Igor Munteanu: Să fii diplomat la Washington este un lucru extraordinar/ INTERVIU

După aproape cinci ani de activitate diplomatică la Washington, Igor Munteanu și-a încheiat recent misiuneade Ambasador și a revenit la Chișinău. L-am întrebat, în cadrul unui interviu oferit pentru Moldova.ORG, despre reușitele misiunii sale, problemele concetățenilor noștri aflați peste ocean, relațiile diplomatice moldo-americane, dar și cum au fost acești ani pentru cariera sa de diplomat.

Stimate Domnule Ambasador, v-ați aflat aproape 5 ani cu statut de Ambasador al RM în SUA, la care s-au adăugat și acreditarea Dvs în calitate de Ambasador al RM în Canada și Mexic, responsabilități care, bănuim noi, v-au ținut foarte ocupat. Ați putea să ne spuneți pe scurt ce sentimente aveți acum după ce ați încheiat de curând misiunea diplomatică în aceste țări?

Vă mulțumesc pentru prilejul de a vă răspunde la întrebările pe care portalul Dvs le va difuza pentru un auditoriu cu adevărat global.

Am avut o experiență de excepție în acești aproape 5 ani de activitat diplomatică la Washington DC – una dintre cele mai dorite destinații pe care și le poate visa vreodată un diplomat. Între timp am vizitat multe dintre statele în care există comunități cu origini moldovenești, deși mi-ar fi plăcut să ajung în mai multe orașe tipic americane, de care se leagă istoria, puterea și vitalitatea acestei națiuni.

Într-un sens strict statistic am apucat să țin peste o sută de discursuri publice la invitația unor diverse universități americane, think tankuri, consilii de politică externă, camere de comerț și biserici. Peste tot unde am avut plăcerea să fiu, am căutat să informez auditoriul american despre ceea ce-și doresc cetățenii țării mele, Republica Moldova, cine sunt ei, în plan lingvistic, cultural, politic și economic, unde-și văd locul în vârtejul atâtor evenimente recente în Europa de Est, și ce ne unește cu adevărat, cetățeni americani și cetățeni moldoveni, într-o lume mult mai complexă și totodată – mult mai integrată.

 Sentimentul meu e că publicul american este foarte curios, deosebit de sensibil și generos, mai ales atunci când narativul care i se aduce atinge strunele delicate ale modului său de viață. Se știe că americanii prețuiesc libertatea, familia și efortul individual, iar atunci cînd mesajele noastre nimeresc în cercurile acestor valori răspunsul este întotdeauna pozitiv și mult peste așteptări.

Am avut plăcerea să cunosc oameni de diferite vârste cu o bună cunoaștere a Europei: tineri care-au servit ca voluntari în Corpul Păcii din RM, oameni de afaceri și experți universitari, persoane cărora le place să-și asocieze numele cu diverse acte de binefacere, dar și descendenți ai unor familii care-au emigrat din diverse motive în SUA, inclusiv cu rude în a 2, a 3 și chiar a 4 generație de cetățeni basarabeni; persoane care și-ar dori să cunoască ce vrea cu adevărat să devină statul cu capitala la Chișinău, dar și cum arată societatea moldovenească în realitate, comparată cu ceea ce-și pot ei închipui ei din poveștile și istorisirile pe care le-au auzit ei cândva de la cei apropiați.

Deloc întâmplător este că avem persoane din a 3 și a 4 generație cu rădăcini basarabene foarte bine integrați în societatea americană. Drept exemplu servește actualul Consul Onorific al RM la Portland, Dl Mark Williams, familia căruia se trage de la Chișinău și care servește ca Vice-Rector al unei influente Universități Medicale a statului Oregon, pe coasta pacifică a SUA. Există  mulți oficiali americani, cum este și actualul Primar al Orașului Chicago, statul Illinois, Rahm Emanuel, sau excepționala actriță de la Hollywood, Natalie Portman ,dar și mulți alții cu puternice rădăcini basarabene. Avem și o generație de tineri moldoveni, care-au descoperit SUA după 1991 ca pe prima lor patrie și pe care i-am remarcat prin faptul că, deși s-au integrat plenar în societatea americană, lingvistic, ocupațional și politic vorbind, au păstrat o anumită voiciune și chef de comunicare pe care-l poți și acum întâlni în mediul din care au emigrat părinții lor, cei mai mulți, locuitori de sate de răzeși, dar și orășeni în a 2 generație, pentru care munca bine făcută și casa ca centru al universului primează în fața altor tentații.

