În Moldova se fac în prezent patru tipuri de transplanturi: ficat, rinichi, cornee și țesuturi. Aproape o sută de persoane se află pe listele de așteptare a unui transplant. Și dacă în unele cazuri organele pot fi donate de rude, apropiați sau persoane compatibile, de cele mai multe ori viața celor care așteaptă o donație depinde de oamenii care intră în moarte cerebrală, în urma unui accident, de exemplu. Am încercat să aflăm cum are loc acest proces, de ce rudele sunt reticente să doneze organele membrilor decedați ai familiei, dar și cum își duc viața persoanele care au beneficiat de transplant în Moldova.
„Mama și fratele au decedat din cauza insuficienței renale”
Era aprilie 2017 când Inga Rusu a primit mult-așteptatul telefon. „Inga, noi avem un rinichi pentru tine. În câte ore poți să ajungi la spital?” Peste două ore Inga Rusu era deja la Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga” pentru intervenția de transplant. Medicii au început să-i facă toate analizele medicale și să o pregătească pentru operația de care avea atâta nevoie. La un moment dat, însă, totul s-a oprit. „Inga, ne pare rău, dar organul este compatibil cu o altă persoană. Tu mergi acasă.”
Enlarge
Inga spune că un val de tristețe și disperare a pus stăpânire peste ea în acele momente. Fusese diagnosticată cu insuficiență renală în 2014 și transplantul era singura soluție. „Mă gândeam doar dacă voi trăi sau nu, ținând cont că mama și fratele au decedat din cauza insuficienței renale”, povestește Inga. Atunci, în aprilie 2017, când a bătut degeaba drumul spre spital, a fost doar prima încercare de transplant, anulată. „A fost un dezastru. Am suportat foarte greu. Dar, știam că trebuie să am răbdare și să aștept. Eu nici pentru un minut nu mi-am pierdut speranța”, declară femeia.
Dializă și multă răbdare
Între timp Inga Rusu mergea regulat, de două ori pe săptămână, la ședințele de hemodializă, o metodă de epurare a sângelui de deșeuri cu ajutorul unui rinichi artificial. Asta este o soluție pentru cei care se confruntă cu insuficiență renală. Femeia spune că, deși o menținea în viață, procedura de aproximativ patru ore o secătuia de puteri. „Când ieși de la dializă, ești neom. Atunci nu vrei nimic, doar odihnă. Dar pe lângă tine se întâmplă atâtea, că trebuie să te implici în toate”, afirmă Inga.
După trei ani de așteptare și cinci încercări eșuate din cauza incompatibilității, pe 15 octombrie 2018, medicii i-au transplantat rinichiul unui bărbat de 60 de ani, aflat în moarte cerebrală.
„Nu aveam răbdare să se înceapă mai repede operația. Mă temeam să nu se răzgândească, să nu apară vreo persoană mai compatibilă decât mine. Când m-am trezit a doua zi, cele două fiice și soțul erau lângă mine. Au venit toți trei de peste hotare ca să mă vadă”, își amintește zâmbind femeia.
De ce rudele refuză să doneze organele celor decedați?
În cazul prelevării de organe de la persoanele decedate sau aflate în moarte clinică, legea spune că ultimul cuvânt îl au rudele. Dacă persoana în cauză și-a exprimat pe timpul vieții acordul sau dezacordul pentru donarea de organe – acest lucru va avea prioritate. Totuși, în cele mai multe cazuri, nu există un astfel de act, nici măcar scris de mână, de aceea decizia rămâne la cei apropiați.
Potrivit Agenției de Transplant, din 2013 și până în prezent, rudele a 273 de persoane au refuzat să le doneze organele, iar în cazul a 181 au acceptat. Asta înseamnă că 60,1% dintre moldoveni refuză sa doneze organele rudelor lor, chiar dacă acestea ar putea salva vieți.
Vladimir Bolocan, directorul Agenției de Transplant, spune că cel mai frecvent rudele persoanelor decedate refuză să le doneze organele din patru motive:
- Insuficiența de informații
- Religia
- Frica de vânzarea de organe
- Apartenența la o confesiune religioasă
Deocamdată, în Republica Moldova nu există un registru în care să fie înregistrați potențialii donatori. Singura metodă ca organele să fie donate este aceștia să-și informeze rudele sau prietenii despre intenția lor. Legea interzice vânzarea de organe, țesuturi sau celule umane.
Ce spune biserica despre transplantul de organe?
Mulți creștini cred că transplanturile nu sunt acceptate în religia creștin-ortodoxă. De fapt, preoții susțin că biserica a formulat încă în anul 2000 o poziție oficială legată de progresele în științele biomedicale, inclusiv pentru transplantul de organe.
„Această acțiune este acceptată atâta timp cât este îndreptată spre mobilizarea și consolidarea sănătății umane. Trebuie doar că această practică să nu atenteze la viața, activitatea, libertatea și conștiința umană”, specifică Octavian Moșin, preotul paroh al bisericii „Întâmpinarea Domnului”.
