Lidia Cozac, studentă la medicină veterinară în comuna Brătușeni, întruchipează schimbarea pe care Moldova și-o dorește în învățământul profesional tehnic: mai puțină teorie abstractă și mai multă practică reală.
Când era încă elevă în satul ei natal din raionul Ocnița și se întorcea acasă de la școală, Lidiei avea grijă de animalele abandonate. Uneori aducea acasă rățuște rătăcite, cățeluși găsiți în stradă, iar părinții o tot rugau să se oprească. În apropierea satului nu exista nicio clinică veterinară și nicio altă modalitate de a le ajuta. „Voiam să le ofer adăpost, hrană și iubire”, spune Lidia.
Chiar și acum, ani mai târziu, un singur medic veterinar deservește mai multe sate din raionul în care locuiește Lidia.
Iar când apar cazuri mai grave, ajutorul vine adesea prea târziu.
Sectorul zootehnic este considerat o ramură importantă pentru economia moldovenească. Totuși, asistența veterinară rămâne un lux, într-o țară în care animalele nu sunt doar tovarăși de companie, dar joacă și un rol important în economie. Peste un sfert din forța de muncă a țării este angajată în agricultură, domeniu care generează aproximativ 12% din PIB.
Când găsești un loc care-ți amintește de „acasă”
În clasa a noua, afinitatea pe care-o avea în copilărie Lidia pentru animale se transformase deja într-o decizie legată de viitoarea carieră.
Astăzi, ea este studentă în anul trei la Colegiul de Medicină Veterinară și Economie Agrară din Brătușeni, singura instituție de învățământ profesional tehnic din Moldova care pregătește felceri veterinari (specialiști de nivel mediu care oferă sprijin în îngrijirea și tratarea animalelor).
Alegerea Lidiei a fost una deopotrivă emoțională și practică. „Când am auzit de acest colegiu, m-am gândit: wow, aproape ca acasă!”, spune ea.
Ani la rând, învățământul profesional din Moldova nu era văzut ca o alegere prestigioasă și nici perceput ca atractiv. Între 1990 și 2014, numărul elevilor din învățământul profesional a scăzut de aproximativ patru ori.
La colegiul din Brătușeni, la sfârșitul anilor ’90 studiau doar 70 de elevi, potrivit directorului instituției Ghenadie Frecăuțanu. În prezent, numărul lor este de aproximativ 400.
Această creștere intersectează experiența studenților cu viitorul țării. Reforma învățământului profesional tehnic din Moldova încearcă să aducă instruirea profesională mai aproape de munca reală, de angajatori și de nevoile locale ale comunității.
Când frica se transformă în concentrare
La colegiu, Lidia a înțeles că nu e suficient doar să iubești animalele. Meseria de veterinar cere disciplină și abilitatea de a le citi durerea. „Animalele nu pot vorbi. Trebuie să înțelegem boala din simptome și comportament și, cumva, să le simțim durerea pentru a le putea salva”, explică tânăra.
Practica consolidează aceste abilități. La clinica colegiului, Lidia a asistat profesorii în timpul procedurilor veterinare, a pregătit instrumentele și a învățat cât de multă precizie cere îngrijirea animalelor. Își amintește de frica de a ține bisturiul în mână și de momentul în care acea teamă s-a transformat în concentrare. „Practica m-a schimbat foarte mult. Mi-a dat mult mai multă încredere în mine”, spune Lidia.
S-a întâmplat și ca în spatele unei lecții învățate să se afle un caz tragic. O întâmplare care i-a rămas întipărită în minte a fost cea în care un cățeluș a fost adus la clinică prea târziu. Când animalul a ajuns la ei, nu se mai putea face nimic. „Mi-a lăsat o amprentă pe suflet”, își amintește ea.
Astfel de situații au pus bazele pregătirii ei profesionale: Lidia a învățat nu doar să trateze animalele, ci și cum să trăiască cu întârzierile, ezitările și pierderile inevitabile ale acestei profesii.
Un model durabil cu sprijinul Elveției
La Brătușeni, această orientare spre educația practică se face simțită prin intermediul clinicii colegiului, a laboratorului și a activității la fermă. Frecăuțanu afirmă că aproximativ jumătate din instruire este practică și că metoda veche, dominată de teorie, nu mai funcționează.
