Chipuri vesele, chipuri triste sau speriate, imagini cu clădiri, replici scurte și multe căni cu cafea – asta am găsit în manga pe care am luat-o de la Cărturești într-o dimineață scăldată în lumina gălbuie de toamnă.
Coperta a fost prima care mi-a atras atenția, dar și m-a făcut să-mi pun multe întrebări. Simțeam că am deschis o ferestruică în cultura benzilor desenate japoneze pe care nu am mai întâlnit-o până acum. Imaginile cu care eram obișnuită în filmele anime erau colectate într-o carte. Totuși, acestea erau dinamice, iar personajele parcă strigau la mine, cu ochii larg deschiși.
Manga nu este cartea cu care ne-am obișnuit. Deși mirosul de cerneală și hârtie îl simți, cam acolo și se încheie toate asemănările cu orice volum despre care am scris până acum. „Manga se citește de la dreapta la stânga, iar începutul este, de fapt, cel la care te gândești că ar fi sfârșitul”, mi-a explicat amuzat un coleg, după ce m-a privit câteva minute cum întorc cartea pe față și pe dos. Citirea primului capitol a fost lentă, nesigură și cu multe ezitări, la fel cum ai ajunge în Marea Britanie și înțelegi că deja trebuie să conduci automobilul pe partea stângă.
|
Manga sunt benzile desenate japoneze. Aceasta constă în principal din desene alb-negru, în afară de coperți și, câteodată, primele câteva pagini. De foarte puține ori, însă, manga este colorată integral. Pentru a construi mai clar povestea, imaginile sunt completate cu dialoguri și cu interjecții. Primele forme de manga apar la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Spre deosebire de SUA și Europa, unde benzile desenate erau considerate ca fiind adresate copiilor, ideea de care se încearcă o detașare în ultimii ani, în Japonia manga este adresată mai multor categorii de vârstă. Manga ajunge să fie citită atât de copii și adolescenți, cât și de adulți, creându-se astfel edituri specializate pe un public țintă specific. Diversitatea temelor și subiectelor întâlnite în manga, combinate cu popularitatea lor în Japonia, au condus la o vastă adaptare a celor mai de succes titluri sub diverse forme cum ar fi: anime-uri, filme, seriale, jocuri. Din septembrie 2019, cea mai vândută colecție manga din toate timpurile a fost „One Piece” de Eiichiro Oda, cu peste 450 de milioane de exemplare vândute în întreaga lume. |
Peste puțin timp, benzile desenate te prind în ritmul și istoria lor. Nici nu simți cum ai ajuns la ultima pagină, iar pofta abia este stârnită. Așa descriu prima experiență și tinerii pasionați de manga cu care am discutat. „Despre manga nu povestești, ci trăiești”, ne-a explicat Iulian, care a citit și răsfoit prima manga când era în clasa a 8-a. „M-a impresionat stilul unic al fiecărui autor. Cum în alb-negru reușesc să prezinte atâtea detalii, atâtea emoții, pe care vrei să le citești și vezi de multe ori. Unele paneluri de manga ajung chiar la un rang de artă care poate fi pusă în muzeu – atât de frumos și atât de mult autorul s-a dedicat. E o muncă titanică”, spune cu emoție în glas și plin de fascinație Iulian. El poate petrece nopți la rând citind o manga, dacă aceasta este foarte interesantă. Iar o manga ținută în mâini nu se compară cu cea citită online. „Așa ești și mai tare absorbit de poveste. Iar dacă aflu că o nouă colecție a apărut la librărie, mă grăbesc acolo, măcar să o răsfoiesc”, remarcă Iulian. Potrivit lui, cultura de a citi manga poate uni și construi legături între persoane complet diferite.
Mihai a răsfoit prima manga în urmă cu șapte ani, „în ziua când voiam să văd continuarea istoriei din anime”, își amintește el. Internetul a fost cel care i-a dat acces la această lume a benzilor desenate japoneze, iar în 2017 a luat în mâini prima manga, într-o mică librărie din Barcelona. Iar când acestea au ajuns și în Chișinău, s-a grăbit să cumpere întreaga colecție Tokyo Ghoul, care are peste 25 de volume. „Diferența dintre manga și anime-uri este ca și cea dintre carte și ecranizarea acesteia”, completează Mihai. El spune că pasiunea pentru manga crește datorită momentelor care te fac să râzi, care te fac curios, dar și pentru că redă viața de zi cu zi, doar că în benzi desenate.
Daniela a descoperit primele benzi desenate japoneze la începutul pandemiei. „Era lockdown și dispuneam de «exces» de timp, pe care l-am umplut cu manga. Și atunci m-am îndrăgostit de manga”, povestește ea. Potrivit Danielei, de multe ori anime-urile (filme cu benzi desenate) sunt complet diferite de manga (cartea cu benzi desenate) și mai puțin interesante, dar sunt și cazurile fericite când ambele sunt „absolut superbe”, enumerând: „Attack on Titan”, „Hunter x Hunter” (2011), „Fire Force”, „Death Note” etc.
Ținând cont că în Moldova manga a devenit disponibilă abia recent, Daniela spune că, la fel ca și ceilalți, apela la internet. Acum, însă, Cărturești i-a surprins plăcut pe pasionații manga. După o promoție în luna aprilie când luai trei manga la preț de două, librăria și-a umplut rafturile cu 300 de colecții manga noi, aduse din Marea Britanie.
„Când intru în librărie, merg direct la rafturile cu manga. Pot sta acolo ore în șir, fără să observ cum trece timpul. Mă frapează tot ce văd, mai ales când este o alegere mare, încât nici nu știu pe care să o duc acasă”, spune cu entuziasm Daniela.
Anul trecut a fost perioada în care Nichita a descoperit manga și a rămas uimit să descopere cât de bună poate fi. „M-am simțit trădat de anime atunci când am văzut cât de mult, uneori, schimbă istoria originală, gândită și conturată de autor. Manga îmi trezește tot spectrul de emoții”, povestește el.
După cum mi-au recomandat cei cu care am discutat și care mi-au făcut poftă de manga, mi-am făcut un ceai și am început să citesc și să analizez benzile desenate care prind mișcare și voce în imaginația mea.
Acest articol face parte din rubrica „O carte pe săptămână”, realizată în colaborare cu Librăria Cărturești. Ne propunem să citim săptămânal câte o carte și să-ți povestim pe scurt despre aceasta, să te inspirăm, informăm și să-ți facem poftă de lectură. Descoperim lumea cărților împreună! Iar de această dată am ales să povestim despre manga și cum a cucerit lumea.
