„Dragă M., mereu am fost la mijloc în războiul dintre părinții divorțați, iar acum nu am încredere în oameni”

„Dragă M.,

Am 19 ani și 19 mii de dureri pe suflet! Pe care s-o zic prima?

Am crescut într-o familie monoparentală, alături de mama, ai mei divorțând când eram micuță. De atunci, am simțit întotdeauna că a existat un război rece dintre „clanul” mamei și cel al tatălui. Eu am fost mereu cea prinsă la mijloc, afectată direct de tot ce se întâmpla.

Ai mei (aici mă refer la toată gașca – de la mama, până la bunei), chiar dacă au fost lângă mine mereu, mi-au oferit căldură când eram mică și au făcut eforturi mari ca să mă facă „fată învățată, cu carte”, nu s-au sfiit niciodată să mă îndrepte împotriva tatălui și a neamurilor lui. Asta, evident, a devenit sâcâitor la un moment dat, dar ei parcă se încărcau emoțional dacă aruncau spre mine toate zoile din sufletele lor. Aveam 5 ani și mi se zicea deja că tata a plecat la o c*rvă – nu exista niciun filtru, chiar dacă eram copil.

Acum, că am crescut, sunt plină de frici și de frustrări. Am puțină încredere în oameni, pentru că mama, trecută printr-o viață grea, a avut grijă să-mi spună ca nimeni nu-mi va dori binele. Acum cred că am doi prieteni în total.

De câțiva ani sunt excesiv de emotivă, plâng de la orice și mă rănește orice. Sunt foarte nesigură pe mine, în relațiile cu oamenii am întotdeauna frica de a fi abandonată. M-am și regăsit de multe ori în poziția persoanei care iartă toate prostiile, doar din frica de a nu rămâne singură.

Dacă până la pandemie eram foarte energică și activă social, acum abia de interacționez cu oamenii și chiar sunt o lupoaică singuratică. M-aș bucura dacă mi-ați putea recomanda un psiholog, psihoterapeut, orice, dar țin să menționez că îmi fac studiile peste hotare, de asta poate cineva care oferă consultații online ar fi potrivit/ă.

Chiar vreau o minte sănătoasă. Mulțumesc!”

RĂSPUNS

Cu toții cunoaștem că familia e locul unde poți primi iubire, protecție, înțelegere, siguranță, dar nu este întotdeauna așa. Majoritatea dintre noi creștem în familii cu multe provocări relaționale și nenumărate momente dificile care ne afectează în mod diferit. Maturii din preajma noastră manifestă tipare de relaționare prinse de la părinții lor. Dar tu poți rupe cercul vicios și transmite mai departe un model sănătos de relaționare.

Probabil că și îngrijitorii tăi susțineau că un copil este fericit și sănătos când are unde dormi, are ce mânca, are cu ce se îmbrăca, lăsând în umbră nevoile, emoțiile, suferința, iar asta contribuie la dezvoltarea unui atașament nesigur și a unor modalități nesănătoase de interpretare a evenimentelor. Dar de tine depinde dacă rămâi blocată în trecut și mânie ori respingi statutul de victimă, acceptând trecutul, oferindu-i un sens.

Îmi pare rău ai dus povara acestei experiențe. Și nu despărțirea în sine a fost problema, ci felul în care era interpretată și gestionată de adulți. După cele redate, mama ta, sub pretextul protecției de celălalt părinte, ți-a indus o stare de anxietate inutilă, atunci când încerca să te întoarcă împotriva tatălui. Specialiștii numesc acest fenomen „alienare parentală”, care afectează sănătatea emoțională a copilului și duce la apariția sentimentului de abandon, anxietate, depresie, neîncredere, dificultate de conectare cu propria persoană, dar și cu ceilalți.

Nu e cazul să-i învinovățești, pentru asta te poate face să suferi mai tare. Mai jos găsești câteva sfaturi pentru a ajunge la o stare psihologică mai bună.

Pentru început, ar fi bine să revizui igiena de viață:

• Alimentație sănătoasă, somn suficient, activitate fizică;
• Menținerea unei rutine zilnice;
• Includerea în programul zilei activități plăcute (de exemplu, plimbare, teatru, dans).

Mesajul „nimeni nu-ți va dori binele”, care ți-a fost transmis când era copil, te-a determinat să înveți că „oamenii nu sunt de încredere”, că „lumea e un loc periculos”. Însă „oamenii nu sunt de încredere” este o eroare de gândire, este o generalizare. Ce argumente ai că toți oamenii sunt la fel? Dacă există cel puțin un om de încredere în viața ta, deja acest gând nu este adevărat.