Am întâlnit și mulți americani, care spun la modul serios ”la Soroca mea” ori ”în Bălțiul meu”, referindu-se la spații urbane, care au parcurs imense schimbări demografice și sociale după cel de-al 2 război mondial și cu toate acestea, ele rămân ancorate la un anumit imaginar colectiv al celor, care-au purtat în istoriile rudelor lor o imagine despre un ținut ospitalier, roditor și deschis. Rezumând, voi spune că aproape peste tot în SUA am cunoscut un interes sporit față de ceea ce se întâmplă la noi, în Republica Moldova, un interes real, natural, nedisimulat, exprimat de americani de toate vârstele, ocupațiile și moduri de viață, cu sau fără origini personale extrase din familia de națiuni sud-est europene.

US Capitol

Care considerați dvs. a fi cele mai importante momente din viața dvs. de diplomat?

Să fii diplomat la Washington DC este un lucru extraordinar de la început și pînă la capăt. Să știți însă că și ambasadele acreditate în capitala SUA obișnuiesc să concurez zilnic pentru audiență, influență, atenție, iar căutarea de aliați și resurse în această muncă tenace de fiecare zi este un adevărat ”sport național” al breslei diplomaților. Nu-i ușor să fii ascultat într-o capitală, în care sunt acreditate peste 200 de ambasade și alte misiuni diplomatice – mai ales atunci când ceva se întâmplă într-o regiune sau alta a lumii, care preface DC (Distrfict of Columbia) într-un ”stup în alertă”, metaforic vorbind. Altfel spus, Washingtonul este de cele mai multe ori un fel de ”palubă de sus a corabiei amiral” pe timp de frământări a scene globale. În mod tradițional, la începutul fiecărui an calendaristic, Președinții SUA susțin discursuri către națiune în cadrul ședinței plenare ale celor 2 camere din Congresul SUA – o tradiție politică îndelung pregătită și comentată. Îmi aduc aminte foarte bine că în ultimul său discurs din luna ianuarie, Președintele SUA, B.Obama, a punctat 3 mari pericole ale lumii moderne: fundamentalismul islamic, imperialismul rusesc și epidemia Ebola. După cum știm, RM este afectată puternic mai ales de efectele agresiunii militare rusești din țara noastră vecină, Ucraina, manifestată prin răsturnarea regimului constituțional într-o serie de regiuni din Estul Ucrainei și ocuparea militară a peninsulei Crimeii, contrar dreptului internațional și aproape identic cu modul în care același stat agresor și-a folosit trupele militare și marionetele instalat cu forța la Tiraspol pentru a ocupa cca 10% din teritoriul suveran al Republicii Moldova prin instalarea regimului separatist în Transnistria în 1992. Se știe că RM este în mod principial solidară cu poporul ucrainean și respinge cu fermitate orice tentativă, conștientă ori inconștientă, tacită ori explicită, de a legitima ruperea Crimeii de la statul ucrainean, după cum nu putem accepta ca fiind legal și legitim regimul banditesc din stânga Nistrului. Răspunzându-vă la întrebarea dvs vis-a-vis de succesele diplomatice la Washington. Mi-am notat în arhiva mea de serviciu câteva mai notabile: (1) scoaterea Amendamentului Jackson Vanik (JVA), care implica restricții comerciale și lipsa unui regim de comerț liber permanent cu SUA, și (2) lansarea primului Dialog Strategic între SUA și RM. Îmi permit să punctez în acest sens că, orice parteneriat cu SUA este rezultatul vizibil al unei evoluții organice: nu poți avea dialog politic bilateral fără credibilitate democratică, nu poți avea investiții majore dinspre SUA fără un regim comercial fără restricții și zero toleranță la corupție; tot astfel, nu poți avea dialog intensificat dacă nu ai viziune și coerență decizională între decidenții din ambele țări, la toate nivelele – legislativ, executiv, business, societal.

