Oleg Brega: “Am fost maltratat in subsolurile MAI”

Moldova.ORG – “Vreau să reclam, prin prezenta, condiţiile de detenţie de la Comisariatul General de Poliţie (CGP) Chişinău şi maltratările la care am fost supus de către angajaţi”, mărturiile lui Oleg Brega, membru Hyde Park, au fost plasate pe site-ul organizaţiei şi sunt adresate Ministerului de Interne, Procuraturii Generale şi Centrului pentru Drepturile Omului.

„Am fost lovit de gardieni şi tratat inuman de medic”
La 8 mai 2008 am fost dus de către poliţiştii Comisariatului de Poliţie al sectorului (CPs) Buiucani la CGP pentru a ispăşi o pedeapsă administrativă de 3 zile arest, în urma deciziei din aceeaşi zi a judecătorului Diaconu. Aproximativ la ora 18.30 am fost predat împreună cu alţi câţiva cetăţeni celor care făceau de gardă în izolator. Chiar de la intrare am fost întâmpinaţi cu ordine zbierate isteric de a ţine mâinile la spate, de a sta cu faţa la perete, cu picioarele drepte. Toţi cei 4-5 poliţişti care făceau de gardă erau agresivi şi violenţi. Împingeau fără menajamente pe cei arestaţi, le dădeau ordine strigate, fără să le explice care le sunt drepturile şi obligaţiile, pe ce se bazează interdicţiile. Eu am fost luat după o uşă şi pus să mă dezbrac. Am cerut întâi să fiu dus la toaletă pentru necesităţi fiziologice, dar am fost lovit fulgerător de cel care mă percheziţiona. Mi-a aplicat o palmă puternică peste obraz. Era cel mai scund dintre poliţişti, tuns scurt, brunet cu fire albe de păr şi cu ochi negri. Striga foarte tare şi mă înjura. Apoi a venit altul, mai înalt şi mai corpolent care mi-a tras cu pumnul în cap de sus în jos, ca şi cu ciocanul, dar cu partea moale a palmei. Am fost împins iar în coridor cu un picior în spate pe care n-am văzut cine l-a tras. În schimb am observat că erau încă în hol poliţiştii de la CPs Buiucani, care au asistat la această scenă violentă şi cărora le-am spus că îi voi atrage ca martori ai maltratării mele. Am fost dus la medic şi mă gîndeam să mă plîng de tratamentul aplicat, dar femeia în alb m-a întâmpinat isterizată şi răutăcioasă, mi-a ordonat să stau jos şi m-a întrebat dacă nu am păduchi sau râie. M-a căutat în cap şi făcea remarci maliţioase despre lungimea părului şi felul cum arăta coafura mea. M-a întrebat dacă am răni pe corp şi dacă am avut boli venerice, apoi m-a pus să semnez într-un proces-verbal şi într-un registru. Poliţistul agresor era în spatele ei şi n-am îndrăznit să spun decât că mă simt prost, am anemie, că am chemat câteva ore mai devreme salvarea şi să repet că vreau la toaletă. Medicul a zis că va fi degrabă cina şi că voi fi imediat dus la toaletă.

