Alexandru Vakulovski: De ce Moldova pierde continuu la CEDO sau 5 ani de teroare

(interviu cu Sergiu Crețu, tânăr maltratat de poliție pe 8 aprilie 2009)

În 2009 am făcut un interviu cu Sergiu Crețu, proaspăt ieșit din Spitalul de Urgență, după ce a fost băgat acolo direct din Comisariatul de Poliție, sectorul Centru. La comisariat a ajuns într-o mașină fără însemnele poliției, luat direct de pe stradă și lovit continuu. Au urmat câteva ore în care un polițist s-a antrenat pe el până i-a făcut țăndări oasele unei mâini. Puteți citi interviul de atunci aici . Au trecut 5 ani. Ce s-a schimbat de atunci?

Sergiu, au trecut aproape 5 ani de când am făcut primul interviu cu tine. După aceea ai dat poliția în judecată. Ce s-a mai întâmplat între timp? Există vreun rezultat?

Nici nu îmi vine să cred că au trecut deja 5 ani, lucrurile s-au derulat cu atâta intensitate că parcă totul s-a petrecut ieri.

Așadar, după cum bine se știe, am depus o plângere la procuratură în urma maltratării mele de către poliție la Comisariatul de Poliție, sector Centru. Dosarul a fost instrumentat de către procuratura militară. În martie 2010 dosarul a fost expediat în judecată. După un an și ceva de plimbări, Judecătoria Centru în persoana Judecătorului Brașoveanu Vladimir, l-a achitat pe polițistul care era inculpat (Starinschi Radu).

Pe urmă am depus apel la Curtea de Apel, ca în aprilie 2012 să avem o sentință de condamnare, la 2 ani privațiune de libertate, dar cu suspendarea condiționată a pedepsei.

Condamnarea lui Starinschi?

Da, a fost condamnat, dar cu suspendare, de către Curtea de Apel, de trei judecători. Condamnatul Starinschi a făcut recurs la Curtea Suprema de Justiție și în toamna lui 2012 Curtea Supremă de Justiție a reîntors dosarul din nou la Curtea de Apel, pentru a fi reparată eroarea judiciară, inculpatul motivând că la ultima ședință avocatul său nu a fost prezent și astfel i s-a încălcat dreptul la apărare.

După aceea, în aprilie 2013, Starinschi a fost achitat de către Curtea de Apel. Noi am făcut recurs la CSJ și acum, în decembrie, CSJ a reîntors dosarul din nou la Curtea de Apel, pentru a fi reparate erorile judiciare. Dar nu știu pe ce motiv, că încă nu am făcut cunoștință cu decizia motivată a instanței de judecată. Acum, pe 13 februarie, avem din nou ședință la Curtea de Apel pe acest dosar.

Cam așa cu dosarul, un fel de ping-pong. Nu știu care e scopul, poate că pe 8 aprilie 2014 expiră termenul de prescripție. Și așa toată lumea să fie mulțumită, ca în final deciziile să fie motivate ”legal”. Sau poate să mă aducă la starea de a renunța să merg mai departe…

Ce înseamnă că expiră termenul de prescripție?

Că după data respectivă, inculpatul  nu va putea fi tras la răspundere. E un termen de grație, pentru diferite categorii de infracțiuni. Dacă infracțiunea nu este descoperită sau dacă inculpatul nu este condamnat până la acea dată, nu mai poate fi tras la răspundere penală.

Recent am văzut că o victimă din aprilie 2009 a câștigat la CEDO. De ce n-ai mers în judecată la CEDO?

Nu am mers la CEDO pentru că nu am epuizat toate căile de atac din RM și astfel nu pot să merg la CEDO. Dar o să vedem ce va fi după ședința din 13 februarie și dacă o să se întindă mult… sau după ce o să avem o decizie, o să știm ce facem mai departe. Poate vom merge la CEDO.

După câte se pare, spre asta merge. Dar dacă ajungi la CEDO, cei care te-au maltratat mai pot scăpa fiindcă au trecut 5 ani?

