Connect with us
"
"

Cultură

Cum e să ai un club de carte în Moldova?

Publicat

pe

Cluburile de carte sunt asociate, de cele mai multe ori, cu iz de naftalină și de învechit. Se pare că cititorul din Moldova crede că doar femeile după 50 sau bărbații decrepiți mai pot trece pragul unui astfel de eveniment. Anume această idee mi s-a cuibărit mie în cap, când am decis că este cazul să pun fundamentul unui club de carte lunar. Pentru că a fost un concept plămădit de vreo doi ani, mi-am pus speranțele și entuziasmul în receptivitatea cititorilor noștri. Iar acum sunt gata să trasez niște concluzii.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

În primul rând, avem de a face cu o groază de stereotipuri. Cel mai răspândit este: „Aoleu, voi fi obligat(ă) să citesc o carte anume!”. Înțeleg de unde ia naștere această idee, dar credeți-mă pe cuvânt, la un astfel de eveniment nu este loc de standarde școlare. Nu sunteți obligat să rostiți nici măcar un cuvânt, dacă nu vreți. Ideea fundamentală este, evident, să promovăm lectura. Iată aici intervine elementul surpriză. Cum să faci acest lucru fără să obosești membrii clubului? Eu am mers pe ideea că orice întrevedere va fi centralizată pe un subiect concret, nu pe o carte, fapt care le oferă celor implicați posibilitatea de a se bucura de diversitate și libertate.

În al doilea rând, nu există sprijin din partea editurilor sau retailerilor de carte. Știu că această frază poate trezi reacția celor care fac parte din această afacere de carte, dar citând unul dintre personajele pe care le-am abordat în acest sens: „trebuie să fii mai mare și mai vizibil pentru ca noi să îți oferim sprijin”. Ce înseamnă în viziunea lor mare și vizibil? Probabil, clubul meu de carte ar trebui să fie amplasat pe un stadion și să scandeze: „Vrem cărți de la X sau Y!”. Pur subiectiv, acest lucru mi se pare o absurditate crasă. Ce nevoie aș mai avea de ajutor, dacă deja aș fi mare sau vizibilă? Intuiesc în acest sens, că primează doar interesul economic.

În al treilea rând, tot ce faci în cadrul clubului ține exclusiv de standardele de calitate pe care ți le impui. Încă o fațetă a monedei e că poți primi ajutor de la jucătorii pieței de carte doar dacă faci compromisuri. Vrei să te sprijinim? Ia niște cărți de calitate dubioasă și pune-le în dezbatere. Nu știu dacă, în acest sens, e cazul să te compromiți sau să faci concesiuni. Poate că e mai potrivit să refuzi un astfel de parteneriat defectuos.

Evident, acest text nu a fost gândit ca un reproș, ci ca un soi de concluzie. Înțeleg realitățile Moldovei, percep mesajul editurilor/librăriilor care vor vânzări bune, dar mi se pare trist că micile proiecte de suflet sunt sortite să supraviețuiască mai mult sau mai puțin timp.

Ce mi-a plăcut la această experiență? Entuziasmul cititorilor. Da, la noi se citește bine, se citește de calitate, iar membrii clubului #CitimPentruSchimbare sunt deschiși la minte, gata să dezbată teme actuale și să transmită un mesaj important cu privire la cărți. Voi mai continua tradiția? Bineînțeles. Din simplu motiv că vreau să aduc și aici, la noi, ideea unui citit de calitate și să transform un club de carte într-o obișnuință sănătoasă.

Cultură

Filme de carantină, recomandări de la Oana

Publicat

pe

De către

De fiecare dată când vine momentul să aleg filmele despre care voi scrie mă întreb dacă cei care vor citi nu au văzut deja filmele respective. Mă liniștește apoi gândul că filmele bune, exact ca și cărțile bune merită o a doua vizionare/citire. Săptămâna aceasta universul a decis că cele trei filme câștigătoare sunt: Blue Velvet (1986), Paris, Texas (1984) și Melancholia (2011).

Blue Velvet (1986) r. David Lynch

Filmele lui David Lynch îmi dau mereu senzația unui vis suprarealist. Lynch e ca un aparat de radio care încearcă să atingă frecvența stărilor sale de vis prin intermediul filmului și admite că o mare parte din film este bazată pe vise și sentimente care l-au inspirat. Drept urmare, o analiză a ceea ce se întâmplă în filmele sale diferă de receptor, aproape la fel de mult ca și analiza viselor. Filmele sale ar trebui simțite, nu explicate. Tranzițiile de la o secvență la alta sunt realizate adesea prin negru, în același mod în care în vise se schimbă locurile sau perspectivele. În contrast cu lumea visului american prezentă în primele cadre, și reprezentată de Sandy, avem o lume violentă, de oameni mari” reprezentată de Dorothy. Astfel se creează două realități între care oscilează protagonistul, întâlnind pe drum personaje care par rupte dintr-un basm bolnav. 

