Datele oficiale arată că Chișinăul a avut în istoria sa 59 de primari, doar cinci deținând mai mult de două mandate. Probabil, fiecare din edilii Capitalei își merită capitolul său în istorie, cu succesele sau eșecurile pe care le-au avut pe durata mandatului. O simplă cercetare a surselor istorice deschise arată că, în multe cazuri, primarii au fost aleși și au activat în condiții de lupte politice sau concurs de împrejurări, demne de scrierea unor romane sau turnarea unor filme captivante. Asta – indiferent dacă vorbim despre perioada țaristă sau perioada Unirii cu România, sau cea de independență a Republicii Moldova. În acest articol, totuși, Moldova.org îți propune să vezi câteva din plecările memorabile din funcție ale primarilor Capitalei.
Primar care a fost demis cât era în concediu forțat
Pavel Gumalic a fost primar cu un termen scurt, în perioada anilor 1870–1871. În istoria orașului, numele lui se asociază în primul rând cu construcția Gării feroviare. Edificiul inițial al acesteia, o construcție temporară din lemn, a fost edificată înainte să fie pus în funcție. În gara nouă, primul tren a sosit în august 1871, când Gumalic era deja demis, în urma unui scandal iscat în oraș.
Datele arată că, în 1871, Duma orășenească a Chișinăului, care era un fel de consiliul local, trecea printr-o reformă. Fondată în 1818, Duma avea la început aleși reprezentanți ai diferitelor naționalități: moldoveni, ruși, bulgari, greci și evrei. În martie 1871, însă, Duma locală urma să devină „apatridă”, membrii ei fiind aleși cu prevalență din rândul comercianților și nobililor. Membrii nou aleși, la rândul lor, urmau să aleagă un nou primar. Potrivit unor date istorice, profitând de puterea sa, primarul Pavel Gumalic a exclus de pe lista electorală toți candidații neloiali și i-a înlocuit cu oamenii săi. Indignați, alegătorii din Chișinău au scris plângeri guvernatorului Basarabiei, cerând demisia primarului și anularea rezultatelor alegerilor. În pofida scandalului iscat, rezultatele alegerilor nu au fost anulate, însă guvernatorul a preferat să elimine sursa nemulțumirii – și după cum scriu anumite surse, l-a trimis pe Gumalic în concediu, din care acesta nu a mai revenit în noua sa funcție. Aceasta pentru că noua Dumă orășenească a ales un nou primar al Chișinăului – Clemente Șumanski.
Primarul care își pierde viața salvând oameni
Unul din primarii care a rămas în istoria capitalei, atât prin abilitățile sale de gestionare a treburilor orașului, cât și prin sfârșitul tragic, a fost Clemente Șumanski. Acesta a fost primar în 1871-1877 și l-a precedat pe Carol Schmidt. Până atunci, Clemente Șumanski a fost judecător de instrucție. Potrivit istoricilor, avea abilitatea de a se înțelege cu toată lumea și era considerat drept unul din primii primari intelectuali distinși ai Chișinăului.
În timpul mandatului său, în Chișinău, au apărut instituții până atunci necunoscute cum ar fi companii de credit și asigurări, Banca Publică, dar și clinică de boli venerice. După patru ani de mandat, Șumanski a fost reales în funcția de primar.
În septembrie 1877, însă, la Teatrul de vară din Grădina Publică, are loc un incendiu. În acea perioadă, Grădina Publică era un loc pentru diverse acțiuni de divertisment, iar pe scena Teatrului de Vară evoluau artiști de diferite genuri, inclusiv din afara Basarabiei. La 3 septembrie, în timpul unui spectacol, Teatrul, care era construit din lemn, a fost cuprins de flăcări. Șumanski, prezent la acel spectacol, a scos spectatorii din sală, până în ultima clipă, murind în acel incendiu. Primarul s-a stins din viață la vârsta de 48 de ani.
Edilul care își dă demisia în semn de protest
Un capitol aparte în istoria Capitalei îi revine primarului Carol Schmidt. Cel mai longeviv primar al Chișinăului (1877-1903) este considerat și cel mai bun primar pe care l-a avut orașul nostru vreodată. Numele lui Carol Schmidt se asociază cu perioada de modernizare a Capitalei. Pe timpul mandatului său, au avut loc instalarea primelor felinare electrice, pavarea străzilor cu piatră și granit, construcția apeductului orășenesc, deschiderea spitalului de boli infecțioase, construcția unor edificii precum ar fi Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole sau numeroase edificii cu menire socio-culturală și de învățământ.
