Când era copil Anastasia Moșoglov mergea împreună cu colegii să se joace într-un parc din apropierea școlii primare din orașul Iargara, raionul Leova. Își amintește că spațiul fusese amenajat atunci când ea era încă mică, ulterior parcul a fost vandalizat.
„La moment nu este nimic din ceea ce a fost înainte și mă întristează foarte tare, deoarece este un loc nostalgic pentru mine”, povestește Anastasia.
Acum, împreună cu colega sa Jasmin Bulgaru încearcă să amenajeze din nou acest spațiu.
Anastasia și Jasmin sunt eleve în clasa a 12-a și sunt implicate în structuri locale de tineret. Anastasia este președinta Consiliului Local de Tineret din Iargara, iar Jasmin activează în mai multe organizații și structuri de tineret, unde se ocupă inclusiv de marketing și comunicare. Cele două au participat la ediția a II-a a Școlii de Urbanism Comunitar, implementată de Laolaltă. În cadrul programului, au trecut prin instruiri online, cercetare în comunitate și o tabără de vară, iar proiectul lor se numără printre cele selectate pentru un minigrant de 16.000 de lei.
13 copaci și un spațiu liber
Proiectul lor poartă numele „13 și __. Spațiu ReCreativ”. Cifra nu a fost aleasă întâmplător, Anastasia explică că în parc sunt exact 13 copaci.
Jasmin spune că în parc există câteva elemente, printre care o masă de ping-pong, însă ele și-au dorit ca spațiul să devină mai atractiv și să poată fi folosit pentru întâlniri și recreere.
„Noi nu știam unde putem să ieșim, unde ne putem relaxa și unde ne putem întâlni cu ceilalți localnici sau cu ceilalți copii”, spune Jasmin. Cele două își propun ca spațiul să nu fie destinat unei singure categorii de vârstă.
„Avem nevoie de un loc sigur pentru socializare și relaxare, cumva în aer liber. Noi vrem să putem ține localnicii aproape unul de altul, chiar și aceiași copii, începând de la vârsta de 10 ani, până la 20, adulți și deja și vârstnici”, explică Jasmin.
Cum reacționează localnicii
Înainte de tabăra de vară, tinerele au realizat o cercetare în comunitate. Anastasia spune că au folosit mai multe chestionare și au discutat atât cu tineri, cât și cu mame.
„Majoritatea tinerilor cuprinși între 12-18 ani au spus clar că nu au unde se recrea. Așa și scria, alb pe negru, că au nevoie de un parc, de un loc de recreere”, spune Anastasia.
Potrivit ei, mamele cu care au discutat le-au vorbit și despre locurile unde se joacă acum copiii.
„Copiii lor se joacă pe străzi sau în locuri neamenajate și este un pericol”, povestește tânăra.
Jasmin spune că au discutat și cu colegii din școală și cu membrii Consiliului local de Tineret. În septembrie, au început o campanie de informare, au lipit afișe și au publicat anunțuri pe Facebook și Instagram, inclusiv cu ajutorul Primăriei. Una dintre provocările pe care Jasmin spune că le vede în această etapă este să ajungă și la locuitorii mai în vârstă.
„Ne-am propus totodată să mergem cumva la fiecare acasă sau să strângem niște voluntari și iarăși să mergem și să discutăm față în față cu ei sau să organizăm o consultare publică”, spune ea.
De la o idee la un proiect de 16.000 de lei
Jasmin a aflat despre Școala de Urbanism Comunitar și inițial intenționa să participe împreună cu o altă colegă. Aceasta nu se încadra însă în limita de vârstă a programului, spune Jasmin, așa că i-a propus Anastasiei să formeze o echipă. Au urmat instruirile și apoi tabăra de vară de la Ghidighici.
Pentru Jasmin una dintre ideile cu care a rămas din această experiență a fost că nu toate elementele unui spațiu trebuie cumpărate gata făcute.
„Noi nu puteam să ne permitem să cumpărăm, de exemplu, niște structuri de joacă pentru copii gata făcute. Noi putem găsi niște localnici care ar vrea să contribuie, să ne ajute să amenajăm acest parc”, spune ea.
Anastasia descrie altfel lecția cu care a rămas:
„Am înțeles că cel mai important este să începi. După aceea, totul se va alinia în cel mai bun mod posibil.”
Cele două beneficiază și de mentorat în perioada de implementare. Mentora lor este activista civică Lilia Nenescu, care este și directoarea Asociației Comunități Active pentru Democrație Participativă. Jasmin spune că discută cu ea despre procesul de cumpărare și amenajare și primesc feedback pe parcurs.
Cum ar trebui să arate „13 și __. Spațiu ReCreativ”
Lucrările de amenajare urmează să înceapă, iar cele două tinere au cumpărat deja trei bănci și materialele necesare pentru pictarea unui perete din apropierea parcului.
Am rugat-o pe Anastasia să-mi descrie cum și-a propus să arate acel loc la final:
„Faceți primii pași în parc, în partea stângă va fi un perete de aproximativ 20 de metri lungime și 4 metri în înălțime. El va fi pictat în forma unui soare curcubeu, cu culori aprinse.”