Blue Velvet conține scene de o energie emoțională aproape brutală. Și totuși, tocmai acele scene fac filmul special. Ne-am aștepta ca un subiect atât de delicat ca obsesia sexuală sa fie încadrat într-o poveste mai sinceră”, dar Lynch ne surprinde (ca de fiecare data) și integrează acest subiect sensibil într-o lume atât de ciudată uneori, încât devine comică.  

Paris, Texas (1984) r. Wim Wenders

De la primul până la ultimul cadru, Paris, Texas este pentru mine un poem vizual. Când eram în liceu, încercam să evit mereu filmele despre care vorbeau prietenii mei, aveam complexul adolescentului care își dorește mereu să fie unic. Apoi a venit perioada în care dădeam prima oară admiterea la UNATC și am fost nevoită să văd atunci toate filmele de care fugisem în tot acest timp. Așa am descoperit, pe lângă o grămadă de alte filme, Paris, Texas și am scăpat rapid de dorința de a vedea filme de care nu mai auzise nimeni. Acum sunt studentă la Imagine și filmul acesta se află printre alegerile mele ca model pentru ce mi-aș dori să pot face la un moment dat. Tema abordată în Paris, Texas este dezarmant de simplă, concentrându-se pe efectele dramatice ale unei căsătorii nereușite asupra unei familii. O importanță majoră pentru atmosfera vizuală o are coloristica. Combinația de roșu-alb-albastru ca o unitate, poate chiar ca un ideal în contrast cu verdele dezordinii, incertitudinii, sunt prezente în mai toate secvențele inducând o stare aproape meditativă. 

Melancholia (2011) r. Lars von Trier

Într-un interviu despre filmul său, Lars von Trier spunea că îi vine greu să scrie despre subiecte pe care nu le cunoaște, pe care nu le trăiește, iar Melancholia este o descriere a propriei depresii. Un simptom cunoscut al depresiei este deformarea timpului, o perioadă scurtă de timp se poate simți dureros de lungă sau, uneori, ore întregi pot trece pe lângă cel afectat fără ca el să perceapă. În Melancholia, putem simți și noi acest simptom. Lars von Trier se distrează pe seama spectatorului și se joacă cu conceptul timpului și spațiului, mai ales în secvențele în care are loc nunta. În timp ce o vedem pe Justine trecând prin atâtea stări cât și spațiile în care se află, suntem conștienți că nunta încă are loc, o conexiune subtilă între cele două dimensiuni ale timpului. Montajul haotic întărește această senzație, iar noi o observăm pe Justine cum devine din ce în ce mai detașată în tot acest parcurs. În a doua parte a filmului, apropierea planetei a cărui nume îl poartă filmul, pare că inversează polii celor două surori. Justine este împăcată cu gândul că omenirea va lua sfârșit și într-un gest ce denotă o primă intenție de a se gândi la altcineva, construiește pentru nepotul ei un adăpost, un spațiu de siguranță; în timp ce Claire, atât de stăpână pe situație până acum, se pierde. Lars von Trier are obiceiul de a contura un destin violent pentru personajele sale feminine, ceea ce mă face să mă întreb: oare alege să distrugă lumea întreagă în filmul său pentru a da o șansă de a crea o lume în care nu se întâmplă așa? 

Citește mai departe

Cultură

Recomandări Moldova.org / Ce ascultă Tania Cerga în autoizolare

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Ca să nu te simți singur, în vreme de pandemie, Moldova.org îi va descoase pe artiști, scriitori, oameni ai culturii sau oameni din domenii interesante și-i vom aduce mai aproape de tine. Îți vom arăta ce consumă ei pe timp de corona-criză și ce gânduri îi frământă, fiind în auto-izolare.

Prima care vine să-ți spună despre emoții, despre amintirile de când eram liberi să mergem unde vrem și să facem ce vrem, este Tania Cerga.

PE LUNG

#stauacasă m-a prins și nu mă lasă să-mi văd orașul și primăvara. Bine că am multe amintiri. E greu pentru inimile care iubesc să zboare, să stea inchise, să fiarbă în sucul lor, deși cine știe, poate va ieși ceva bun din asta. Vom fi mai intenși, mai concentrați și mai plini de culoare când vom ieși. Putem vorbi mult despre faptul că nu e atât de grav doar să stai acasă, să fii sănătos și să nu fii obligat de profesie să ieși în bătaia puștii. Suntem norocoși, foarte norocoși! Dar, asta nu înseamnă că moral nu suntem afectați, unii mai mult, alții mai puțin, fiecare cu inchisoarea lui.