EngelPot spune că, în perioada aflării mele în calitate de Ambasador E.P. în SUA, dialogul a fost posibil ca urmare a unei creșteri a gradului de încredere, care a alimentat amplificarea contactelor politice, dar și așteptările exponențiale. Aceste așteptări au stat la baza unui process de instituționalizare strategică a cooperării bilaterale pe mai multe planuri – pornind de la crearea unor Comitete/Grupuri de Lucru pe domeniile de relevanță strategică: comerț, energie și securitate, dar și vizite la cel mai înalt nivel: vizita Vice Președintelui SUA, J.Biden în aprilie 2011, vizita Secretarului de Stat al SUA, J.Kerry în decembrie 2013, vizita unor influente delegații legislative americane (CODEL) pe parcursul lui 2014, vizita Secretarului de Stat Adjunct A.Blinken în martie 2015. La 3 martie, 2014, am lansat la Washington DC un Dialog Strategic SUA-RM cu prilejul vizitei PM I.Leancă în SUA. PM Leancă a fost primit la nivelul cel mai înalt oficial de către Președintele SUA, B.Obama, la Casa Albă, iar Departamentul de Stat și Congresul SUA a recunoscut momentul unei schimbări importante în formatul relațiilor bilaterale cu țara noastră. Insist asupra faptului că această schimbare a ”ridicat” nivelul relațiilor bilaterale cu câteva etaje peste nivelul ”de bază” pe care SUA îl mențin cu alte state partener.

Dialogul strategic este conceput astfel să funcționeze prin instrumente specifice: comitete permanente de lucru (energie, comerț, securitate), coordonări la nivel înalt (după exemplul comisiilor prezidențiale existente între SUA și cele mai influente state ale planetei), ceea ce reprezintă un credit politic într-o perioadă de tranziție în care RM are nevoie de coerență, susținere și direcție strategică spre ”ape mai limpezi și țărmuri mai prospere”. Nu în ultimul rând, voi menționa cooperarea excelentă pe care am avut-o cu o seamă de think tankuri de prim rang la Washington DC, entități care reprezintă în SUA un fel de ”sare și piper al sistemului politic american”, printre care voi menționa: GMF, Atlantic Council, Brookings, Woordrow Wilson, Carnegie, CEPA, dar și universități ca: Georgetown University, John Hopkins, Yale, Harvard, U-Penn, Drexel, Tufts, University of North Carolina și Duke. Am susținut zeci de prelegeri publice pe teme de actualitate politică, relații internaționale și business, cu sala plină, la invitația unor Consilii de politică externă, universității și diverse institute, i.e. la Institutul Diplomatic din Arlington, Foreign Affairs Council din Baltimore. Fără nici o exagerare, niciodată RM nu a avut mai multă expunere la nivelul cercurilor de afaceri din SUA ca în ultimii 3-4 ani, ca urmare a cooperării intense dintre Ambasada RM și USTR (Oficiul pentru Comerț al Reprezentantului Președintelui SUA), la care voi adăuga lansarea unor platforme de promovare a comerțului cu RM, cum sunt: Camera de Comerț moldo-americană la New York (2012) și Miami (2013), semnarea unui Acord de cooperare în domeniul vinurilor cu Statul Pennsylvania și a unui Acord federal cu Departamentul Trezoreriei.

Sunt convins că am pășit cu dreptul în această experiență de promovare a unei țări mici, dar temerare, în SUA, dacă iau în considerație și faptul că am avut în 2014 primele mari expoziții de vinuri moldovenești la New York și Washington DC, iar în decembrie 2013, Secretarul de Stat J.Kerry a salutat lansarea noului brand al vinurilor moldovenești pentru export, Vinurile Moldovei. Aș vrea să adaug că cea mai importantă realizare pe care și-o dorește orice Ambasador este să poată menține, să cultive și să dezvolte comunicarea vie cu publicul american, ceea ce este, în opinia fostului Secretar de Stat, Margaret Albright, ”singura probă de durabilitate în timp a unei relații bilaterale”. Pot confirma astfel că am desfășurat o intensă acțiune de diplomație publică în perioada mandatului meu cuprins între 2010 – 2015, ceea ce mi-a permis mie personal să cunosc în SUA oameni admirabili, diplomați și cetățeni americani simpli, antreprenori și preoți, politicieni și activiști sociali, care m-au surprins în cel mai plăcut mod. Nu voi înceta să aduc cuvinte de mulțumire Secretarului de Stat al Carolinei de Nord, Ellaine Marshall, o persoană admirabilă, care reprezintă o voce influentă și credibilă în susținerea Parteneriatului existent între Carolina de Nord și Republica Moldova, un parteneriat viabil, dinamic și generos, care apropie în mod efectiv familii și comunități dintre cele mai diverse din țările noastre. 