„Am fost impus să facă genuflexiuni în pielea goală”
Totuşi, poliţistul m-a băgat într-o cuşcă îngustă şi m-a încuiat, ameninţând că urmează să fiu bătut ca să-mi vină mintea la cap, dar întâi să-i repartizeze pe ceilalţi. După ce au fost percheziţionaţi şi li s-au luat amprentele digitale, nu am mai fost violentat fizic ci numai agresat verbal, înjurat, ameninţat. Astfel am fost impus să mă debrac de haine, să fac genuflexiuni în pielea goală apoi să mă îmbrac la loc. Dar pentru că cerusem iar acces la toaletă, mi s-a ordonat să iau hainele în braţe şi să merg de-a lungul coridorului. În capăt, am fost iar pus cu faţa la perete şi cu mâinile la spate, mi s-a spus că va trebui să mă ridic în picioare de fiecare dată când se va deschide uşa la celulă şi am fost introdus în camera nr. 12. Acolo condiţiile sunt insuportabile, inumane şi degradante: pentru 7 persoane, câţi am convieţuit două zile, în loc de paturi aveam o scenă de lemn de 2×2 metri, un closet murdar care se înfunda mereu, un robinet cu furtun improvizat dintr-o fâşie de polietilenă, un geam mic dublu zăbrelit cu o gaură mare în sticlă, o gură de ventilare ineficientă, din care ne orbea mereu de după plasă un bec electric. Dormeam toţi îmbrăcaţi şi oricum era frig noaptea. Se fuma mereu şi gardienii mai aduceau ţigări şi chibrituri când acestea se termnau.

„În loc de hrană – o cană de apă caldă şi o bucată de pâine”
În loc de hrană se dădea dimineaţa şi seara o cană de apă caldă şi o bucată de pâine. La amiază ni se dădea o strachină cu puţină ciorbă şi peste ea aruncat felul doi, tot foarte puţin, cu cotlet care doar mirosea a carne, într-o zi chiar a carne stricată, înăcrită. Mâncarea se transmitea din mână în mână prin geamul mic din cadrul uşii, se punea pe patul unde unii urcau încălţaţi, şi se servea din vase nu tocmai curate, care rămâneau pentru a doua zi în praf şi mirosul infect de acolo ca să ni se toarne a doua zi tot în ea altă mâncare.

„În cameră pentru necesităţi fiziologice trebuia să ne expunem colegilor de celulă”
Am fost scoşi de două ori pentru amprente digitale şi de fiecare dată a trebuit să ne spălăm cu apă rece, fără săpun, unghia de săpun din prima zi s-a terminat şi alta nu ne era adusă, chiar dacă am solicitat. Am întrebat dacă putem cere asta de acasă şi ni s-a spus că numai în zile de lucru se acceptă colete, iar eu am fost deţinut vineri, 9 mai, şi sâmbătă. Am înţeles că am acolo un tratament special, gardienii făceau aluzie mereu la mine şi mă avertizau să nu pun întrebări, să nu bat în uşă ori să protestez în alt fel. Sâmbătă am fost scoşi la plimbare în curte pentru 15 minute, dar după asta percheziţionaţi din nou toţi cu aceeaşi procedură umilitoare de dezgolire şi genuflexiuni cu chiloţii pe vine. După asta am fost duşi la duş, dar nu era acolo nici săpun, nici ştergare, nici condiţie sanitară suficientă pentru igienă. În cameră pentru necesităţi fiziologice trebuia să ne expunem colegilor de celulă din spatele peretelui de doar un metru şi lipsea hârtia igienică sau orice alt fel de hârtie.

„Mi-au fost încălcate drepturi garantate de Constituţie şi protejate de CEDO”
La eliberare mi s-au dat obiectele personale, care au fost păstrate în condiţii incerte, fără a fi sigilate pentru păstrarea secretului corespondenţei, a intimităţii şi vieţii private, am fost pus să semnez o listă completată în lipsa mea. Am aflat după aceea că rudelor şi prietenilor mei nu li s-a spus că sunt acolo şi când/dacă voi fi eliberat, chit că ei au apelat şi la CPs Buiucani, şi la CGP, şi la pentenciarul din oraş. Consider că mi-au fost încălcate, în cele trei zile de detenţie, drepturi garantate de Constituţie şi protejate de CEDO, alte acte normative internaţionale. Cred că cei responsabili şi vinovaţii direct de maltratarea mea trebuie să fie traşi la răspundere penală. Rog să se investigheze acest caz, să fie penalizaţi cei implicaţi şi să fiu informat despre deciziile adoptate în termenii prevăzuţi de lege. – Moldova.ORG

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.