În unul din căminele pentru studenții de la medicină de pe strada Testemițanu, într-o cameră mică, locuiește familia Mitioglo, formată din trei membri. Oxana are 28 de ani și este medică rezidentă, iar Grigore, de 33, e medic urolog. Fiul lor, Alexei, are patru ani împliniți. Am vrut să vedem cum se descurcă tânăra familie și dacă anii investiți în studiul medicinei au meritat efortul.
Două alfabete
Camera de 11 metri pătrați se află la etajul trei, chiar la capătul coridorului. Geamurile dau spre curtea interioară. Trecem mai întâi prin antreu, unde încape un singur dulap pentru încălțăminte și hainele de iarnă. Ajungem imediat în camera pe care familia Mitioglo o numește „acasă”. De cum intri pe ușă, te cuprinde o stare de liniște, căldură și confort. Nu este mult spațiu, dar fiecare lucru este pus la locul lui.
Oxana și Grigore s-au cunoscut cu șase ani în urmă, în timp ce făceau practica la spitalul raional din Comrat. Ea absolvise anul doi, iar el anul trei de studii. Nu a fost dragoste la prima vedere, dar după un an și jumătate de relație au jucat nunta.
„Când l-am văzut pentru prima oară am crezut că vorbește foarte mult. Dar pe urmă am înțeles că este deștept și că acesta este omul cu care pot să-mi întemeiez o familie. El este un om de cuvânt. Dacă a spus ceva, înseamnă că va face”, afirmă Oxana. Ambii sunt vorbitori nativi de rusă, dar cu noi stau de vorbă lejer în română.
Pe noptiera de lângă dulap stă țanțoș un brăduț, împodobit cu câteva globuri albe, albastre și aurii. Chiar lângă ușa de la intrare este poziționat patul în care dorm adulții. Alexei are pătucul lui, în formă ovală, deasupra căruia atârnă două postere cu alfabetul: unul în limba română și altul în limba rusă.
„Cât trăim în cămin, ieșim din situație”
Soții Mitioglo împart aceeași baie, bucătărie și WC cu o altă familie de rezidenți. Camera de cămin este colacul lor salvator, fără de care n-ar putea supraviețui în Chișinău.
„Atâta timp cât noi trăim în cămin, ieșim din situație, pentru că nu suntem nevoiți să plătim atât de mult pentru chirie și facturi,” spun soții. Adaugă că le-ar plăcea să aibă un apartament al lor, dar încă nu reușesc să pună bani deoparte pentru unul. „Camera este comodă. Singura problemă este doar atunci când se stinge lumina și noi nu putem face mâncare, deoarece aragazul lucrează cu energie electrică”, povestește Oxana.
De la vis la realitate
În fiecare dimineață, Grigore iese din cămin la ora 06:55. Doctorul trebuie să schimbe două unități de transport până la Strășeni, acolo unde se află cabinetul său medical de mai puțin de două luni. A ales să vină aici atunci când Ministerul Sănătății a repartizat tinerii specialiști în câmpul muncii.
În cazul lui Grigore, interesul față de biologie s-a transformat în timp în dragoste pentru medicină. „Când eram mic, cineva m-a întrebat ce profesie aș vrea să-mi aleg. M-am gândit, m-am gândit, dar n-am putut răspunde. În clasele a șasea – a șaptea mi-a plăcut biologia, mi se părea ceva interesant. Plus, întotdeauna am vrut să ajut oamenii,” spune Grigore.
Oxana, însă, mereu a știut că vrea să devină medic. În prezent, își face studiile de rezidențiat în pediatrie. „Am vrut să lucrez anume cu copiii. Mama mea tot a vrut să fie medic, dar nu a reușit. Eu am îndeplinit visul ei. Dar a fost și visul meu. Îmi place să ajut oamenii, să-i tratez. Acum, sunt în anul trei de rezidențiat. Mai am de studiat încă un an”, afirmă Oxana.
15 ani de studii medicale
Pentru a deveni medic urolog, Grigore a învățat patru ani la colegiul de medicină din Moscova, iar ulterior, șase ani a studiat medicina generală la USMF „Nicolae Testemițanu”, după care au urmat cinci ani de rezidențiat. Astfel, ultimii 15 ani din viață i-a dedicat studiilor medicale.
„Tot ce am învățat până acum pot să implementez în practică. Eu simt acum mai multă responsabilitate”, spune tânărul specialist. După 15 ani de studii, Grigore primește un salariu brut de aproximativ 11 mii de lei.
„Este cam puțin pentru a întreține o familie. Plus, sunt și cheltuielile de drum. Produsele s-au scumpit. Este foarte greu. Dar, dacă lucrezi în raion ca tânăr specialist, primești o indemnizație de la stat, de 120 de mii de lei, care se oferă în trei tranșe”, declară Grigore.
La rândul ei, Oxana beneficiază de o bursă de rezident de 1400 de lei și de un salariu de 8400 de lei. Cei doi soți spun că lefurile pe care le primesc le ajung pentru strictul necesar.
„În lunile în care nu ne ajunge, împrumutăm fie de la prieteni, fie de la părinți. Dar încercăm să ne încadrăm, cât de cât, în bugetul pe care-l avem. Părinții ne aduc de mâncare din sat: ouă, carne, brânză”, precizează Grigore.
Zâmbete vs birocrație
„Am ajuns în perioada în care noi ar trebui să ajutăm părinților, pentru că ei ne-au învățat. Mama mea are probleme de sănătate și nu poate lucra, dar până acum nu am avut posibilitatea s-o ajut. Fratele se ocupă de asta”, mărturisește Oxana.
Dar, în pofida tuturor greutăților, satisfacția pe care le-o dă munca lor joacă un rol esențial în împlinirea pe care o simt. „Cel mai frumos este atunci când pacienții îți sunt recunoscători, te laudă, au încredere în tine, vin și îți cer ajutorul. Cel mai greu este lucrul cu documentația și birocrația din sistem. Pentru a face o analiză medicală, pacientul trebuie să aștepte rezultatul o săptămână sau două”, spune Grigore.
Rămân acasă
Deși în ultimii ani exodul cadrelor medicale a încetinit puțin, Oxana și Grigore au mulți colegi care au ales străinătatea. Cei doi spun că pentru a ține medicii acasă autoritățile ar trebui să majoreze salariile și să îmbunătățească condițiile de muncă din spitale.
„În primul rând, ar trebui să fie un salariu motivant pentru doctori, pentru tinerii specialiști, care să le permită să-și întemeieze o familie, să trăiască decent, fără ca să aibă 2-3 joburi și să obosească lucrând. În al doilea rând, condițiile din spitale trebuie îmbunătățite și este necesar ca dispozitivele medicale să fie completate cu echipamente noi, de ultimă generație. Tinerii noștri văd cum peste hotare se fac intervenții moderne și specialiștii de acolo pot să evolueze profesional, de aceea și aleg să plece”, subliniază Grigore.
Peste zece ani cei doi soți tot în Moldova se văd. „Cu siguranță că vom rămâne în țară. Încă nu știm dacă în Chișinău sau poate plecăm la Comrat, în localitatea noastră de baștină. Urmează să ne mai gândim. Și acolo sunt oameni care trebuie ajutați”, spune Oxana.
Fotografii: Ecaterina Buruiană