Da. E și de așteptat să scape. Avem un sistem care îi protejează, direct sau indirect. Dacă și Volnițchi, care era purtătorul de cuvânt al lui Filat a fost citat ca martor, atunci… O debandadă în acest proces…

Martor al apărării? Ce spunea?

Asta se întâmpla anul trecut la Curtea de Apel. El a susținut că în seara de 8 aprilie s-a întâlnit cu Starinschi prin PMAN și că el nu avea cum să fie prezent în comisariat. Însă polițiștii confirmă că Starinschi era atunci prezent în comisariat…

În presă s-a încercat șifonarea imaginii tale. La un moment dat titlul era parcă Victimă sau călău. Eu m-am tot întrebat cum e să fii călău cu oasele rupte? Cum te-ai simțit când ai citit astfel de texte?

Nici nu vreau să mă gândesc, pe lângă că eram foarte presat cu aceste dosare au mai apărut și acele articole. Salutări domnului Păduraru! La început m-am gândit să îl dau în judecată, ca să-și ceară scuze, dar m-am răzgândit. Și așa eram foarte abătut, mă gândeam să plec din țară atunci.

Eu acceptasem să mă întâlnesc cu el să discut. Când am văzut ce a făcut, am rămas chiar șocat, nu mă așteptasem la așa ceva. Mai așteptam un articol de la el, că a zis că la final va face o mare descoperire și va arăta cine stă în spatele meu, a declarat chiar la conferința de presă. Aș vrea să îl provoc să își divulge ancheta, să văd cum se face de râs, că altceva nu știu ce să zic…

A venit cu certificate false de la spitalul de urgență și mă acuza că le-am falsificat. Nu știu de unde le-a luat, ale unui oarecare Andrei. Și zicea ca sunt ale fratelui meu. Dar eu nu am frați cu numele Andrei, nici de sânge, nici de ”cruce”.

Îmi spuneai în 2009 că primeai telefoane cu amenințări. Au continuat și după?

Nu, s-au liniștit, după ce dosarul a ajuns în judecată. Am mai fost o dată urmărit de două mașini, era în vara lui 2010, cred, și eu eram cu Victor, fratele meu care învață la Cluj. Câteva zile la rând am fost urmăriți de acele mașini. Apoi a scris ZDG un articol despre asta și s-au liniștit. Dar am devenit și eu mai atent, nu mai merg noaptea singur pe străzi.

S-au și luat de voi sau doar vă urmăreau?

M-au urmărit în viteză. Au încercat să-l forțeze pe Victor să oprească, dar a reușit să fugă.

Să înțeleg că tu și toată familia ta trăiți în teroare din 2009?

Am încercat să îi protejez pe cei din familie, nici măcar nu le-am povestit totul sau amănunțit despre ce s-a întâmplat atunci pe 8 aprilie și nici după aceea, dar sigur s-a resimțit teroarea. Viorica, sora mea, fiind și martor în dosar a tot fost chemată să depună declarații și să fie audiată.

Un sondaj mai nou arată că moldovenilor le-a crescut încrederea în poliție. Cum stai la capitolul ăsta?

Prefer să tac… Nu am și nu o să am încredere în poliție, chiar dacă am prieteni care învață la Academia de Poliție și chiar dacă am și prieteni care activează în poliție. Nu am încredere și nici nu o să am, în astfel de oameni nu poți avea încredere. Deoarece pentru ei steluța de pe epoleți și ordinele sunt mai presus de orice. Avem recent și exemplul Ucrainei. Lupul își schimbă părul, dar năravul ba.

Știu că sunt oameni onești și ofițeri cu onoare în rândurile poliției, dar eu nu pot să mai am încredere.

Sergiu, îți doresc succes pe 13 februarie și ne auzim după! Aș fi zis că îți țin pumnii, dar în acest context sună chiar aiurea. Mulțumesc pentru interviu, să ai linişte!

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.