Cum au evoluat relațiile moldo-americane în ultimii ani? Unde sunt restanțe?

Relațiile politic au evoluat cuprinzător și logic într-un context în care integrarea europeană a RM este privită de către guvernul SUA ca fiind legitimă și necesară, răspunzând voinței suverane a cetățenilor țării noastre de a se dezvolta mai rapid, mai durabil și pe termen lung. Au fost semnate acorduri de cooperare în domeniul comerțului cu vinuri la nivel federal și chiar cu state individuale (Pensylvania); au fost semnate acorduri de cooperare a companiei IBM cu Universitatea Tehnică din Moldova; au fost semnate acorduri de cooperare între Universitatea George Washington și Universitatea de Medicină din Moldova. Am avut plăcerea să descopăr pe viu primele companii moldovenești rezidente în Silicon Valey din California, – un fel d Clondike al inovatorilor din domeniul IT. În același timp, importante companii americane, care și-au dorit să investească în RM au fost ținute la ușă ori nu au decis să-și extindă investiția în condițiile în care anumite domenii ale economiei naționale sunt neprietenoase investițiilor străine directe. Avem o mare restanță în acest moment la capitolul în care nu am reușit să eliberăm statul de corupție endemică, de înțelegeri de cartel și de paraziți ai sistemului birocratic. Marile restanțe sunt, după cum vedeți, acasă și nu în SUA.

Pe de altă parte, trebuie să mărturisesc că am simțit adeseori regretul de a nu reuși să obțin acces la toate resursele, experiența și oportunitățile pe care SUA le poate oferi partenerilor săi. Să pornesc cu exemplul domeniului public. Guvernul SUA este probabil unul din cele mai influente și mai numeroase guverne din lume. Numai Departamentul de Stat, cu toate reprezentanțele sale, are peste 70.000 de angajați, la care se adaugă și alte agenții și branșe ale administrației federale, cu care am început a avea o cooperare intensă în ultimii 2 ani, exemple fiind Departamentul de Comerț, Agricultură, Energie, Apărare, USTR, mai ales după lansarea Dialogului Strategic în martie 2014. Aceste spații de cooperare dau viață și relevanță Dialogului Strategic bilateral, mai ales prin comparație cu perioada anterioară de acum câțiva ani în urmă, în care temele erau alese după alte principii. În plus, există o platformă extraordinară de cooperare a RM cu cele două camere ale Congresului SUA – unul din cele mai influente și democratice parlamente din lume. Din anul 2013, ne bucurăm să avem în Congresul SUA un Caucus creat cu scopul promovării unei cooperări avansate cu Republica Moldova, în tandem cu Grupul de prietenie moldo-americană din Parlamentul RM. Există atâta viață și interacțiune între țările noastre, în 2014, încât adeseori nu ne ajunge suficient timp și resurse să asigurăm asamblarea tuturor acestor piese într-un tablou accesibil publicului. Și cu toate acestea, eu personal cred că am putea obține mai mult în condiții propice pe plan intern. Astăzi, Ambasada RM în SUA are doar 6 diplomați detașați în misiune, iar scopurile noastre țin nu doar de menținerea și stabilirea de noi contacte noi, dar mai ales consolidarea și extinderea celor existente, concomitent cu alimentarea continuă a unei ”stări de angajament strategic” între SUA-RM, care să producă încredere, viziune și interes pe subiecte vitale pentru ambele părți. Nu avem încă un atașat comercial ”pur sânge” pentru SUA, după cum nu avem nici un atașat militar, în cadrul misiunii.

