În ultimul an, s-a vorbit mult despre impactul pandemiei asupra sistemului de învățământ, despre profesori care se sufocă în măști sau nu reușesc să capteze atenția elevilor de după ecranul computerului, despre elevi supraîncărcați de teme, care treptat își pierd interesul de a studia. Și, desigur, s-a vorbit despre părinții obosiți de lecțiile online și îngrijorați de reușita copiilor lor.
Dar ce au făcut psihologii școlari, prinși în triunghiul de relații elevi-profesori-părinți? Am vorbit cu psihologi din diverse colțuri ale țării pentru a afla cum s-a schimbat activitatea lor în decursul ultimului an, dar și ce rol le-a revenit în această perioadă.
„Accentul trebuie pus pe echilibrul emoțional mai mult decât pe reușita școlară.”
Rolul de bază pe care îl are un psiholog școlar este cel de a fi la dispoziția elevului, de a-i oferi posibilitatea să-și împărtășească problemele și neliniștea, simțindu-se în siguranță. Asta afirmă Inga Andriuța, psihologă la Liceul Teoretic „George Meniuc” din Chișinău. „Deseori, copiii apelează la psiholog pentru a fi ascultați, pentru a fi acceptați. De asemenea, rolul unui psiholog în școală este de a informa, de a evalua gravitatea anumitor situații, de a face consiliere și mediere.”
Trecerea la studiile la distanță a schimbat și activitatea psihologilor, în special în capitală, unde, în ultimul an, elevii au învățat mai mult de acasă. Astfel, pentru a-și desfășura activitatea, Inga Andriuța a fost nevoită să facă consultații online cu elevii. În acest format însă, elevii apelează mult mai rar la psiholog. „Eficiența consultațiilor sau discuțiilor online depinde și de vârsta copiilor. Dacă vorbim de adolescenți, este mult mai ușor. Ei au gândire critică dezvoltată, recepționează ușor mesajele. Dificultăți apar la elevii din ciclul primar. Ecranul calculatorului sau al telefonului nu îți poate oferi deplin posibilitate de a interacționa cu elevul, nu poți observa mesajul non-verbal pe care acesta îl transmite.”
Consultarea psihologului a fost de mare ajutor în această perioadă nu doar elevilor, dar și profesorilor și părinților. „La începutul pandemiei, când am trecut la învățământul online, a fost nevoie de intervenția mea. Am consultat părinții despre cum să-și gestioneze corect emoțiile, cum să-și susțină copilul. Atunci a fost o perioadă de tranziție mai complicată, părinții erau stresați, majoritatea nu făceau față. Accentul trebuie pus pe echilibrul emoțional mai mult decât pe reușita școlară. Profesorii, de asemenea, apelează la psihologul școlar atunci când nu știu cum să acționeze în raport cu unii elevi sau chiar părinți, când au nevoie de o viziune dintr-o parte.”
„La momentul actual, observ nivelul de stres mai scăzut la elevi și mai ridicat la cadrele didactice.”
Aliona Negruță este psihologă la Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun” din orașul Rezina. Instituția în care activează a alternat între studiile online și cele cu prezența fizică a elevilor. Însă, în tot acest timp, psihologa a consultat elevii doar interacționând direct cu aceștia, respectând normele de protecție.
„În cazul consultărilor online, lucrul se egalează uneori cu zero, pentru că nu poți analiza deplin starea emoțională, nu poți observa mișcările sau gesturile. Elevii pot deconecta camerele și atunci nu pot observa feedback-ul acestora. Mulți practică consultațiile online, pentru mine se dovedesc ineficiente”, spune Aliona Negruță.
Se pare că fenomenul de burnout (epuizarea profesională) este comun nu doar în rândul medicilor, ci și în rândul profesorilor. „Sunt foarte multe cadrele didactice care în prima parte a zilei au ore cu prezență fizică, apoi fug acasă pentru a face orele online. Cadrele didactice nu reușesc să comunice între ei la fel de mult ca înainte, fie din cauza graficul încărcat, fie a măsurilor de protecție.”
Însă învățământul la distanță are și unele avantaje. Fiind acasă, elevii au mai puține motive să manifeste agresivitate verbală sau fizică. „Când se aflau preponderent în instituții, elevii își manifestau mult mai des agresivitatea verbală și fizică. Acum comportamentul lor este mult mai calm. În acest an nu am făcut nicio fișă de sesizare privitor la abuzul fizic sau verbal din partea elevilor.”
La ajutorul psihologului școlar apelează inclusiv și părinții aflați peste hotarele țării. De mai mult timp, Aliona Negruță a devenit „mâna dreaptă” a unei mame plecate în Italia. „Unul dintre copiii cu care lucrez acum suferă de sindromul deficitului de atenție, ADHD, iar mama acestuia muncește în Italia, neavând posibilitatea să se întoarcă în curând acasă. După fiecare consultație cu copilul, vorbesc cu mama acestuia, încerc să o ajut și să o ghidez.”
„Pandemia a afectat inevitabil starea emoțională a elevilor de toate vârstele.”
În condițiile în care elevii studiază online, toate evenimentele la care participau au fost anulate și sunt nevoiți să stea departe de prieteni și colegi. „Contextul în care ne aflăm determină apariția unor sentimentelor de incertitudine și frustrare, stări de anxietate și un grad mai mare de stres la copiii de toate vârstele”, afirmă Marcela Zaharia, psihologă la Gimnaziul din satul Filipeni, raionul Leova.
Una dintre atribuțiile Marcelei în această perioada a fost și motivarea elevilor să studieze. „Cea mai mare provocare a fost motivarea tuturor elevilor să participe la orele online, căci învățând într-un astfel de format, mulți au început să absenteze mai frecvent. Aici mi s-a cerut implicarea și, împreună cu diriginții și părinții, am reușit să convingem copiii că orele online sunt la fel de importante ca cele cu prezență fizică.”
De o atenție deosebită au avut nevoie elevii cu cerințe educaționale speciale, care se adaptează mai greu la învățământul la distanță și pentru care ajutorul psihologului este esențial. Acești copii au nevoie de mai multă atenție, ei trebuie ghidați, pentru ei sunt elaborate și oferite diferite exerciții pentru dezvoltarea memoriei și atenției – ceea ce devine deosebit de dificil de făcut în condiții online. „În instituție avem 24 de copii cu CES. La fel ca și ceilalți elevi, aceștia învățau online, dar a fost elaborat și un grafic de ore pe care le făceau în instituție. Cadrele didactice de sprijin îi ajutau să îndeplinească sarcinile școlare, iar apoi eu făceam ore de profilaxie sau consultații cu fiecare copil.”
Mulți dintre părinții nu sunt destul de informați despre activitatea unui psiholog școlar. Astfel, deseori psihologului îi revine rolul de inițiator al unei consultații cu părintele sau copilul. „Din păcate, în activitatea mea mă confrunt cu faptul că mulți dintre părinții nu sunt informați și au percepții «primitive» despre activitatea psihologului. Aceștia nu apelează singuri la serviciile mele. De cele mai multe ori, sesizez și încerc să ajut părinții în cazul în care copilul lor manifestă comportament deviant sau stări de anxietate.”
În realitatea ideală și aproape utopică pentru țara noastră, fiecare instituție de învățământ general ar trebuie să aibă un psiholog competent și un cabinet psihologic unde acesta poate activa. În realitatea actuală însă, aproape două treimi din școlile din Republica Moldova nu dispun posibilitatea de a angaja un psiholog, problema fiind gravă mai ales în mediul rural.
Un articol de Ecaterina Buruiană, stagiară Moldova.org