Prietenii au un rol semnificativ în viața noastră, având un beneficiu și asupra stării noastre de bine. E avantajos să avem mai mulți prieteni, însă nu contează cantitatea, ci calitatea prieteniei. Aș vrea să-ți  răspunzi la întrebările de mai jos:

• Ce înseamnă prietenia pentru mine?
• Cum am ajuns la concluzia că doar doi prieteni nu e suficient?
• Unde este scris că nu mai poți lega prietenii în viitor?
• Ce sfat aș da unui prieten care nu este mulțumit de faptul că are doar doi prieteni?
• Cum arătau relațiile mele înainte de pandemie?

Multe lucruri din viața ta nu mai sunt la fel ca înainte de pandemie. Izolarea a devenit o normalitate, iar noi, oamenii, suntem ființe sociale, programate prin mecanisme biologice și comportamentale să avem interacțiuni cu ceilalți. Și dacă distanțarea fizică nu este atât de dăunătoare, cea emoțională poate duce la pierderea conexiunii psihologice.

Ce poți face pentru a diminua izolarea:

• Păstrează contactul cu cei dragi, fie și numai prin telefon sau apel video;
• Comunică prin mesaje pe rețelele sociale;
• Inițiază conversații oricât de mici și neimportante cu colegi de curs, foști colegi, prieteni, verișori;
• Fă plimbări în locuri în care ai avea oportunitate să comunici, restricțiile nu sunt atât de dure acum (de exemplu: parc, magazine, muzeu, etc.).

Fricile și grijile sunt lucruri cu care fiecare dintre noi ne confruntăm la un moment dat. Atunci când trăim frica mai des, mai intens și o durată mai mare de timp, ca rezultat ale unor interpretări distorsionate ale evenimentelor, frica trece în anxietate, ajungem să ne temem și atunci când nu e cazul.

Frica de abandon este o frică învățată de tine din experiențele trecute, iar aceasta poate fi dezvățată. În unele cazuri, frica ta e atât de mare, încât fie nu intri în nici o relație, fie rămâi în relații toxice. Gândești: „oricând pot fi abandonată, iar ca asta să nu se întâmple, trebuie să rabd totul într-o relație, nevoile mele nu contează”; eviți exprimarea nevoilor, conflictele, inițierea unor relații. Aceste mecanisme au fost utile în copilărie, când nu știai cum altfel să faci față, dar acum poți dezvolta alte mijloace. Schimbându-ți modul de gândire, modifică felul în care te simți și te comporți.

Ce poți face:

– Fă față celui mai sumbru scenariu, întrebându-te:

• „Care este cel mai rău lucru care ar putea să se întâmple?” Exemplu: Să rămân pentru totdeauna singură.
• „Care este cel mai bun lucru care ar putea fi?” Exemplu: Toate relațiile să fie menținute.
• „Care este cel mai probabil lucru?” Exemplu: Unele relații se vor încheia, altele vor fi inițiate și menținute, uneori aș putea fi singură pentru o perioadă și asta este firesc să fie așa, dar asta nu înseamnă că sunt abandonată și voi rămâne singură pentru totdeauna. Perioadele de singurătate sunt normale. Doar atunci poți învăța că poți face față oricărei situații, stabilindu-ți obiective, fiind implicată în activități.
• „Care sunt costurile și beneficiile acestei îngrijorări?” Exemplu beneficiu: Pot surprinde din timp semnele într-o relație când pot fi respinsă și să preîntâmpin abandonul. Exemplu cost: anxietate permanentă, nesiguranță, etc.

– Folosește-ți emoțiile în loc să te îngrijorezi în legătură cu ele:

