„Evenimentele sunt organizate de femei, iar în prima linie la prezentări stau de cele mai multe ori bărbații. Este o subtilitate pe care s-ar putea să nu o observi, dar asta nu înseamnă că nu este acolo. Este nevoie doar să iei o pauză și să urmărești cum unele stereotipuri continuă să existe”, constată Mariana Iațco, lectoră universitară și cercetătoare în științe politice.
Se plimbă sprintenă pe holul lung și luminos al Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice și Administrative. Poartă peste umăr o geantă plină cu foi, iar la piept strânge laptopul. Caută o sală liberă unde să-și ia răgaz între ore. De mai mulți ani, viața Marianei Iațco se împarte între universitate, studenți și foarte multă cercetare în domeniul științelor politice.
Multă istorie
I-a plăcut istoria dintotdeauna. Asculta cu fascinație când învățătoarea povestea despre marele revoluții, despre Italia și Franța, despre industrializare, dar și despre democrație. După absolvirea liceului vine la Chișinău, unde la Universitatea de Stat a Moldovei tocmai se deschidea o nouă facultate. „O să fie multă istorie și încă o limbă străină, la alegere”, i-a spus femeia de la comisia de admitere. „Cum să nu mă las momită de o ofertă atât de bună?”, râde Mariana.
Era entuziasmată. Avea să studieze acolo unde au învățat normele democratice studenții care, în 1995, au ieșit în Piața Marii Adunări Naționale.
Greva studenților pentru limbă și Istoria Românilor
Primăvara anului 1995 a fost marcată de protestele studenților, la care ulterior s-au alăturat elevii și profesorii din întreaga țară. Acțiunile de protest au fost o reacție la intenția Partidului Democrat Agrar din Moldova (care constituia atunci majoritatea parlamentară) de a introduce cursurile de Limbă și Literatură Moldovenească și Istoria Moldovei, povestește istoricul Sergiu Matveev în una dintre lucrările sale științifice.
La 16 martie, Ministerul Învățământului a decis înlocuirea cursului de Istoria Românilor, iar la 18 martie primii studenți, cei de la Facultatea de Istorie și Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, au organizat o grevă generală în Piața Marii Adunări Naționale.
Nemulțumirile se manifestau prin marșuri pașnice, greve non-stop, blocarea drumurilor, dar și tratative cu autoritățile publice centrale. Protestatarii solicitau ca în Constituție să fie menționat că „limba oficială în R. Moldova este română, iar modul de funcționare a limbilor vorbite pe teritoriul R. Moldova se stabilește prin lege organică”. Protestele s-au încheiat la începutul lunii mai, când autoritățile centrale s-au obligat să satisfacă o parte din solicitările participanților acestei acțiuni.
«Am să lucrez în instituții de stat sau voi preda limba spaniolă în școli», le-a explicat Mariana părinților. Au strâns-o în brațe. Erau liniștiți. Copila lor nu avea să „moară de foame” și n-avea să rămână fără un loc de muncă, deși a ales să studieze științe politice – noțiune puțin cunoscută și încă asociată destul de mult cu o meserie „bărbătească”. Era sfârșitul anilor ‘90.
„Am știut să mă impun”
În Chișinău s-a simțit mai singură ca niciodată. Nu mai avea alături părinții și frații. „Vedeam cum rudele unor colegi veneau și le rezolvau problemele, dar eu eram pe cont propriu. Acest lucru m-a întărit și mi-a arătat cât de importantă e verticalitatea. Atunci am înțeles că pentru fiecare succes trebuie să muncești mult, ca ulterior să nu ai regrete”, spune Mariana Iațco.
Orele de istorie și formarea pilonilor unei societăți democratice o încântau tot mai mult. După absolvirea universității a făcut studiile de masterat, iar în 2006 a plecat în Spania, pentru doctorat. Anume atunci a învățat să nu-și blocheze visele. „Mulți îmi spuneau că muritorii de rând nu pot ajunge să studieze în altă țară, dar nu i-am ascultat. Mi-am zis să încerc, că doar nu am ce pierde”, povestește ea. Acum este conferențiară universitară și cercetătoare în științe politice.
