Republica Moldova este de astăzi sub regim de stare de urgență până la data de 31 mai 2021. Ca bază la această decizie este o hotărâre a Parlamentului adoptată ieri de 52 de deputați. Ceea ce este ciudat la această stare de urgență este că autoritățile nu au venit cu niște planuri clare care să fundamenteze necesitatea instituirii acestei stări de urgență și, mai multe decât atât, această stare de urgență este pasibilă de a fi contestată la Curtea Constituțională, pe motiv de încălcare a prevederii legii.
Ce este starea de urgență
Starea de urgență este un instrument prevăzut de lege care ar ușura lucrul autorităților în gestionarea anumitor crize în țară. Astfel spus, mecanismul prevăzut de legea Nr. 212 din 24-06-2004 privind regimul stării de urgenţă, de asediu şi de război prevede formarea pe o perioadă de maxim 60 de zile a unei Comisii pentru Situații Excepționale, care are putere absolută în țară, și atribuții care în situații normale le are doar Parlamentul – schimbare de legislație. Totul este pentru a interveni prompt și de a înlătura birocrația.
Starea de urgență, conform articolului 17 al aceleiași legi, se declară de Parlament la propunerea Președintelui Republicii Moldova sau a Guvernului. De obicei, când se solicită starea de urgență, guvernul sau președintele pune în acel demers o serie de măsuri clare pentru care are nevoie urgent de competențe, și pe care nu le-ar avea în timp util.
Doar că…
De această dată, starea de urgență a fost introdusă invocând creșterea numărului de cazuri de COVID. La Parlament, în cadrul dezbaterilor din ședința de pe 31 martie, cel puțin de 5 ori, sub diferite forme a răsunat întrebarea „care sunt măsurile clare care vor fi întreprinse în perioada stării de urgență?”. Răspunsul autorităților, în acest caz a prim-ministrului interimar, Aureliu Ciocoi a fost: „Nu avem la ora actuală un program prestabilit, venim doar cu propunerea de instituire a stării de urgență. Dacă se acceptă, deja în noua circumstanță noi vom veni cu o listă de propuneri”.
Efectiv, în demersul legal prezentat parlamentului, era făcut copy-paste din legislație în privința tuturor măsurilor prevăzute, și anume la articolul 20 din legea menționată mai sus „Măsurile aplicabile pe durata stării de urgență”.
Acestea, presupune, printre altele, și:
b) instituirea unui regim special de intrare şi ieşire din ţară;
c) dispunerea raţionalizării consumului de alimente şi de alte produse de strictă necesitate;
d) introducerea regimului de carantină şi luarea altor măsuri sanitaro-antiepidemice obligatorii;
e) efectuarea, în modul stabilit de lege, a rechiziţiilor de bunuri în scopul prevenirii şi lichidării consecinţelor situaţiilor care au impus declararea stării de urgenţă;
f) stabilirea unui regim special de lucru pentru agenţi economici şi instituţii publice, soluţionarea altor chestiuni privind activitatea acestora, necesare desfăşurării lucrărilor de salvare-deblocare şi a altor lucrări de neamînat;
g) modificarea procedurii de numire în funcţie şi de destituire a conducătorilor agenţilor economici şi ai instituţiilor publice;
h) interzicerea demisiei lucrătorilor, cu excepţia cazurilor prevăzute de actele normative, pentru această perioadă;
i) chemarea cetăţenilor pentru prestări de servicii în interes public în condiţiile legii;
j) introducerea unor reguli speciale de utilizare a mijloacelor de telecomunicaţii;
k) aplicarea altor măsuri necesare.
Efectiv, cetățenii în prezent nu știu ce planuri și ce motive au autoritățile de au cerut instituirea stării de urgență. Altfel-spus, activitatea Comisiei pentru Starea Excepțională încă este neclară pentru multă lume.
Problema legală și politică
Conform legii, la articolul 17, doar prim-ministrul și președintele poate solicita instituirea stării de urgență. Deoarece în acest caz președintele nu a solicitat, iar prim-ministrul deține interimatul funcției, și nu funcții depline, acest demers este semnat de 3 deputați socialiști. Altfel spus, procedura de introducere a stării de urgență nu a respectat procedura. Însă, pentru a o anula, unul din deputați ar trebui să se adreseze la Curtea Constituțională.
„Orice act juridic care este inițiat de Parlament trebuie pregătit, inițiat și acei care au inițiat proiectul, vin cu anumite note informative despre necesitate. Aici s-a viciat procedura de a introduce starea de urgență în R. Moldova. În conformitate cu legea, avem doi subiecți care pot iniția starea de urgență în R. Moldova: președintele R. Moldova și Guvernul plenipotențiar. Dacă unul dintre aceștia nu are competențe, atunci le are celălalt. Totuși, deoarece nu se avea o hotărâre bine argumentată, acest drept a fost delegat unor deputați – acțiune care nu este prevăzută de lege. Astfel, dacă cineva se va adresa la Curtea Constituțională, s-ar putea să aibă câștig de cauză pe motiv de viciere a procedurii”, a declarat expertul în dreptul constituțional, Teodor Cîrnaț.
Poate cea mai importantă și cea mai citată prevedere referitoare la starea de urgență este însă cea din Constituție. Este vorba de articolul 85, care prevede la punctul 4 că „Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Președintelui Republicii Moldova, şi nici în timpul stării de urgenţă, de asediu sau de război.”
În prezent, președinta Maia Sandu s-a adresat la Curtea Constituțională cu solicitarea de a fi constatate circumstanțele de dizolvare a Parlamentului. În cazul unui răspuns pozitiv al magistraților, Maia Sandu va putea emite un decret de dizolvare a actualului legislativ. Doar că, din cauza stării de urgență, acest lucru ar putea fi amânat până la începutul verii, mai precis pe 1 iunie.
