Există oameni pentru care orașul nu înseamnă doar clădiri de beton și străzi pavate, ci un organism viu care trebuie îngrijit. Oameni care protestează atunci când apar construcții ilegale, plantează grădini comestibile, organizează activități comunitare în spații contestate, amenajează păduri Miyawaki și grădini pluviale și îi implică pe ceilalți în viața comunității.
Din această categorie face parte și activista civică Lilia Nenescu, care este una dintre mentorele din cadrul Școlii de Urbanism Comunitar, unde îi ajută pe tineri să își transforme ideile în proiecte reale pentru comunitățile lor.
„Democrația se întâmplă nu doar o dată la 4 ani, dar este o practică zilnică, în care ne implicăm în viața localităților și a comunităților noastre, în care contribuim la coeziunea socială, la apărarea bunurilor comune, la protejarea mediului etc. Pentru că democrația se învață”, spune Lilia.
Orașul se construiește zi de zi, de oamenii care aleg să se implice
În 2025, Asociația Laolaltă a lansat un apel deschis prin care invita persoane cu experiență relevantă să aplice pentru rolul de experți care urmau să organizeze sesiunile și atelierele din cadrul Școlii de Urbanism Comunitar.
Pentru Lilia, decizia a fost una rapidă. A aplicat fără ezitare. În noul său rol i-au plăcut tinerele și tinerii din satele și orașele Moldovei, energia, inspirația, curiozitatea și ambiția lor de a contribui la dezvoltarea spațiilor culturale și comunitare din localitățile lor.
Când și-a început activitatea în calitate de mentoră, Lilia avea deja o activitate solidă de activistă civică, știind foarte clar cum și-ar dori să arate un oraș sustenabil. „Acest oraș în care aș vrea să trăiesc este un oraș care nu mai luptă cu natura, ci trăiește în armonie cu ea… unde fiecare locuitor are acces la spații verzi calitative în raza de 50-100 metri de la locuința sa”, spune ea.
Pentru Lilia, un astfel de oraș nu apare de la sine, ci se construiește zi de zi prin implicarea oamenilor: vecini care se cunosc și se ajută, prin reacții atunci când apar construcții ilegale sau tentative de privatizare a bunurilor comune, prin organizarea de inițiative pentru apărarea spațiilor publice și amenajarea unor locuri de întâlnire pentru comunitate.
De aceea, ea protestează, scrie petiții și demersuri, plantează grădini comestibile și organizează activități comunitare în spațiile contestate sau amenințate. A protestat la Occupy Guguță, la Ambasada SUA împotriva privatizării Stadionului Republican și a scris petiții împotriva cedării blocului Bibliotecii Naționale către Mitropolia Basarabiei.
Dincolo de activism, Lilia este prezentă în acțiuni directe în oraș, fiind și directoarea Asociatiei Comunitati Active pentru Democratie Participativa. Atunci când un antreprenor a turnat un fundament de beton în scuarul Circului, ea și alți locuitori au răspuns imediat: au plantat pomi chiar în interiorul structurii de beton. Mai târziu, prin implicarea în Bugetul Civic, acel spațiu a fost transformat într-un pavilion comunitar.
În paralel, Lilia a creat și o grădină comestibilă lângă Cafeneaua Guguță, pe care o îngrijește de cinci ani. De asemenea, împreună cu locuitorii, a participat la acțiuni de plantare și la amenajarea unor spații verzi, transformând locuri degradate sau abandonate în zone vii, utile comunității.
Experiența de anul trecut, când a fost deja implicată în Școala de Urbanism Comunitar, a convins-o să continue. A fost selectată din nou și în ediția curentă, unde va lucra în continuare cu tinerii și proiectele lor din comunități.
„Tinerele și tinerii noștri sunt vizionari, știu ce vor și acționează”
Interacțiunea cu tinerii din cadrul Școlii de Urbanism i-a reconfirmat Liliei că schimbarea este posibilă. Ceea ce a mișcat-o cel mai mult a fost energia lor și capacitatea de a vedea soluții acolo unde alții văd doar ruine. „Mi-a dat speranță că o lume mai bună este posibilă, pentru că tinerele și tinerii noștri sunt vizionari, știu ce vor și acționează pentru a construi acest viitor”, a adăugat Lilia.
O poveste care i-a rămas aproape de suflet este cea a Victoriei din satul Țărăncuța. Tânăra a reușit să readucă hramul satului după șase ani în care evenimentul nu s-a mai organizat, deoarece casa de cultură era avariată și nu exista nici măcar echipament de bază pentru activități culturale. Victoria povestea că tinerii din sat adunau banii după colindat pentru a organiza evenimente culturale în curtea casei de cultură care este avariată, adică foloseau banii pentru a achita onorariul muzicanților.
„Tânăra s-a gândit că nu va reuși să reabiliteze casa de cultură, însă ar putea cumpăra o boxă și un microfon… iar banii din colindat să-i adune pentru reparație”, povestește activista.
Totodată, Victoria a organizat ateliere de creație cu copii din sat, a luat interviuri de la săteni despre amintirile lor legate de casa de cultură, a organizat o clacă pentru a face curățenie în casa de cultură și în curtea acesteia. În cadrul proiectului, Victoria a avut acces la o cameră video, a fost mentorată cum să filmeze, cum să construiască un scenariu etc., iar Victoria a început lucrul la un documentar despre casa de cultură din sat.
„Școala de Urbanism Comunitar este o platformă în care tinerii pot învăța cum să practice democrația”
Pentru Lilia Nenescu, Școala de Urbanism este, în esență, o lecție de democrație aplicată.
„Școala de Urbanism Comunitar este o platformă în care tinerii pot învăța cum să practice democrația la nivel local prin practici de urbanism participativ.”
Lilia spune că deși poate părea complicat să realizezi proiecte pentru tineri, aceștia au colaborat cu instituții locale, administrația școlii, primăria, case de cultură etc., și au primit fie sprijin, fie cofinanțare pentru proiectele lor. Tinerii s-au simțit cel mai împliniți când au reușit să implice comunitatea, când au salubrizat împreună curtea casei de cultură, când au construit împreună un foișor comunitar, când au amenajat mobilier urban în curtea facultății etc. Proiectele implementate au fost foarte diferite, dar toate porneau de la necesități reale pe care tinerele și tinerii le-au cercetat la etapa de cercetare a problemei pe care au identificat-o.
Spre exemplu, a fost instalată o poartă de fotbal într-un sat foarte mic în care nu exista niciun spațiu amenajat pentru sport, într-un alt sat un tânăr a cumpărat jocuri de societate și a organizat șezători comunitare în care a adus împreună tinerii și vârstnicii din sat pentru a se juca și a socializa împreună, au amenajat împreună cu locuitorii spații de socializare, spații de joacă pentru copii etc.
Lilia vede în aceste inițiative, ceea ce ține orașul și satul unit. Așteptările ei pentru ediția curentă sunt mari, „vreau să vadă tineri din toate regiunile Moldovei care aleg să aibă grijă de mediul lor cu aceeași pasiune cu care își îngrijesc propria casă”.
Notă: Ai între 17-30 de ani, vii din orice colț al Moldovei și vrei să aduci schimbarea în strada, ograda, terenul de sport, parcul, casa de cultură, și comunitatea ta? Alătură-te proiectului Școala de Urbanism Comunitar, ediția 2, proiect implementat de Laolaltă, cu suportul Elveției, al Suediei prin intermediul Fundației „Est-Europene”.