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni, oameni pe scenă, oameni cântând la instrumente muzicale, noapte şi interior

Și când trupul nu e liber să facă ce vrea, evadăm, căutăm refugiu înăuntru, iar cum „înăuntru” nu e o sursă inepuizabilă, începem să răscolim în poveștile altor oameni. Ce bine că există suflete frumoase pe lumea asta! Mereu, în clipe de dubiu, găsesc o ancoră în acest gând: dacă există oameni atât de frumoși pe dinăuntru, înseamnă că noi toți mai avem o șansă, lumea mai are o șansă.

În adolescență ancora mea era muzica lui Stevie Wonder, versurile lui, sufletul lui și vocea lui caldă. Planeta e o minune, dacă sunt oameni care croiesc artă atât de subtilă și atât de plină de iubire pentru alți oameni. Alt loc în care mi-am odihnit momentele de tristețe și mi-am legănat gândurile a fost arta pictată a lui Modigliani. Și ca să nu omit încă o latură importantă a frumosului, voi menționa romanele pline de mister, misticism și poveste, ale lui Mircea Eliade, care mi-au umplut momentele de gri cu multă aventură intelectuală.

Este posibil ca imaginea să conţină: unul sau mai mulţi oameni

Aceste iubiri mari ale mele sunt valabile până în prezent, nu mă lasă și foarte bine fac. Mi se pare că pentru a rămâne mereu tânăr și plin de viață și aventură – trebuie să iubești frumosul, dar și să-l împarți cu alții și nu mai puțin important, să îl emani cu toată ființa.

De când stau acasă, cânt mult. Ascult mult. Îmi ascult gândurile mai cu atenție și las strunele cele mai adânci să vibreze liber. Nu mă grăbesc, sau mai bine zis, învăț să nu mă grăbesc. Dar nu e ușor. Ani la rând am fost antrenați invers. Am fost antrenați să fugim mereu după el, după timp. Și, înțelegând că nu-l vom prinde niciodată, decât la final (și la final nu se prea grăbește nimeni), tot ce ne-a rămas e un sentiment de frustrare adâncă.

Muzica mă însoțește de când mă știu. Nu cred că am avut o perioadă fără ea. De la playerul cu casete, primul walkman adevărat iPoduri de tot felul și un telefon în care găsești absolut orice ai vrea să asculți. Ascult de toate. Dar nu mereu am chef de aceeși muzică. Carantina m-a prins îndrăgostită de 2 fete foarte foarte inspirate. Sabrina Claudio și Joy Crooks. Prima, ușoară ca un nor. A doua, iute tare. Sabrina Claudio are o stare de visare care mie îmi place tare mult. „Messages from her”, „Stand Still”, „Truth is” sunt pe repeat. La Joy Crooks îmi plac: „Don’t let me down” și „Since I left you”.

Mai ascult și „vechituri” : ))) multe. Cum ziceam mai sus, Stevie Wonder – „Overjoyed”, Nina Simone – „Four Women”, Kate Bush „This Woman’s Work”, Ella Fitzgerald „Love for Sale”, Ella e mereu o rază de soare.

Fado-ul portughez e pentru momentele mele latine. Mariza îmi place. Meu Fado, Primavera. M-am îndrăgostit de ea definitiv după ce am fost la un concert de al ei. Te vrăjește și te face să o crezi. Povestește așa, că stai 2 ore și ceva cu suletul la gură.

Și muzica clasică, Debussy, Rachmaninoff te lecuiesc, orice moment ai avea. Notele astea pur și simplu te poartă pe aripile lor și te duc unde vrei tu. Din dragostea latină am uitat 2 lucrări care îmi plac mult: Oblivion și Libertango, ale lui Piazzolla.

Cam asta ascult eu. Plus piesa nouă a lui GLAVAN -WE ARE THE ONE’S. Vă sfătuiesc și pe voi.

În rest, iubiți frumosul și o să vă iubească și el pe voi. Vă îmbrățișez virtual pe toți!

Citește mai departe

Cultură

Cum arată astăzi cinematograful „Gaudeamus” sau ce a mai rămas din el

Publicat

pe

De către

PE SCURT

Ceea ce era cândva un centrul cultural dedicat filmului, acum este o ruină.

După ce a găzduit festivaluri internaționale de film și proiecții individuale timp de șase decenii, Cinematograful Gaudeamus a fost privatizat și urmează să se transforme într-un bloc de 15 etaje.

PE LUNG

„Vedeți ce a mai rămas din el? Îmi amintesc cum mergeam aici ca să văd un film bun”, ne-a spus o trecătoare, înainte de a arunca un oftat zgomotos spre cinematograful demolat. 