În 1903, primarul își dă demisia în semn de protest față de Pogromul de la Chișinău, care a avut loc în perioada 6-8 aprilie împotriva populației evreiești locale. Pogromul a fost declanșat după ce ziarul antisemit în limba rusă „Bessarabeț” a relatat că, în februarie același an, un copil creștin de origine ucraineană a fost găsit mort la Dubăsari. În articol se sugera că acesta a fost omorât în cadrul unui ritual iudaic. Atacurile asupra evreilor locali au început chiar în noaptea de Paști. Potrivit unor date, în urma pogromului, aproximativ 50 de oameni au murit, 600 au fost răniți și mai mult de o treime din clădirile orașului au fost distruse. Mărturiile din acele vremuri arată că grupuri de evrei veneau plângând la Schmidt pentru ajutor – oamenii îi aduceau bunurile, mai valoroase, spre păstrare, și cereau adăpost pentru familiile jefuite.
Se zice că Schmidt le-a răspuns cu amărăciune că toate încercările lui de a opri pogromul au fost fără succes și a izbucnit în plâns. După aceasta, primarul a început să strângă fonduri în favoarea victimelor, a comandat făină de la Odesa pentru spitalul evreiesc și a trimis aproape toate lemnele de foc pe care le avea acasă la acest spital. Peste câteva luni, după ce a pus la punct toate problemele urgente de gestionare a orașului, Carol Schmidt a demisionat.
Destituiți din funcție în urma schimbării puterii
Doi primari ai capitalei au fost destituiți din funcție în urma schimbării puterii – Alexander Schmidt, ultimul primar din timpul administrației țariste, și Anibal Dobjanschi, ultimul primar al administrației românești în Chișinău.
Alexander Schmidt, fiul lui Carol Schmidt, a fost primar de Chișinău o perioadă relativ scurtă, între 1917 și 1918. Nu a lăsat urme în dezvoltarea orașului, dar a intrat în istorie mai mult ca un politician care a militat împotriva unirii Basarabiei cu România. După ce a fost destituit din funcție odată cu intrarea trupelor române în Basarabia, Alexander Schmidt și un reprezentant al nobilimii basarabene, Aleksandr N. Krupensky, au publicat numeroase broșuri la Paris și Londra. Acestea conțineau povești de groază din Basarabia aflată sub administrație românească. Cea mai renumită a fost povestea cu jandarmul român care își punea chipiul într-un par și silea toți basarabenii din sat să-l salute.
În cel de-al doilea caz, este vorba despre colonelul Anibal Dobjanschi, care a fost numit în 1941 primar de Chișinău. Potrivit istoricului Iurie Colesnic, în acea perioadă, orașul era distrus de bombardamente și de comandourile sovietice, iar populația trebuia hrănită, îndestulată cu cele necesare și de asigurat o ordine elementară. Exista și o conducere militară care avea capriciile ei de care trebuia să ții cont. Viața Chișinăului treptat a revenit la normal. Apăreau ziare, se jucau spectacole, aveau loc serate literare cu oaspeți veniți din regat. Și această situație s-a menținut până în martie 1944. Anibal Dobjanschi a fost eliberat din funcția de primar pe data de 30 septembrie 1944, când administrația românească s-a evacuat. În 1944, în momentul retragerii din Basarabia, acesta a dat ordin ca să fie demontată statuia lui Ștefan cel Mare și Sfânt din oraș. Aceasta a fost adăpostită în Craiova.
Moartea subită a unui primar, învăluită de mister
Nicolae Costin, un nume de referință în istoria mișcării de eliberare națională, a fost președinte al Consiliului municipal și primar general al municipiului Chișinău în perioada anilor 1990-1994. A fost primul primar care a promovat mai multe reforme în dezvoltarea capitalei. La propunerea sa, străzile municipiului Chișinău au primit nume cu caracter național – Traian, Ștefan cel Mare, Milescu Spătaru, Eminescu, Creangă, Mitropolitul Bănulescu-Bodoni, București, Calea Ieșilor etc. A contribuit la deschiderea liceelor român-englez „Mircea Eliade”, român–italian „Dante Alighieri”, român-francez „Gheorghe Asachi” și român–german „Mihail Kogălniceanu”. Lui îi aparține ideea includerii satelor din împrejurimile Chișinăului în componența municipiului.
Pe fondul realizărilor proeminente, cu totul neașteptat, la 9 august 1994, președintele Republicii Moldova, Mircea Snegur semnează decretul ca Nicolae Costin să fie eliberat din funcție, fiind trecut în rezerva de cadre a Guvernului.