• Recunoaște, validează și acceptă emoțiile pe care le trăiești;
• Nu tinde să eviți disconfortul emoțional – cu cât mai mult îl eviți, cu atât mai tare crește;
• Vorbește cu cineva de încredere despre ceea ce simți, scrie într-un jurnal, desenează, astfel faci să devină mai activă partea rațională a creierului, care te ajută să analizezi, să găsești soluții, să vezi lucrurile mult mai real;
• Emoțiile ne aduc anumite schimbări în corp. Cea mai bună legătură cu corpul o are emoția de frică – putem simți cum bate inima mai tare, senzația că nu ne ajunge aer, tremur, amețeală etc. Acestea sunt reacții normale ale corpului atunci când percepem un pericol. Când simți frică și furie, practică respirația abdominală, asta te poate ajuta să-ți liniștești mintea și corpul;
• Când ești tristă și deprimată, corpul tău încetinește metabolismul, reduce ritmul cardiac, devii mai inactivă. Ceea ce ai de făcut este să fii cât mai activă fizic, implicându-te în mai multe activități;
• Plânsul este și el o metodă eficientă care diminuează durerea atât fizică, cât și emoțională, dar poți găsi și alte metode alternative: pune un cub de gheață în mână, ascultă muzică, fă sport, etc.
• Renunță la acțiunea de a trece cu vederea orice comportament deranjant din partea celorlalți:
• Încercând să scapi de anxietate și sentimentul de insecuritate cât mai repede posibil, te bazezi pe acceptarea oricărui comportament într-o relație – asta se numește comportament de asigurare. Acesta scade pentru moment îngrijorarea, dar îți menține anxietatea pe termen lung;
• Evitând să vorbești, întărești credința „faptul că am trecut cu vederea a menținut relația, altfel cu siguranță se destrăma, totul depinde de mine într-o relație”;
• Crezi că într-o relație doar tu ai responsabilitate? De ce da? De ce nu?
• Exersează zilnic, câte 20-30 min, cum ai putea să-ți exprimi nevoile și nemulțumirea în relații, iar atunci când aceste imagini nu-ți mai creează disconfort, le poți aplica în practică, astfel creierul tău va fi mult mai pregătit;
• Exersează imaginea emoțională – cum e să fii singură.

Pe baza fricii de a fi singură și abandonată, alcătuiește un scenariu detaliat cu cele mai rele lucruri care ți se pot întâmpla. Citește zilnic acest scenariu până simți că a devenit plictisitor.

Cel mai probabil, nu-ți dai că reacționezi într-un anumit fel datorită copilului interior. Copilul interior este suma experiențelor noastre bune și rele, întipărite în copilărie. Copilul din noi face multe pentru a nu mai retrăi ofensele și rănile pe care le-a adunat în copilărie.

• Iartă-ți apropiații – mama, tata, buneii. A ierta nu înseamnă să uiți. Este un cadou pe care ți-l oferi ție. Ținând mânie și învinovățindu-i nu-i schimbi nicicum.
• Dacă poți, inițiază o conversație cu mama și/sau tata. Nu-i critica și nu le arăta greșelile, doar vorbește despre tot ce ai simțit și care au fost nevoile tale în copilărie. Nu fi dezamăgită dacă nu te vei simți înțeleasă, contează că ai avut curajul să-ți expui trăirile.
• Dezvoltă capacitatea de introspecție pentru o mai bună legătură cu tine însăți și autocunoaștere. Asta înseamnă să fii conștientă de ceea ce simți, gândești și faci în prezent pentru a recunoaște experiențele din trecut și a le oferi o nouă semnificație.
• Asumă-ți trecutul și găsește nevoile neîndeplinite, fii aproape de copilul interior.

Copilul interior este suma experiențelor noastre bune și rele, întipărite în copilărie.

Exercițiu:

1. Alege cinci poze din copilăria ta;
2. Salută copilul din aceste poze pe un ton blând: „Salut, eu sunt tu după o bucată de vreme. Abia acum am găsit timp să ajung la tine și tot ceea ce vreau este să te ascult”;
3. Fii atentă la ceea ce simți, ce-ți spune corpul, apoi continuă: „Știu că ai suferit mult. Dar acum sunt aici și voi rămâne aici pentru toată viața”;
4. Nu forța lucrurile. Poți face o pauză, apoi spune-i copilului interior: „Te iubesc și te accept așa cum ești, iar de azi înainte voi fi alături de tine și vom face față provocărilor”.

Este o tehnică care, la prima vedere, pare a fi fără rezultat, dar practicată consecvent, câte 5 minute pe zi timp de o perioadă mai lungă de timp, aceasta dă roade.

Mă bucur enorm, că ești atât de hotărâtă să pășești pe tărâmul psihoterapiei. Cu siguranță, împreună cu terapeutul, vei explora mult mai profund tiparul de abandon, vei învăța abilități de comunicare, rezolvare a problemelor și modalități de identificare și restructurare a convingerilor nesănătoase, deoarece terapia cognitiv-comportamentală spune că felul în care gândim ne determină felul în care ne simțim și comportăm.

Indiferent cât de nesigură te simți acum, o parte din tine știe că ai foarte multe calități care abia așteaptă să fie scoase la iveală, iar psihoterapia este instrumentul potrivit pentru a deschide ușa către puterea și iubirea din interiorul tău.

Poți apela cu încredere la specialiștii în domeniul sănătății mintale, care activează în cadrul centrelor comunitare de sănătate mintală din Moldova. 

Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu proiectul moldo-elvețian MENSANA – „Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”. Răspunsurile la scrisorile primite de la cititori sunt pregătite de specialiști în sănătate mintală.

Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.

Ilustrație de Natalia Gârbu