În contrast cu noi, Lituania, cu o populație mai mică decât cea a RM, are un personal de 25 diplomați, care include cel puțin 4 reprezentanți ai unor ministere de ramură în cadrul Ambasadei sale din Washington, care-i oferă astfel posibilitatea unei ample coordonări pe priorități sectoriale de cooperare: business, justiție, apărare. Deloc întâmplător că anume Lituania este singura țară baltică, care a reușit performanța unui proiect unic pentru regiune, deschizând un terminal LNG la Klaipeda de transportare și de-lichefiere a gazelor naturale, o alternativă reală pentru țara lor dar și pentru întregul spațiu baltic, eliberat astfel de menghinea influenței Gazpromului.

Cât de real sunt percepute temerile noastre regionale la Washington DC și cum poate un stat mic ca Republica Moldova să se opună tendinței despre care ați vorbit mai sus? 

Nu suntem cei mai mici și nici cei mai piperniciți în regiunea noastră. Bicisnicia ține nu de talia geografică sau de puterea economică, cât mai ales de voința ori mai bine zis de lipsa de voință a elitelor pentru a confrunta un anumit moment istoric. Sarcina diplomaților este de a comunica permanent cu interlocutorii lor din țara gazdă, mai ales la Washington DC, de a întreține o comunicare vie cu publicul, cu presa, cu cercurile de analiză și avertizare timpurie (early warning), cu toate grupurile țintă, de atitudinile cărora contează voința de implicare a SUA în Europa de Sud Est. Parteneriatul transatlantic este complicat pentru că implică costuri geostrategice, uneori destul de prohibitive. Dar el nu are alternativă, altul decât un haos multiplicat la nivel global. Anumite teme de geopolitică au dezgolit și niște stări de teamă, incertitudine sau chiar de panică printre est-europeni, în acest moment, iar cei care au o bună cunoaștere a istoriei înțeleg foarte bine motivele acestei stări. Invadarea brutal a Crimeii de către Rusia în anul primăvara anului 2014 și confruntarea militară din regiunile Donețk și Lugansk au generat o degradare rapidă a păcii și stabilității în Europa, aducând pe agenda riscuri acute pentru ordinea globală. Ocuparea cu forța a unor teritorii străine reprezintă o negare a principiului de ”inviolabilitate a frontierelor”, prevăzut de Acordul Final de la Helsinki (August 1, 1975), Carta ONU (semnată la 26 iunie, 1945, la San Francisco), iar fără aceste repere cheie pentru ordinea globală este foarte greu să te simți protejat. Din păcate, anumite țări au mizat din nou, în 2014, pe ocuparea unor teritorii străine sub pretextul ”apărării compatrioților ruși”, restituind o nefericită analogie istorică cu situația anilor 1930-1940, iar continuarea acestei practici reproduce o anomalie la nivel international.

Cu ce probleme se confruntă cetățenii noștri aflați în SUA? Sunt sute de tineri care rămân ilegal în SUA. Cum sunt protejați aceștia în cazul în care se confruntă cu careva probleme?

Problemele cu care se ciocnesc compatioții nostril sunt multe și diverse. Unii au nevoie de servicii consulare, certificate de naștere, perfectarea pașapoartelor sau refacerea unor acte pierdute, și atunci Ambasada poate ușor și rapid rezolva aceste probleme,, dar sunt și altele mai complicate. Există un anumit contingent de infracțiuni despre care nu se vorbește mult în presa din RM, dar care există și se referă și la anumiți tineri originari din RM care rămân în mod ilegal în SUA, folosindu-se de serviciile Work and Travel. De obicei, Ambasada este notificată despre toate cazurile în care anumite infracțiuni au fost comise, după care autoritățile americane fie îi extrădează pe acești tineri, fie îi rețin pentru faptele comise, iar în aceste cazuri, Ambasada RM nu prea poate interveni altminteri decât prin notificări verbale. Majoritatea covârșitoare a compatioților nostril în SUA sunt cetățeni naturalizați, cu toate actele în regulă, cu slujbe și o formidabilă motivație de a se afirma prin talentele și calificările profesionale pe care le-au deprins în această țară.