La puțin timp, s-a stins din viață la 16 februarie 1995, în municipiul Chișinău, cauza oficială fiind leucemia. Moartea sa a rămas învăluită în mister, existând diferite versiuni. Potrivit uneia, primarul ar fi devenit victimă a unei intoxicații cu cesiu radioactiv, adus din Rusia. Cesiul ar fi fost infiltrat în fotoliul automobilului de serviciu, principala dovadă, în acest sens, fiind moartea, aproape simultană, a șoferului de serviciu al lui Costin, survenită în urma aceleiași maladii – leucemia. Organele de drept din R. Moldova nu au cercetat însă cauzele morții primarului.
Gospodarul a renunțat la funcție, în favoarea mandatului de deputat
Unul din cei mai longevivi primari ai capitalei a fost Serafim Urechean. A fost numit în funcția de primar interimar al Chișinăului la 9 august 1994, prin decret prezidențial. La alegerile locale din 1995 nu au participat suficienți alegători, ceea ce i-a prelungit interimatul până-n 1999. A fost reales succesiv ca primar general în cadrul alegerilor parțiale din 1999 și 2003. A activat în această funcție până în 2005.
În perioada mandatului său, a fost reconstruită Catedrala și Clopotnița Memoriei, au fost deschise noi linii de troleibuz: spre Gara de Sud, Durlești, Poșta Veche, Mircea cel Bătrân. Au fost reconstruite străzile Ciuflea, Ismail, Ceucari, Dumeniuc.
Totodată, de-a lungul timpului, Urechean a fost acuzat de oponenții politici că ar fi comis abuz în serviciu și acte de corupție. Cel mai cunoscut dosar în care a figurat și care a ajuns în instanță a fost „Dosarul ambulanțelor”. În 2004, Serafim Urechean a fost reținut și învinuit de procurori că, la procurarea a 40 de ambulanțe cu bani din bugetul municipiului Chișinău, s-au comis grave încălcări ale legislației, statul fiind prejudiciat cu milioane de lei. Peste puțin timp a fost achitat, iar ulterior a intentat proces împotriva Procuraturii Generale și Centrului Anticorupție, pe care l-a câștigat. În 2005, a renunțat la funcția de primar în favoarea celei de deputat. Aceasta după ce, la alegerile parlamentare din 6 martie 2005, Blocul „Moldova Democrată” pe care-l conducea a obținut 34 de mandate. Aici mai reamintim că Serafim Urechean a candidat la alegerile locale din Chișinău din 2015, cu mesajul „Gospodarul se întoarce”, însă a acumulat doar 2,97% din sufragii.
Suspendat, cercetat penal, își dă demisia în semn de protest
Dorin Chirtoacă a devenit primar general al Capitalei în urma scrutinului din iunie 2007, obținând victoria cu 61,17%. Avea 29 de ani și devenea cel mai tânăr primar al capitalei. A deținut această funcție până în 2018. A venit cu un slogan promițător „Schimbarea până la capăt”, dând primisiuni că va transforma Chișinăul într-o capitală europeană.
Pe lista succeselor asumate de Dorin Chirtoacă pe durata mandatelor sale figurează soluționarea problemei mirosului neplăcut de la stația de epurare, procurarea de troleibuze noi, mai multe proiecte de infrastructură în oraș și în suburbii. Totuși, experții politici afirmă că noul primar nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor electoratului, iar majoritatea promisiunilor au rămas pe hârtie.
La 25 mai 2017, primarul de Chișinău, Dorin Chirtoacă, a fost arestat de ofițerii Centrului Național Anticorupție, fiind suspectat de corupere pasivă și trafic de influență în așa-numitul dosar al „parcărilor cu plată”. Procurorii l-au acuzat că ar fi dat indicații viceprimarului Chișinăului, care era președintele Comisiei de selectare a companiilor ce urmau să implementeze proiectul parcărilor în municipiu, să semneze contractul cu o anumită firmă fără avizul Consiliului municipal. Dorin Chirtoacă a respins toate acuzațiile. La 28 iulie 2017, la cererea procurorului, Judecătoria Chișinău a adoptat decizia de suspendare din funcția de primar a lui Dorin Chirtoacă. Gestul a fost motivat de săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave. La 16 februarie 2018, în semn de protest, Dorin Chirtoacă și-a anunțat demisia din funcția de primar, menționând că demisia sa este singura soluție pentru a provoca alegeri noi ale primarului. După 5 ani, dosarul încă se află la etapa audierilor lui Dorin Chirtoacă în calitate de inculpat.
Foto principală: Facebook/ Carol Schmidt