Clinica se află în centrul acestei schimbări. Înființată cu sprijinul proiectului CREATIVO, finanțat de Elveția și Liechtenstein, aceasta nu a fost o simplă extensie modernă a campusului, explică Olga Pilipciuc, directoare de program în cadrul Centrului de Educație Antreprenorială și Asistență în Afaceri (CEDA), organizația care implementează inițiativa.
Clinica îndeplinește mai multe roluri: îmbunătățește pregătirea studenților, îi menține pe profesori activi din punct de vedere profesional, oferă servicii veterinare în regiune și ajută colegiul să genereze venituri proprii, în loc să depindă exclusiv de finanțarea de la stat.
„Succesul nu depinde de tipul de diplomă obținut, ci de abilitățile reale și de experiența practică”, este de părere Olga Pilipciuc.
Un prezent stabil și un viitor asigurat
Impactul colegiului din Brătușeni este vizibil nu doar la actualii studenți, ci și la cei care l-au absolvit. Cu ani în urmă, spune Frecăuțanu, rata de angajare de după absolvire era foarte scăzută. Astăzi, tot mai mulți absolvenți de la Brătușeni intră direct în câmpul muncii, în timp ce mulți alții își continuă studiile în învățământul superior, având o bază practică mult mai solidă. La nivel național, învățământul dual a demonstrat rezultate mai bune pe piața muncii: în 2022, Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova a anunțat că peste 70% dintre absolvenții programelor duale se angajează imediat după finalizarea studiilor.
Unii absolvenți au deschis clinici în Bălți, Orhei și Telenești, iar alții lucrează în cabinete veterinare din Chișinău sau de peste hotare.
„Un absolvent trebuie să fie mai bun decât mine. În caz contrar, îmi mănânc pâinea degeaba”, crede Frecăuțanu.
El menționează că foștii studenți păstrează legătura cu colegiul și îi ajută pe profesori să îmbunătățească curricula. Unii dintre ei revin pentru a susține masterclass-uri. Unul din absolvenți, care acum lucrează la Chișinău, s-a întors la colegiu cu propriul echipament, pentru a le arăta studenților și profesorilor tehnici pe care instituția nu le acoperă încă pe deplin, cum ar fi stomatologia veterinară.
Frecăuțanu ne face un tur al instituției. Într-o sală de clasă plină de tineri în halate albe și bonete, un alt student, Igor Lîsîi, se uită printr-un microscop pentru a depista paraziți.
El vede medicina veterinară ca pe o parte a „unui viitor mai bun” – nu doar pentru animale, ci și pentru oameni: animale mai sănătoase înseamnă mai puține boli, alimente mai sigure și o protecție mai bună pentru comunități.
Pentru Lidia Cozac, acest viitor se simte mult mai personal. Lidia își leagă în continuare alegerea profesiei de animalele alături de care a crescut acasă, în special de pisici, și mai ales de una dintre ele.
„Încă din copilărie și chiar și acum, animalele mele preferate erau pisicile. Am multe pisici acasă, iar în primul an de studii aveam un motan pe nume Felix – în latină înseamnă fericit. L-am pierdut când avea un an, iar asta a lăsat o amprentă foarte puternică. Îmi plac și căprițele, avem capre acasă și adesea mă joc cu ele când mă întorc în sat”, povestește ea cu zâmbetul pe buze.
„În familia mea, am fost prima care a decis să își continue studiile după școală”, spune Lidia. La colegiu, un curs de antreprenoriat a determinat-o să se gândească nu doar la tratarea animalelor, ci și la a construi ceva pe cont propriu: la un plan de afaceri, la piața de desfacere, la clienți și concurență.
Ea explică că acest colegiu i-a arătat că, după absolvire, există „multe uși deschise”: clinici, farmacii veterinare, grădini zoologice și domeniul siguranței alimentare. „Atunci m-am gândit că mi-ar plăcea să-mi deschid propria clinică”, spune Lidia. Și vrea să facă asta undeva în nordul Moldovei, unde spune că nu există încă o clinică specializată modernă, dotată cu toate facilitățile pe care ar dori să le vadă.
Înainte de a veni la Brătușeni, o astfel de idee părea prea îndepărtată.
Acum, ea pare cu adevărat realizabilă.
Autor: Iurie Gandrabura
Traducere: Patricia Mihailă