Eu cred că am reușit să port în perioada mandatului deținut o vie comunicare cu cele mai diverse grupuri și comunități moldovenești din SUA. Am vizitat comunități primitoare și generoase; am participat la deschiderea unor festivaluri și acțiuni de promovare a RM în SUA: de genul Happy Hours la New York, Mărțișor la Washington DC, Festivalul Roadei la San Francisco, lansări de restaurante cu specific moldovenesc culinar la Philadelphia, expoziții de artă plastică, alte exerciții de promovare și menținere a tradițiilor etno-culturale. Voi aminti cu drag și lansarea Primei Convenții Moldo-Americane la 26 februarie, 2014, la Washington DC, și mă bucură faptul că inițiativa pe care am formulat-o personal sa fost replicate la Chicago, la 2-3 mai, cu sprijinul a 3 organizații implicate: Moldova Aid, Asociația Moldovenilor din Chicago și Noroc Events and Promotion, cu sprijinul moral al Ambasadei. Un pilon de rezistență al diasporei moldovenești în SUA ține de larga rețea de biserici creștine cu rădăcini din RM. M-am bucurat de fiecare data când am fost invitat să salut cu prezența mea aceste comunități, și chiar să particip la rugăciuni comune pentru că respect libertatea de conștiință religioasă a moldovenilor, indiferent unde se găsesc aceștia. Trebuie să știți că avem biserici puternice la Raleigh, Carolina de Nord, Silver Springs, Massachusets, Sacramento, California, Tacoma și Reston, în statul Washington, fie ca biserici autonome, fie ca părți organice din comunități bisericești mai largi, cum sunt cele din Chicago, Illinois, Atlanta, Georgia, Philadelphia, Pennsylvania. Personal, cred că menținerea bagajului cultural și de limbă română nu poate fi niciodată o povară prea grea pentru cei care-și doresc să se naturalizeze conform legislației SUA, ci un mare avantaj.

Identitatea culturală este un soft care-și dezvăluie potențialul său potrivit talentelor și spiritului fiecăruia dintre noi, iar puterea și vizibilitatea comunităților reprezintă o chezășie a succesului lor, o reflecție a ”visului American” asupra modelului de reușită pentru orice emigrant. În mod natural, misiunile diplomatice ale RM în străinătate au și obligația să asiste acestor comunități, fără a substitui energia și puterea lor de mobilizare, în fiecare caz aparte. Mă bucur că menținem contacte strânse cu o pleiadă de nume și personalități notorii origindare din RM, despre care începe să se vorbească tot mai mult în SUA – informaticieni, matematicieni și chimiști, care se afirmă cu mult success în cadrul unor universități americane prestigioase, artiști plastici, dar și oameni de afaceri, medici, actori de filme și creatori de modă, ziariști și preoți, care fac onoare țării noastre. Ei susțin diverse acțiuni de caritate, se declară solidari cu opțiunile de dezvoltare ale RM, organizează acțiuni de sensibilizare culturală, oferă donații de carte, haine și produse alimentare, într-un cuvânt – manifestă gesturi de umanitate și de generozitate față de țara noastră, care completează chemarea pe care o simt pentru fapte bune.

New York

Cum ați găsit Chișinăul la revenire? 

Un pic obosit. Este posibil ca acest sentiment să se datoreze numărului abitir de evenimente publice din țară, festivaluri etnofolclorice, alegeri locale și alte tipuri de competiții cu mize adeseori neclare, într-un ritm mult mai sporit decât mă așteptam să găsesc capitala RM. Ori poate din cauza drumurilor proaste și a celor care le mențin în starea asta, cine știe? Cert este că nu ar trebui să riscăm a crede că cineva este obligat să ne ajute. Cei care au însușit rapid această lecție de ”realism politic”, vecinii nostril baltici, au reușit să se integreze cel mai ușor în UE, bucurându-se de încrederea deplină a Occidentului, iar noi nu. În acest context, cred și sper că experiența pe care am acumulat-o la Washington DC să fie utilă și cerută în procesul decizional ale unei țări care vrea să se schimbe spre bine.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.