Pe un indicator citesc – Neculaeuca, iar pe o piatră este inscripţionat – Mănăstire Hirova. Ajung la ultima staţie din sat, iar până la mănăstire mai e cale de parcurs. E un peisaj deosebit, într-un sat autentic basarabean – case mici, văruite, acoperite cu olane roşii, cu prispe şi coloane. După ce trec de-o cotitură zăresc “o insuliţă” de case una ca una, presărate de Dumnezeu de parcă ar fi nişte perle, printre ele se înalţă semeţ o biserică.

Avem un dar… Cam aşa încep oamenii de la Hiliuţi, Făleşti, povestea despre felul lor de a fi. E greu să afli care e darul şi doar dacă stai la sfat cu ei înţelegi „vraja”. În spusele „iar noi locului ne ţinem, cum am fost aşa rămânem” sau „pâinea cea mai gustoasă e la noi acasă” se ascunde misterul vieţii acestor oameni. Chiar dacă satul e „tânăr”, de pe la 1920, cu oameni veniţi de la Hiliuţii Vechi, Râşcani şi Răchitna, Cernăuţi, se ţine la datină, la vatra strămoşească.

Mănăstirea “Sfânta Teodora de la Sihla” este ctitoria Înalt Prea Sfinţitului Petru, Arhiepiscop al Chişinăului, Mitropolit al Basarabiei şi Exarh al Plaiurilor, şi a fostului primari de Ulmu – Tudor Coşleţ. Aceasta este prima mănăstire de maici aflată sub oblăduirea Mitropoliei Basarabiei şi apare în spaţiul spiritual dintre Prut şi Nistru în toamna anului 2004. Totodată, sfântul lăcaş de la Ulmu este printre puţinele care are hramul unei sfinte românce, marcat la 7/20 august.