Cinematograful a fost construit de sovietici și inaugurat în 1957. După destrămarea uniunii, în anii `90, acesta și-a schimbat numele din „40 de ani ai Uniunii Tineretului Comunist” în „Gaudeamus” (trad. din latină: masă veselă, bucurie). Avea o suprafață de circa 1000 de metri pătrați și un teren aferent de 0,24 ha. Putea găzdui 350 de persoane și era, până nu demult, singura sală de proiecție încăpătoare și bine dotată din țară. Acolo puteau fi vizionate producții de cinema mai puțin comerciale și se desfășurau festivaluri de film.

În 2004, clădirea aflată în gestiunea Ministerului Culturii devine proprietatea agentului economic SA „Cristivlad”. Peste șase ani,  conducerea întreprinderii privatizează și teritoriul aferent cinematografului și anunță că vrea să construiască un bloc locativ cu 15 etaje. Anunțul era acompaniat de promisiunea că blocul va avea în incintă un cinematograf și o zonă de agrement. În 2016, proprietarul a inițiat demolarea cinematografului. 

Timp de mai multe luni, activiștii civici au protestat, au scris petiții împotriva privatizării și demolării cinematografului, însă, aceste acțiuni nu s-au soldat cu succes. Reprezentanții primăriei au motivat că nu au ce face atâta timp cât actele de privatizare sunt în regulă, iar proprietarul este în drept să facă tot ce vrea cu obiectul ce-i aparține. Cu toate acestea, lucrările de demolare sunt amânate pentru 8 iunie 2018, când mai multe buldozere distrug pereții cinematografului, iar acoperișul este demontat.

De atunci, clădirea (sau ce a mai rămas) este îngrădită în partea din față cu țiglă, iar în spate, a devenit un loc de parcare pentru cei care lucrează în zonă. Interiorul clădirii, unde găsim pereți distruși pe jumătate și un acoperiș din care au rămas doar bârnele, a devenit o gunoiște și adăpost pentru boschetari și maidanezi.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Social13 ore în urmă

Gyneco.md, proiectul care aduce educația sexuală pe Instagram

PE SCURT Două prietene din Moldova care se află la mii de kilometri distanță au decis să-și unească forțele ca...

Lifestyle16 ore în urmă

Moldova.org angajează jurnalist(ă)

Moldova.org anunță un concurs de angajare pentru poziția de Jurnalist/ă. Cine suntem? Moldova.org s-a reinventat și abordează o nouă formă...

Social17 ore în urmă

COVID-19 explicat: Falsuri și adevăruri despre virus

În timp ce oamenii se infectează cu COVID-19, se tratează sau mor, mulți născocesc, vin cu tot felul de afirmații...

Economie19 ore în urmă

Petrom Moldova pune umăr la umăr și ajută personalul medical

Punem #umărlaumăr și suntem mai puternici. Cu acest gând Petrom Moldova a pornit un program de susținere a medicilor pe...

Social23 de ore în urmă

26 mai 2020. COVID-19, PE SCURT: Încă un medic a decedat. 15 lucrători medicali, victime ale coronavirusului

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Politică2 zile în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

Social2 zile în urmă

Istoria unui simbol: cum a apărut culiocul negru cu calendar în Moldova

„Iar umblați cu culioașele?” Fraza lui Igor Dodon către fostul președinte al PDM, Vlad Plahotniuc, ar fi putut fi rostită...

Advertisement

Politică

PoliticăO săptămână în urmă

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă....

PoliticăO săptămână în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Primul caz de re-infectare, focar major în internatul din Bender și acuzații politice 

PE SCURT Săptămâna 11-17 mai a fost marcată de câteva evenimente în regiunea transnistreană și în relația dintre Chișinău-Tiraspol. Există...

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: sate blocate și ședințe ratate

PE SCURT Săptămâna trecută a fost marcată de câteva evenimente în relația Chișinăului cu regiunea transnistreană. De mâine se relaxează...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în Transnistria. Noi acuzații la adresa Chișinăului. Despre împrumutul rusesc: „forțele pro-occidentale și pro-române controlează Curtea Constituțională”

PE SCURT Săptămâna 27 aprilie – 3 mai s-a dovedit a fi mai intensă pe linia politică Chișinău – Tiraspol....

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria/ Autoritățile separatiste vorbesc despre „provocări existente în relațiile cu Republica Moldova”

PE SCURT După ce săptămâna trecută la Tiraspol se tiraja mesajul „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin...

Externe1 lună în urmă

Cum un oraș din Polonia a scăpat de publicitate și ce face Chișinăul

PE SCURT Jurnalistul polonez Dawid Krawczyk povestește cum orașul Nałęczów din Polonia a scăpat de publicitate și a obținut reputația...

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria: „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin grija față de transnistreni”

PE SCURT Și săptămâna aceasta autoritățile separatiste de la Tiraspol au continuat să atace autoritățile de la Chișinău. Cu toate...

Advertisement

Opinii

mai 2020
L Ma Mi J V S D
« apr.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031