În pofida acestor acuzații, Ruth Handler a apărat-o pe Barbie. În 1977, ea a spus pentru New York Times: „Fiecare fetiță avea nevoie de o păpușă prin care să se proiecteze în visul ei din viitor. Dacă urma să facă un joc de rol despre cum ar fi ea la 16 sau 17 ani, ar fi fost stupid să te joci cu o păpușă care avea un piept plat. Așa că i-am dat sâni frumoși.”

Enlarge

ruth-handler2
Ruth Handler

Sindromul Barbie

Anume acești „sâni frumoși” și talia de viespe i-a făcut pe unii să încerce să-și ducă frumusețea la „perfecțiune” încercând să semene cu păpușile Barbie. În unele cazuri acestea au stârnit chiar și „sindromul Barbie”. Acesta fiind termenul folosit pentru a descrie o formă de tulburare dismorfică corporală și are ca rezultat diverse tulburări de alimentație, precum și o obsesie pentru chirurgia estetică. O persoană cu sindrom Barbie încearcă să imite aspectul fizic al păpușii, chiar dacă aceasta are proporții corporale nerealiste. 

Pentru milioane de fetițe, păpușa Barbie a fost vârful perfecțiunii plastice zeci de ani la rând, spunea televiziunea americană CBS când prezenta istoria Cindy-ei Jackson, care și-a făcut foarte multe intervenții plastice, pentru a arăta ca păpușa Barbie. „Cred că multe fetițe de șase ani sau mai mici chiar și acum se uită la acea păpușă și se gândesc: „Vreau să fiu ea”. Și anume cu acest gând cresc, la fel cum am făcut-o și eu”, povestea femeia. Acesta a ajuns și în Cartea Recordurilor Guinness drept persoana cu cele mai multe operații plastice. Și doar după 17 ani a fost depășită de bărbatul care și-a făcut și mai multe intervenții pentru a arăta ca Ken, iubitul păpușii Barbie.

Publicația Medical Daily scria că dacă o persoană reală ar avea corpul pe care îl are Barbie, aceasta nu ar putea sta în picioare, deoarece înălțimea, greutatea și proporțiile ei sunt prea disproporționate. 

Vânzările impun schimbările

Compania a venit cu unele schimbări la păpușa Barbie după multe critici, dar și când vânzările au început să scadă. Astfel, pentru a nu fi învinuiți de rasism, în 1980 au creat prima Barbie afro-americană. În 1997, au lățit puțin talia păpușii, pentru a „ajunge la normalitatea contemporană”, au explicat reprezentanții Mattel. Peste aproape două decenii, compania a creat trei forme ale corpului, peste 30 de nuanțe ale tenului pielii și o garderobă impunătoare. 

Peste un miliard de Barbie au fost vândute în peste 150 de țări. În 2020, Mattel a câștigat 1,35 miliarde de dolari din vânzarea de păpuși și accesorii Barbie.

Unii susțin că păpușa influențează pozitiv fetele, arătându-le că pot să-și aleagă orice profesie își doresc. Totuși, mulți îi critică nu doar formele, dar și stilul ei de viață – când fericirea vine din obiecte materiale scumpe și că o femeie trebuie să fie bogată, drăguță și să se distreze mereu. 

Mattel respinge orice critică. În 2020, compania a finanțat un studiu realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea Cardiff, care să constate că „jocul cu păpușile, precum Barbie, le permite copiilor să dezvolte empatie și abilități de procesare socială, care sunt determinanți cheie în viitorul succes emoțional, academic și social al copiilor”. De asemenea, anul acesta au lansat o ediție limitată cu o păpușă Barbie cu sindromul Down. Asta după ce în 2019 au creat Barbie cu deficiențe locomotorii. 

În martie 2018, de Ziua Internațională a Femeii, Mattel a lansat campania „Barbie Celebrates Role Models” cu 17 păpuși Barbie, care copiau chipurile unor femei importante în sport, cultură, politică, sănătate. 

În pofida criticilor, Mattel este mult mai sensibil la parodii. La începutul anilor 2000, compania a dat în judecată casa de discuri MCA Records pentru cântecul trupei Aqua „Barbie Girl”. Mattel a pierdut procesul, iar judecătorul i-a replicat că melodia este o „parodie și un comentariu social, care-și are rostul”. 

Surse foto: BBC, The Times, Mattel

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.