Cum e să ai un club de carte în Moldova?

Cluburile de carte sunt asociate, de cele mai multe ori, cu iz de naftalină și de învechit. Se pare că cititorul din Moldova crede că doar femeile după 50 sau bărbații decrepiți mai pot trece pragul unui astfel de eveniment. Anume această idee mi s-a cuibărit mie în cap, când am decis că este cazul să pun fundamentul unui club de carte lunar. Pentru că a fost un concept plămădit de vreo doi ani, mi-am pus speranțele și entuziasmul în receptivitatea cititorilor noștri. Iar acum sunt gata să trasez niște concluzii.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

În primul rând, avem de a face cu o groază de stereotipuri. Cel mai răspândit este: „Aoleu, voi fi obligat(ă) să citesc o carte anume!”. Înțeleg de unde ia naștere această idee, dar credeți-mă pe cuvânt, la un astfel de eveniment nu este loc de standarde școlare. Nu sunteți obligat să rostiți nici măcar un cuvânt, dacă nu vreți. Ideea fundamentală este, evident, să promovăm lectura. Iată aici intervine elementul surpriză. Cum să faci acest lucru fără să obosești membrii clubului? Eu am mers pe ideea că orice întrevedere va fi centralizată pe un subiect concret, nu pe o carte, fapt care le oferă celor implicați posibilitatea de a se bucura de diversitate și libertate.

În al doilea rând, nu există sprijin din partea editurilor sau retailerilor de carte. Știu că această frază poate trezi reacția celor care fac parte din această afacere de carte, dar citând unul dintre personajele pe care le-am abordat în acest sens: „trebuie să fii mai mare și mai vizibil pentru ca noi să îți oferim sprijin”. Ce înseamnă în viziunea lor mare și vizibil? Probabil, clubul meu de carte ar trebui să fie amplasat pe un stadion și să scandeze: „Vrem cărți de la X sau Y!”. Pur subiectiv, acest lucru mi se pare o absurditate crasă. Ce nevoie aș mai avea de ajutor, dacă deja aș fi mare sau vizibilă? Intuiesc în acest sens, că primează doar interesul economic.

În al treilea rând, tot ce faci în cadrul clubului ține exclusiv de standardele de calitate pe care ți le impui. Încă o fațetă a monedei e că poți primi ajutor de la jucătorii pieței de carte doar dacă faci compromisuri. Vrei să te sprijinim? Ia niște cărți de calitate dubioasă și pune-le în dezbatere. Nu știu dacă, în acest sens, e cazul să te compromiți sau să faci concesiuni. Poate că e mai potrivit să refuzi un astfel de parteneriat defectuos.

Evident, acest text nu a fost gândit ca un reproș, ci ca un soi de concluzie. Înțeleg realitățile Moldovei, percep mesajul editurilor/librăriilor care vor vânzări bune, dar mi se pare trist că micile proiecte de suflet sunt sortite să supraviețuiască mai mult sau mai puțin timp.

Ce mi-a plăcut la această experiență? Entuziasmul cititorilor. Da, la noi se citește bine, se citește de calitate, iar membrii clubului #CitimPentruSchimbare sunt deschiși la minte, gata să dezbată teme actuale și să transmită un mesaj important cu privire la cărți. Voi mai continua tradiția? Bineînțeles. Din simplu motiv că vreau să aduc și aici, la noi, ideea unui citit de calitate și să transform un club de carte într-o obișnuință sănătoasă.

Sunt jurnalistă din 2015. Dacă la început m-am delectat cu presa tipărită, din 2018 am pășit în lumea presei online. În toată această perioadă am descoperit oameni, locuri și istorii. Toate acestea mi-au arătat că viața e o paletă de culori pe care-mi place să o descriu prin cuvinte și condimentez cu fotografii.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.