Mai mult, Mitropolia Moldova a fost implicată activ într-o campanie de promovare a transplanturilor acum câțiva ani. De asemenea, a susținut colectarea de fonduri pentru mai multe persoane care aveau nevoie de un transplant.
„Mă așteptam să mi se termine viața”
Trifan Ciupercă este profesor de limba română la școala „Mihail Sadoveanu” din satul Hănăseni, raionul Cantemir. În 1983, în urma unei consultații stomatologice, s-a infectat cu virusul hepatic B, care poate determina probleme severe de sănătate, precum afectarea ficatului, ciroza, cancerul hepatic sau chiar deces. Starea bărbatului s-a agravat, iar în 2013 medicii i-au depistat ciroza hepatică. Singura soluție împotriva bolii era transplantul de ficat. Mai mult, acesta nu putea primi doar o parte a organului de la cineva viu, era nevoie de un ficat întreg.
Enlarge
„Din 2013 înțelegeam deja că nu se va termina cu bine, dar aveam speranță că totuși se va găsi o ieșire din situație. Era foarte greu. Mă așteptam să mi se termine viața. Erau foarte puține șanse de supraviețuire”, afirmă bărbatul.
Vestea salvatoare a venit pe 9 martie 2016, atunci când Trifan Ciupercă a primit un ficat sănătos de la un bărbat de 59 de ani, aflat în moarte cerebrală, ale cărui rude au acceptat să-i doneze organul.
După externarea din spital, primul lucru pe care l-a făcut Trifan Ciupercă a fost să viziteze școala în care lucrează de peste 38 de ani. „Am venit să-mi văd colegii, elevii. Mă bucur că am forțe, că pot lucra. Pot face orice lucruri ca oamenii de vârsta mea”, declară profesorul de limba română.
Zece ani, în așteptarea unui transplant
În prezent, 53 de oameni sunt în lista de așteptare a unui ficat, iar 36 a unui rinichi. Viața lor depinde de un transplant salvator. În unele cazuri așteptarea pentru transplant poate dura până la zece ani. Unii oameni aflați pe lista de așteptare nu ajung să trăiască până se găsește un organ pentru ei. „În ultimii ani, eu personal cunosc patru astfel de cazuri. Nu exclud că ar putea fi mai multe”, declară Vladimir Bolocan, directorul Agenției de Transplant.
Pentru acest an, autoritățile din sănătate și-au propus să realizeze zece transplanturi de rinichi și zece de ficat. Potrivit directorului Agenției de Transplant, Vladimir Bolocan, dacă ar fi mai mulți donatori și dacă rudele celor aflați în moarte cerebrală ar accepta să le fie prelevate organele, medicii din țara noastră ar putea efectua anual minimum 40 de transplanturi de ficat și 80 de transplanturi de rinichi.
„Aceasta ar fi o capacitate anuală normală. Dacă ar fi mai multe intervenții, medicii noștri sunt gata să le facă. Un transplant de ficat îl putem face o dată-n săptămână. De obicei, când apare donatorul în moarte cerebrală se fac două transplanturi paralele de rinichi. Am putea face într-o săptămână și 4 transplanturi renale”, declară Vladimir Bolocan.
Cum pandemia a afectat numărul de transplanturi
După o pauză de doi ani, cauzată de pandemia de COVID-19, medicii au reluat transplanturile de rinichi abia la sfârșitul anului 2022.
„Pacienții nu au mai venit la spitale, secțiile de reanimare au fost preocupate de bolnavii cu COVID-19 și astfel a fost imposibil de căutat și de prelevat rinichi pentru transplant. Abia în luna decembrie a anului trecut am reînceput operațiile, deoarece am început să perfectăm din nou lista de așteptare”, afirmă Adrian Tănase, șeful Catedrei de urologie și nefrologie chirurgicală, USMF „Nicolae Testemițanu”.
În luna decembrie, au fost efectuate cu succes trei operații, iar pacienții au fost deja externați. Este vorba despre trei bărbați, cu vârsta cuprinsă între 47 și 60 de ani. Tot anul trecut au fost realizate și 8 transplanturi de ficat.
Viața după transplant
După transplant, pacienții sunt supuși unui tratament specific. Prin intermediul Programului Național finanțat din bugetul de stat, aceste persoane sunt asigurate gratuit cu medicamentele necesare, care le mențin în viață.
„Noi am avut pacienți care au trăit și 20 și 25 de ani după transplantul de rinichi. Natura a creat organismul ca să nu primească un organ străin niciodată, oricât de apropiat nu ar fi, el vrea să-l respingă, dar noi, indicăm medicamente ca să oprim această respingere”, spune Adrian Tănase, șeful Catedrei de urologie și nefrologie chirurgicală, USMF „Nicolae Testemițanu.
„Anual se cheltuie 20 de milioane de lei doar pentru a asigura pacienții cu medicamente. Pe lângă aceasta, sunt anumite investigații, la fel, foarte specifice pentru pacienții transplantați, care sunt asigurate din bugetul de stat”, afirmă directorul Agenției de Transplant.
Fotografii: Ecaterina Buruiană