Au fost cazuri când era dată la o parte într-un concurs, pentru a face loc unui bărbat „pentru că el este capul familiei și trebuie să aducă bani în casă, iar tu poți să mai aștepți”, își amintește Mariana cum îi spuneau organizatorii concursului. La vizitele în străinătate, la conferințe și proiecte erau chemați în special bărbații, pentru că „femeile ar putea să aibă treabă acasă. Nimeni nu te întreba dacă vrei să mergi și tu. Era o normalitate impusă de societate și o serveau foarte subtil. Uneori nu înțelegeai că erai discriminată în bază de gen. Rămâneai doar cu un gust amar și neînțelegerea de ce acest lucru ți se întâmplă anume ție? Prin ce ai greșit? Era începutul anilor 2000, dar lucrurile treptat s-au schimbat, pentru că am știut să mă impun și să mă fac auzită”, spune ea.
„Ușor pleci, mai greu rămâi”
Un zâmbet suav îi luminează chipul. Prima dată a plecat în Spania în 1999. Întregul sat știa despre asta. „Când am revenit, copiii mă opreau pe drum și mă întrebau cum a fost? Ce am făcut? Ce am văzut? Era o altă lume. Iar acum lucrurile sunt mult mai simple, ușor pleci, mai greu alegi să rămâi”, constată Mariana Iațco.
Îi place să lucreze cu studenții și să le urmărească entuziasmul și idealismul. „Printre ei mă simt ca un fermier care împrăștie semințele într-un sol roditor… Sunt acolo să-i ajut să-și realizeze visele”, spune ea.
Ziua a început să se împartă în două în anul 2012, când a devenit cercetătoare în științe politice. Balconul s-a transformat într-un birou amenajat cu o masă și spațiu suficient pentru mormanul de documente, pe care să nu fie nevoită să le strângă câteva zile. „Ca să știu exact ce și unde se află”, râde Mariana. În acele momente nu mai aude niciun apel, nu vorbește cu nimeni și savurează cu poftă acest maraton al descoperirilor și observațiilor. „Ce înseamnă să fii cercetătoare în științe politice? În primul rând să faci foarte multă analiză, dar și muncă în teren. Poți să stai nopți la rând să citești, analizezi diferite rapoarte și să te oprești doar când simți că nu mai poți de oboseală și ochii te dor”, povestește ea.
Cu cercetarea peste tot
Dar cercetarea nu stă cuminte în „laborator”. Aceasta merge cu Mariana la culcare, și iese dimineața cu ea cât își plimbă câinele. Subiectul cercetării se plimbă prin minte cât timp își savurează cafeaua, dar și când merge la lucru. Domeniile de cercetare pe care le abordează de cele mai multe ori sunt politici publice și advocacy, procesele migraționale, electorale, dar și democrația.
„Înțeleg că, undeva, mi-am sacrificat viața familială. Poate că nu am fost în foarte multe vacanțe cu soțul, părinții, frații și prietenii mei, pentru că am pus accent foarte mult pe muncă… Poate unii se uimesc că am o viață foarte activă, dar totul are un cost și atunci depinde ce tu alegi și în ce te regăsești, iar eu știu că ceea ce fac mă face extrem de fericită și împlinită”, spune Mariana.
Intră într-o clasă cu geamuri mari, de unde Chișinăul se prezintă ca un tablou palid. Studenții îi zâmbesc. „Ei încă nu sunt contaminați de problemele cotidiene, iar asta înseamnă că mai sunt visători și deschiși să aducă schimbarea”, spune Mariana Iațco și începe să descâlcească împreună cu ei firele slabe ale politicii de la noi.
Materialul a fost realizat în cadrul proiectului „Parteneriate pentru liderismul femeilor și bună guvernare”, implementat de Fundația „Friedrich Ebert” Moldova și AO „Institutum Virtutes Civilis”, cu suportul financiar al Uniunii Europene și Fundației „Friedrich Ebert”.