Mai departe, spune ea, vor fi amplasate băncile din lemn și elemente pe care copiii să se poată cățăra și juca.
Pentru pictarea peretelui, Anastasia spune că au început o colaborare cu Casa de Creație din localitate. Coordonatoarea cercului de pictură urmează să implice și copii în această activitate. O parte dintre cei 16.000 de lei este destinată materialelor de construcție și de artă, iar o altă parte cheltuielilor logistice și consumabilelor pentru voluntari, explică Jasmin. Cele două spun că au cerut și sprijinul voluntarilor din Consiliul Local de Tineret.
Implicarea comunității
Anastasia a ținut legătura cu autoritățile locale în procesul de implementare. Ea spune că nu a fost nevoie să insiste pentru ca proiectul să fie ascultat.
„Oamenii singuri s-au deschis către mine”, spune tânăra.
Potrivit Anastasiei, secretara Primăriei le-a răspuns la întrebări și le-a întrebat dacă au nevoie de ajutor. Jasmin spune la rândul său, că autoritățile locale le-au sprijinit inclusiv cu transportarea unor materiale și cu alte aspecte logistice.
Experiența avută de Jasmin în alte contexte a fost însă diferită. Întrebată dacă a simțit vreodată că vârsta a făcut ca adulții să nu o ia suficient în serios ea răspunde afirmativ.
„Am simțit mereu acel gol că mulți dintre adulți nu întotdeauna prioritizează persoanele sau adolescenții care au alte interese în afară de dacă pot spune așa, performanța academică.”
Jasmin spune că au existat situații în care a vrut să vină cu un proiect, dar nu s-a simțit suficient de ascultată sau susținută.
„Chiar din aceleași 50 de persoane, dacă o persoană mă ascultă deja, acesta este un mare succes pentru mine.”
Ce a reprezentat tabăra pentru ele
Pentru ambele tinere, Școala de Urbanism Comunitar a fost prima experiență de acest fel. Jasmin spune că până atunci participase la activități de salubrizare, dar nu coordonase un proiect de amenajare a unui spațiu public. La tabăra de vară, explică ea, a cunoscut tineri din alte regiuni și oameni implicați în domenii precum activismul și urbanismul comunitar.
Anastasia vorbește cu și mai mult entuziasm despre cele șapte zile petrecute la Ghidighici.
„Dacă această tabără ar fi o persoană, eu m-aș cununa cu această persoană. Aș rămâne fidelă toată viața acestei tabere”, spune ea râzând.
Dincolo de glumă, Anastasia spune că experiența i-a arătat cât de mult contează oamenii pe care îi ai în jur.
„Cu persoanele potrivite te transformi în cu totul altă persoană și devii ceva extrem de minunat. Asta este cea mai valoroasă lecție pe care am luat-o din această experiență.”
De ce să schimbi un loc din care s-ar putea să pleci
Atât Jasmin, cât și Anastasia sunt în ultimul an de liceu, niciuna din ele nu intenționează să rămână în Iargara în următorii ani. Jasmin vrea să plece pentru a-și continua studiile universitare, spune însă că acțiunile civice pornite de ea pot fi continuate de alți tineri.
„Eu știu că în urma mea vor rămâne niște copii sau niște adolescenți care au văzut că noi începem un lucru, că vrem să schimbăm orășelul nostru în mai bine și o să fie motivați și ei, la fel să o facă și să ne continue cumva acest început al nostru.”
Anastasia spune că în următorii aproximativ cinci ani, nici ea nu se vede locuind în Iargara, pentru că vrea să-și continue studiile. Spune însă că ar reveni, inclusiv vara, pentru a participa la alte proiecte.
Întrebată de ce investește timp într-un loc din care intenționează să plece, răspunde:
„Deoarece iubesc oamenii de aici.” Și mai adaugă:
„N-aș putea să las oamenii care au probleme, dacă pot rezolva aceste probleme măcar un pic.”
Cele două își propun să finalizeze amenajarea parcului și consultarea publică până la sfârșitul lunii septembrie, după care să organizeze deschiderea spațiului.
Proiectul „13 și __. Spațiu ReCreativ” este realizat în cadrul ediției a II-a a Școlii de Urbanism Comunitar, implementată de Laolaltă. În această etapă a programului, proiectele selectate beneficiază de minigranturi de câte 16.000 de lei și de mentorat pentru implementarea inițiativelor în comunitățile lor.
Acest proiect se desfășoară cu suportul Elveției, al Suediei prin intermediul Fundației „Est-Europene”, implementat de Laolaltă.
Echipa Laolaltă invită publicul din Chișinău și din regiuni, autoritățile locale, organizațiile civice și jurnaliștii să descopere inițiativele de urbanism participativ în cadrul unui eveniment festiv pe 3 octombrie, de la ora 13:00 – 16:00, la Centrul Comunitar 151.
La eveniment, echipele implicate în cadrul Școlii de Urbanism Comunitar II își vor prezenta rezultatele proiectelor, dublate de o expoziție.
